100,485 matches
-
numai 56 de ani. După terminarea facultății în 1948, Ion Popescu - Lac se va dovedi un arhitect cu talent, lucrând la felurite proiecte din diferite domenii de interes pentru România. Astfel, în perioada 1948 - 1949 a lucrat la Primăria Capitalei, ocupându-se de proiectele de refacere a Bucureștilor după război. În perioada 1949 - 1951 a lucrat în Ministerul Agriculturii, Departamentul Gostat, proiectând primele construcții agrozootehnice din agricultura României. În perioada 1951 - 1960 a lucrat la Institutul de Studii și Proiectări Energetice
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
precum și alte proiecte la care publicul nu are acces. Între anii 1960 - 1965 a pregătit mai multe generații de elevi ai Școlii Tehnice de Arhitectură și Construcția Orașelor, în calitate de profesor de „detalii de construcții” și director adjunct. Din 1965 a ocupat postul de arhitect șef al Județului Ilfov, continuând însă să predea, cu jumătate de normă, la S.T.A.C.O. A făcut parte din colectivele care au câștigat concursurile publice pentru proiectele: Sistematizarea Pieței Nicolae Bălcescu București, Teatrul Național București, Sistematizarea Pieței
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
justiția nu se înșală niciodată”". Slăbit de boală, Barbu moare în noaptea următoare. După moartea baronului, Bubi se mută cu concubina sa în casa de pe Podul Mogoșoaiei, iar femeia primește ca danie moșiile Zidurile și Gliganul. Jurubița și Gună se ocupă de administrarea averii tânărului baron, vânzând și ipotecând o parte dintre moșii pentru a realiza câteva proiecte ambițioase de investiții. Femeia devine tot mai obraznică, iar, după o ceartă aprinsă cu Bubi, Jurubița îl părăsește definitiv și pleacă din țară
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
141 piese de artilerie. El putea de asemenea să conteze pe sprijinul a 1.470 de avioane. Una dintre probleme lui Guderian era lipsa artileriei mobile. El nu dorea să își oprească înaintarea pentru ca să aștepte ca unitățile de artilerie să ocupe poziții noi pentru atacul împotriva Sedanului. În loc să se bazeze pe artilerie, Guderian a cerut creșterea la maxim a sprijinului din partea "Luftwaffe". În primele câteva zile, aviația germană va fi folosită în special pentru sprijinirea Grupului de Armată B. Cel mai
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
militari provenind din comapanii provenind din trei regimente. Asemenea acțiuni au dus la scădrea coeziunii unor unități militare, care fuseseră în momentul mobilizării suficient de puternice. Regimentul 147 de fortificație a fost coloana vertebrală a Regimentului 55 de infanterie și ocupa pozițiile fortificate în buncărele de pe Meuse. În momentul mobilizării, unitatea avea un moral ridicat și o foarte bună coeziune a trupei. Modificările constante la care a fost supus regimentul a făcut ca batalioanele sale să fie dezorganizate. Pentru sprijinirea Diviziei
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
a împiedicat traversarea râului la Pont Neuf cu ajutorul bărcilor pneumatice de asalt, așa cum fusese planul. Regimentul german s-a retras și a trimis patrule de recunoaștere. Acestea au descoperit că buncărul 211 era încă activ. Din poziția pe care o ocupa în fața capului de pod, francezii din buncărul 211 împiedicau traversarea în condiții sigure a râului de către germani. Un pluton de de tunuri de câmp de 75 mm cu țeavă scurtă a încercat să distrugă buncărul, dar fără succes. Pe poziție
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
zilei, germanii și-au transferat pe celălalt mal unitățile combatante, care au scos din luptă buncărele franceze unul câte unul. În ciuda rezistenței locale a unor puncte întărite, germanii au reușit ca până la ora 20:00 să cucerească Cota 247, care ocupa o poziție centrală. Regimentul "Großdeutschland" a declanșat după această oră un atac care avea să îi conducă la 8 km în interiorul teritoriului francez. La cota 301, Regimentul I de pușcași comandat de colonelul Hermann Balck a participat la cucerirea poziției
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
a 55-a de infanterie de Dealurile Marfee la Bulson, la 10-11 km sud de Sedan. Francezii se pregătiseră pentru o eventuală spargere a frontului de către germani la Sedan și plasaseră Corpul al X-lea în poziții pentru contraatac. Corpul ocupa poziții la la Bulson pe axa Chéhéry-Bulson-Haraucourt și trebuia să contaatace capetele de pod de pe Meuse. Terenul era unul împădurit și Charles Huntziger, Comandantul Armatei a 2-a, a considerat că trupele pe care le-a lăsat pe poziții pot
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
erau deja depășite de evoluția luptelor. Aceste întârzieri aveau să se dovedească dezastruoase. Deplasarea spre Bulson a început la ora 16:00 pe 13 mai. La 07:30 pe 14 mai, tancurile franceze au înaintat spre înălțimile de la Bulson pentru ca să ocupe zonele înalte părăsite de infanteriștii Diviziei a 55-a pecu o zi mai devreme. Principalul obiectiv al tanchiștilor era distrugerea capetelor de pod germane. Dacă un atac împotriva capetelor de pod ar fi avut sorți de izbândă pe 13 mai
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
se facă într-un interval de 110 - 120 de minute. În realitate, francezii au avut nevoie de 17 ore de la emiterea ordinului original ca să ajungă la Bulson. Când tancurile franceze au ajuns în apropierea înălțimilor Bulson, au aflat că germanii ocupaseră deja pozițiile mai favorabile. Lafontaine a amânat timp de 24 de ore, începând cu după amiaza zilei de 13 mai, luarea unei decizii. El a pierdut mai multe ore cu misiuni de recunoaștere a terenului și a călătorit în zonă
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Bordelurile militare germane au fost făcute de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în mare parte din Europa ocupată pentru a fi utilizate de Wehrmacht și soldații SS. Aceste bordeluri au fost, în general, creații noi, dar în Occident au fost uneori înființate cu ajutorul bordelurilor existente. Până în 1942, erau în jur de 500 de bordeluri militare de acest tip
Bordeluri militare germane din al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/333948_a_335277]
-
fi utilizate de Wehrmacht și soldații SS. Aceste bordeluri au fost, în general, creații noi, dar în Occident au fost uneori înființate cu ajutorul bordelurilor existente. Până în 1942, erau în jur de 500 de bordeluri militare de acest tip în Europa ocupată de naziști. De multe ori funcționau în hoteluri confiscate și păzite de Wehrmacht, aceste facilități erau folosite pentru a servi soldați care călătoresc și a celor care se retrag de pe front, conform unui autor evreu. Se estimează că, împreună cu cele
Bordeluri militare germane din al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/333948_a_335277]
-
Se estimează că, împreună cu cele din bordelurile tabără de concentrare, cel puțin 34.140 de femei europene au fost obligate să servească drept prostituate în timpul ocupației germane. În multe cazuri, din Europa de Est, femeile implicate au fost răpite de pe străzile orașelor ocupate în timpul raziilor armatei și poliției germane, în conformitate cu un alt autor evreu.
Bordeluri militare germane din al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/333948_a_335277]
-
cel mai răspândit este cel de rudari. i se caracterizează în principal prin faptul că limba lor maternă este româna în toate țările în care trăiesc. Ocupația lor tradițională era mineritul (băieș inseamnă miner în româna medievală) dar astăzi se ocupă cu confecționarea de obiecte pentru gospodăria rurală. Este vorba de o așa-numită „minoritate discretă”, adică o etnie ce nu a devenit națiune, nu este în general recunoscută oficial, nu are deloc sau aproape deloc elită intelectuală, nu este deloc
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
Țării Românești, Gavril Movilă, din 20 septembrie 1620, către mănăstirea Cozia, dar din care reiese că ei erau prezenți în această țară mai dinainte. Italianul Luigi Ferdinando Marsili întâlnește spre sfârșitul secolului al XVII-lea, în Transilvania, țigani care se ocupă cu culegerea metalului prețios din nisipul aurifer al râurilor, vorbitori de română și de religie ortodoxă, despre care scrie că sunt bogați și curați. Era o ocupație veche a băieșilor, pe care au abandonat-o după un timp. Dimitrie Cantemir
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
a cuvântului „băiaș”); în listele din 1746, 1749 și 1752, același nume și în alte variante, precum și cel de Linguraru. O serie de articole ale preotului luteran Samuel Augustini Ab Hortis din 1775-1776 tratează și despre romi lingurari care se ocupă cu aurăritul în timpul verii. În 1778, un călător german, Friedrich Wilhelm von Bauer, îi amintește ca un subgrup al romilor pe rudarii din Țara Românească, care se ocupă cu colectarea aurului și cu dulgheria. În 1788, Stephan Ignaz Raicevich, aflat
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
Augustini Ab Hortis din 1775-1776 tratează și despre romi lingurari care se ocupă cu aurăritul în timpul verii. În 1778, un călător german, Friedrich Wilhelm von Bauer, îi amintește ca un subgrup al romilor pe rudarii din Țara Românească, care se ocupă cu colectarea aurului și cu dulgheria. În 1788, Stephan Ignaz Raicevich, aflat în slujba curții imperiale austriece, îi semnalează într-o carte în limba italiană pe lingurarii din Țara Românească și din Moldova. Un autor sârb, Spiridon Jović, într-o
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
călător german, Heinrich Renner, pomenește despre caravlahii (unul din etnonimele băieșilor) din Bosnia în cartea sa din 1897. Cele dintâi cercetări propriu-zise despre băieși apar la începutul secolului al XX-lea și continuă doar sporadic până în anii 1990. S-au ocupat de această temă Teodor Filipescu (1906), Isidor Ieșan (1906), Gustav Weigand (1908), Tihomir R. Đorđević (1911), Constantin S. Nicolăescu-Plopșor (1922), Martin Block (1936), Emil Petrovici (1938), Ion Chelcea (1944), M. R. Barjaktarović (1964), Ion Calotă (1974) etc. Cercetările antropologice, etnografice
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
1990 (vezi secțiunea Bibliografie), odată cu sporirea interesului pentru minorități în general, dar chestiunile legate de băieși sunt numai parțial lămurite. Din cauza insuficienței surselor, despre istoria băieșilor există mai mult ipoteze decât certitudini. În ceea ce privește originea lor, primii autori care s-au ocupat de ei i-au considerat români. Chelcea (1944) a văzut în ei un popor de origine necunoscută, nici romă, nici română. Originea romă a fost de asemenea contestată de Block (1936). Un autor actual care contestă originea romă a băieșilor
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
ca "Béaches" sau "Bayaches". Toate aceste variante provenind din termenul românesc "băieși" sunt folosite ca etnonim general în mediul academic, chiar dacă nu este endonim pentru toți membrii acestei etnii. După ce au abandonat activitatea de colectare a aurului, băieșii s-au ocupat cu producerea ustensilelor de lemn de tot felul: căruțe, roți, piese pentru războaiele de țesut, albii, donițe, străchini, linguri, fuse, mosoare etc. Conform tuturor cercetătorilor, aceasta a fost ocupația principală atât a celor rămași pe teritoriul României actuale, cât și
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
Expo în 2011: "De la regizorul Pete Docter vine un nou film inovativ care explorează lumea pe care noi toți o știm, dar nimeni nu a văzut-o vreodată : mintea umană." S-a dezvăluit de asemenea că Michael Arndt se va ocupa de scenariul filmului. Într-un interviu acordat lui Charlie Roșe la finele lui Decembrie, 2011 John Lasseter a oferit detalii despre film: Are loc în mintea unei fete, si este vorba despre emoțiile ei, ce devin personajele principale ale animației
Întors pe dos (film) () [Corola-website/Science/333946_a_335275]
-
dragostea, pe care ulterior o găsește. De asemenea, un scurt-metraj care se concentrează în jurul personajelor din "Inside Ouț\ Întors pe Dos", denumit "Riley's First Date \ Prima întâlnire a lui Riley" și regizat de Josh Cooley, cel care s-a ocupat și de scenariul filmului, va fi lansat pe Bluray-ul filmului. La nivel internațional filmul "Întors pe Dos" a beneficiat de o lansare în forță, fiind lansat în 3.496 de cinematografe în Statele Unite și Canada, dintre care 3.100 au
Întors pe dos (film) () [Corola-website/Science/333946_a_335275]
-
În 1938 câștiga Prix de Rome, cu cântată "l'Anneau du Roi" (ro. Inelul Regelui). Înainte de a pleca în război în anul 1939, studiază intens muzica lui Vincent d'Indy, lui Stravinski și a lui Albert Roussel. În 1942, Dutilleux ocupă pentru câteva luni funcția de dirijor de cor la Operă din Paris iar în 1944, lucrează în domeniul audiovizualului francez, unde este responsabil pentru serviciul de Ilustrații muzicale. Își dă demisia în anul 1963 pentru a se dedica în întregime
Henri Dutilleux () [Corola-website/Science/333972_a_335301]
-
francez, unde este responsabil pentru serviciul de Ilustrații muzicale. Își dă demisia în anul 1963 pentru a se dedica în întregime compoziției. În 1961, este numit de către Alfred Cortot profesor de compoziție la Școală Normală de Muzică din Paris, unde ocupa funcția de director după moartea fondatorului (Bernard Gavoty), și unde l-a avut ca elev pe compozitorul și organistul André Jorrand. Din 1970, devine cadru didactic asociat la Conservator. De asemenea, susține prelegeri la Festivalul Tanglewood, fiind invitat de către Seiji
Henri Dutilleux () [Corola-website/Science/333972_a_335301]
-
în tabăra habsburgică, a lucrat și pe cont propriu, adresând lui Leopold un memoriu lipsit de realism, privitor la crearea unui stat sârb independent în Balcani. În timp ce imperialii nu ar fi admis crearea unui stat sârb independent sub Brancovici, din moment ce ocupaseră Transilvania și aveau în vedere și Țara Românească și Moldova, ei au admis unele puncte, ridicându-l pe Brancovici la rangul de conte al Sfântului Imperiu Roman. După moartea lui Șerban, a fost trimis în Țara Românească de generalul Veterani
Gheorghe Brancovici (cronicar) () [Corola-website/Science/333973_a_335302]