101,224 matches
-
regatului, reflectate în Congresul din 25 iulie 1928, primul de acest fel din țară, care a analizat prevederile tratatului bilateral și a propus un program politic de acțiune. Frontierele Transiordaniei nu au fost trasate decât după intrarea în vigoare a Mandatului britanic. În răsărit, frontierele au fost gândite în așa fel încât să ajute la construirea petroductului din Irak, prin Transiordania, spre teritoriile palestiniene. Emirul Hashemit Abdullah, fiul cel mai în vârstă al lui Sharif Hussein, aliat al britanicilor în timpul răzoiului
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
în așa fel încât să ajute la construirea petroductului din Irak, prin Transiordania, spre teritoriile palestiniene. Emirul Hashemit Abdullah, fiul cel mai în vârstă al lui Sharif Hussein, aliat al britanicilor în timpul răzoiului mondial, a proclamat monarh al Transiordaniei. Prevederile mandatului pentru Palestina au fost revizuite în decizia din 16 septembrie 1922, în care s-a precizat administrația separată pentru Transiordania. Guvernul teritoriului era subiect al mandatului și a fost format de emirul Abdullah, fratele regelui Faisal al Irakului. Regatul Unit
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
Sharif Hussein, aliat al britanicilor în timpul răzoiului mondial, a proclamat monarh al Transiordaniei. Prevederile mandatului pentru Palestina au fost revizuite în decizia din 16 septembrie 1922, în care s-a precizat administrația separată pentru Transiordania. Guvernul teritoriului era subiect al mandatului și a fost format de emirul Abdullah, fratele regelui Faisal al Irakului. Regatul Unit a recunoscut independența Transiordaniei pe 15 mai 1923 și a cedat controlul asupra țării treptat către noile autorități, păstrând însă dreptul de supraveghere a problemelor financiare
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
care avea ca obiectiv formarea unui stat pe ambele maluri ale Iordaniei. Prin recunoașterea independenței Transiordaniei, teritoriul Palestinei și implicit cel destinat viitorului cămin național evreiesc a fost redus foarte mult. Departamentul de Stat al SUA a considerat că statutul mandatului nu a fost alterat de înțelegerea dintre Regatul Unit și Emirat din 20 februarie 1928, prin care se recunoștea existența unui guvern independent în Transiordania și definea limitele atribuțiilor acestuia. Ratificarea acestei înțelegeri a fost făcută pe 31 octombrie 1929
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
nu a recunoscut-o. Consulul raporta de asemenea că, în schimb, emirul Abdullah cerea urgentarea acceptării internaționale a înțelegerii ținând seama de realitățile locale, dar dorea modificarea frontierelor și administrația enclavei neutre . În timpul negocierilor de la Ialta s-a subliniat că mandatele Ligii Națiunilor ar trebui plasate sub mandatul ONU. Agenția Evreiască a trimis un memoriu la Conferința de la San Francisco cerând asigurarea din partea marilor puteri că nici un acord de mandat ONU să nu contravină dreptului evreilor de întemeiere a unui stat
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
asemenea că, în schimb, emirul Abdullah cerea urgentarea acceptării internaționale a înțelegerii ținând seama de realitățile locale, dar dorea modificarea frontierelor și administrația enclavei neutre . În timpul negocierilor de la Ialta s-a subliniat că mandatele Ligii Națiunilor ar trebui plasate sub mandatul ONU. Agenția Evreiască a trimis un memoriu la Conferința de la San Francisco cerând asigurarea din partea marilor puteri că nici un acord de mandat ONU să nu contravină dreptului evreilor de întemeiere a unui stat propriu, drept garantat de Declarația Balfour și
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
administrația enclavei neutre . În timpul negocierilor de la Ialta s-a subliniat că mandatele Ligii Națiunilor ar trebui plasate sub mandatul ONU. Agenția Evreiască a trimis un memoriu la Conferința de la San Francisco cerând asigurarea din partea marilor puteri că nici un acord de mandat ONU să nu contravină dreptului evreilor de întemeiere a unui stat propriu, drept garantat de Declarația Balfour și de Mandatul pentru Palestina. Conferința a respins în mod implicit cererea evreilor prin Articolul 80 al Cartei ONU, care stipula că mandatul
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
Agenția Evreiască a trimis un memoriu la Conferința de la San Francisco cerând asigurarea din partea marilor puteri că nici un acord de mandat ONU să nu contravină dreptului evreilor de întemeiere a unui stat propriu, drept garantat de Declarația Balfour și de Mandatul pentru Palestina. Conferința a respins în mod implicit cererea evreilor prin Articolul 80 al Cartei ONU, care stipula că mandatul organizației internaționale „ar putea” modifica un mandat. Istoricul negocierilor articolului sus-numit, așa cum este ea reflectată în documentele americane, indică că
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
mandat ONU să nu contravină dreptului evreilor de întemeiere a unui stat propriu, drept garantat de Declarația Balfour și de Mandatul pentru Palestina. Conferința a respins în mod implicit cererea evreilor prin Articolul 80 al Cartei ONU, care stipula că mandatul organizației internaționale „ar putea” modifica un mandat. Istoricul negocierilor articolului sus-numit, așa cum este ea reflectată în documentele americane, indică că a fost dezvoltată ca o înțelegere de status quo cu privire la mandatul pentru Palestina. Forma finală a Articolului 80 a fost
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
de întemeiere a unui stat propriu, drept garantat de Declarația Balfour și de Mandatul pentru Palestina. Conferința a respins în mod implicit cererea evreilor prin Articolul 80 al Cartei ONU, care stipula că mandatul organizației internaționale „ar putea” modifica un mandat. Istoricul negocierilor articolului sus-numit, așa cum este ea reflectată în documentele americane, indică că a fost dezvoltată ca o înțelegere de status quo cu privire la mandatul pentru Palestina. Forma finală a Articolului 80 a fost rezultatul insistențelor Ligii Arabe, care se temea
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
prin Articolul 80 al Cartei ONU, care stipula că mandatul organizației internaționale „ar putea” modifica un mandat. Istoricul negocierilor articolului sus-numit, așa cum este ea reflectată în documentele americane, indică că a fost dezvoltată ca o înțelegere de status quo cu privire la mandatul pentru Palestina. Forma finală a Articolului 80 a fost rezultatul insistențelor Ligii Arabe, care se temea de o eventuală relaxare a prevederilor Cărții Albe din 1939. Atunci când Regatul Unit și-a anunțat intențiile pentru acordarea independenței Transiordaniei, Adunarea Generală a
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
anunțat intențiile pentru acordarea independenței Transiordaniei, Adunarea Generală a Ligii Națiunilor a adoptat o rezoluție de sprijinire a unei asemenea hotărâri. Agenția Evreiască și o serie de juriști au ridicat o serie de obiecțiuni. Duncan Hall a afirmat că fiecare mandat are natura unui tratat, iar în această calitate nu ar putea fi modificat unilateral.. John Marlowe a notat că în ciuda independenței Transiordaniei, conferită prin tratatul din 1946, englezii au continuat să se folosească pentru serviciile de poliție și de apărare
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
și Transiordania a fost proclamată regat pe 25 mai 1946. Parlamentul l-a proclamat rege pe emir, iar numele oficial al regatului s-a schimbat din Emiratul Transiordaniei în „Regatul Hashemit al Transiordaniei”. Tratatul anglo-american, cunoscut și sub numele „Convenția mandatului Palestinei”, permitea SUA să amâne orice acțiune unilaterală a britanicilor pentru terminarea mandatului. Proclamarea independenței Siriei și Libanului prevedea că „independența și suveranitatea Siriei și Libanului nu vor afecta situația juridică așa cum rezultă din actul mandatului. Această situație poate fi
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
proclamat rege pe emir, iar numele oficial al regatului s-a schimbat din Emiratul Transiordaniei în „Regatul Hashemit al Transiordaniei”. Tratatul anglo-american, cunoscut și sub numele „Convenția mandatului Palestinei”, permitea SUA să amâne orice acțiune unilaterală a britanicilor pentru terminarea mandatului. Proclamarea independenței Siriei și Libanului prevedea că „independența și suveranitatea Siriei și Libanului nu vor afecta situația juridică așa cum rezultă din actul mandatului. Această situație poate fi schimbată bineînțeles doar cu acordul Consiliului Ligii Națiunilor, cu încuviințarea guvernului Statelor Unite, unul
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
și sub numele „Convenția mandatului Palestinei”, permitea SUA să amâne orice acțiune unilaterală a britanicilor pentru terminarea mandatului. Proclamarea independenței Siriei și Libanului prevedea că „independența și suveranitatea Siriei și Libanului nu vor afecta situația juridică așa cum rezultă din actul mandatului. Această situație poate fi schimbată bineînțeles doar cu acordul Consiliului Ligii Națiunilor, cu încuviințarea guvernului Statelor Unite, unul dintre semnatarii Convenției franco-americane din 4 aprilie 1924”. SUA au adoptat o poziție conform căreia o încetare formală a mandatului în ceea ce privește Transiordania ar
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
rezultă din actul mandatului. Această situație poate fi schimbată bineînțeles doar cu acordul Consiliului Ligii Națiunilor, cu încuviințarea guvernului Statelor Unite, unul dintre semnatarii Convenției franco-americane din 4 aprilie 1924”. SUA au adoptat o poziție conform căreia o încetare formală a mandatului în ceea ce privește Transiordania ar fi trebuit să se bazeze pe precedentul stabilit de Mandatul francez al Siriei și Libanului. Aceasta ar fi însemnat că încetarea mandatului urma să fie recunoscută pe baza admiterii Transiordaniei în cadrul ONU ca stat pe deplin independent
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
Consiliului Ligii Națiunilor, cu încuviințarea guvernului Statelor Unite, unul dintre semnatarii Convenției franco-americane din 4 aprilie 1924”. SUA au adoptat o poziție conform căreia o încetare formală a mandatului în ceea ce privește Transiordania ar fi trebuit să se bazeze pe precedentul stabilit de Mandatul francez al Siriei și Libanului. Aceasta ar fi însemnat că încetarea mandatului urma să fie recunoscută pe baza admiterii Transiordaniei în cadrul ONU ca stat pe deplin independent.. Mai mulți membri ai Congresului SUA au propus o rezoluție prin care se
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
din 4 aprilie 1924”. SUA au adoptat o poziție conform căreia o încetare formală a mandatului în ceea ce privește Transiordania ar fi trebuit să se bazeze pe precedentul stabilit de Mandatul francez al Siriei și Libanului. Aceasta ar fi însemnat că încetarea mandatului urma să fie recunoscută pe baza admiterii Transiordaniei în cadrul ONU ca stat pe deplin independent.. Mai mulți membri ai Congresului SUA au propus o rezoluție prin care se cerea reprezentanților SUA la ONUI să încerce să obțină amânarea statutului Transiordaniei
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
se află în Palestina și că în plus ar exista probleme de menținere a unor linii de comunicație către un port aflat în acea zonă. Adunarea Generală a ONU a adoptat planul pentru statutul Palestinei prin care era acceptată încetarea mandatului cel târziu pe 1 august 1948. Ambasadorul SUA în Arabia Saudită a raportat secretarului de stat Marshall că liderii saudit și transiordanian îi avertizaseră pe ceilalți membri ai Ligii Arabe în martie 1948 că împărțirea era o problemă civilă, iar statele
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
protecție după retragerea forțelor britanice. Eugene Rogan afirmă că aceste petiții ale locuitorilor din aproape toate orașele și satele palestiniene sunt păstrate în "The Hashemite Documents: The Papers of Abdullah bin al-Husayn, volume V: Palestine 1948 (Amman 1995)" După încetarea mandatului, forțele armate ale Transiordaniei au intrat în Palestina. Consiliul de Securitate a aprobat o rezoluție susținută de SUA cu privire la numărul și dispunerea forțelor armate transiordaniene în Palestina. Ministrul de externe al Transiordaniei a atras atenția că nici ONU, nici SUA
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
condamnarea la moarte pentru înaltă trădare și revoltă, sentință comutată apoi la închisoare pe viață) și redactarea constituției în 1975. În 1977, "Noua Democrație" a câștigat din nou alegerile, iar Karamanlis a continuat să fie prim-ministru până în 1980. Sub mandatul de premier al lui Karamanlis, guvernul său a întreprins numeroase naționalizări în mai multe sectoare, inclusiv în sectorul bancar și în transporturi. Politicile de planificare a economiei, care au dus la crearea unui semnificativ sector de stat în economie, au
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
mai mulți oameni au ajuns sclavi pentru datorii și ajung să fie vânduți dincolo de hotarele Africii. Pe partea politică, luptele dintre familiile aristocratice au divizat orașul. Orașul Atena era condusă de nouă arhonți . Acești arhonți au fost aleși pentru un mandat de un an de către un consiliu de foști archeonii numit Areopag. Areopagizii erau formați numai din membrii aristocrației. Acești aristocrați s-au folosit de poziția și puterea lor de a beneficia doar propria familie. Singurul organism politic de natură să
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
acută, în care demosul revendică laolaltă restaurarea statutului social și al celui cetățenesc al micilor proprietari aserviți sau primejduiți de aservire. Soluția acceptată de ambele părți în conflict a fost alegerea lui Solon în 594 î.en. , ca arhonte cu mandat excepțional de arbitru. Solon era un aristocrat dintr-o veche familie a eutrapizilor, cunoscut că poet și înțelept-"sophos". Acesta își propunea restaurarea concordiei civice prin medierea conflictului-"mesotes". Solon a acționat decisiv. Pentru a rezolva problemele economice , a încurajat
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
că nici un atenian nu poate fi membru în boule decât cel mult de două ori în viatal lor, tocmai această reglementare referitoare la o instituție cu 500 de membri presupune o rată de participare extrem de importantă a cetățenilor la ecercitarea mandatului de bulent. Fără drept de decizie legislativă proprie, consiliul asigura comunicarea permanentă între magistrați și adunarea poporului căreia îi prezintă proiecte spre dezbatere. Consiliul este divizat în 10 secțiuni-prutaneiai, care grupează pe buleții din același trib. Anul începea cu 50
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
care nu mai permite concentrarea puterii la nivelul magistraților, conferind-o, implicit, binomului adunare/consiliu. Formulă introductivă a actelor normative ateniene reflectau reechilibrarea prin preambutlul stereotip edoxe toi demoi. Sistematizarea și multiplicarea funcțiilor politice, corelată cu îngrădirile de repetare a mandatului, face că la un corp civic de 30.000 de cetățeni, numărul atenienilor care iau parte direct la conducerea cetății, de la nivelul demului la cel al magistraturilor superioare, să sporească simțitor. Nu oricare dintre cetățeni era efectiv disponibil, mai ales
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]