101,224 matches
-
de Imperiul Otoman. Mandatele de clasa A au fost: Al doilea grup, sau „Mandatele de clasa B”, au fost fostele "Schutzgebiete" (teritorii germane) din Africa subsahariană. Puterea mandatară nu avea voie să construiască baze navale sau terestre pe teritoriile mandatelor. Mandatele de clasa B au fost: Alte două teritorii germane au fost împărțite în câte două mandate fiecare, în conformitate cu regiunile de ocupație militară din timpul războiului. Ultimul grup a fost reprezentat de „Mandate de clasa C”, care a inclus Africa de
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
B”, au fost fostele "Schutzgebiete" (teritorii germane) din Africa subsahariană. Puterea mandatară nu avea voie să construiască baze navale sau terestre pe teritoriile mandatelor. Mandatele de clasa B au fost: Alte două teritorii germane au fost împărțite în câte două mandate fiecare, în conformitate cu regiunile de ocupație militară din timpul războiului. Ultimul grup a fost reprezentat de „Mandate de clasa C”, care a inclus Africa de Sud-Vest și anumite insule din Pacificul de Sud. Mandatele de clasa C au fost fostele posesiuni
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
construiască baze navale sau terestre pe teritoriile mandatelor. Mandatele de clasa B au fost: Alte două teritorii germane au fost împărțite în câte două mandate fiecare, în conformitate cu regiunile de ocupație militară din timpul războiului. Ultimul grup a fost reprezentat de „Mandate de clasa C”, care a inclus Africa de Sud-Vest și anumite insule din Pacificul de Sud. Mandatele de clasa C au fost fostele posesiuni germane: Consiliul Ligii Națiunilor a stabilit în august 1920 ca proiectele mandatelor adoptate de Aliați și
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
germane au fost împărțite în câte două mandate fiecare, în conformitate cu regiunile de ocupație militară din timpul războiului. Ultimul grup a fost reprezentat de „Mandate de clasa C”, care a inclus Africa de Sud-Vest și anumite insule din Pacificul de Sud. Mandatele de clasa C au fost fostele posesiuni germane: Consiliul Ligii Națiunilor a stabilit în august 1920 ca proiectele mandatelor adoptate de Aliați și Puterile Asociate nu vor căpăta forma definitivă până când nu sunt analizate și aprobate de Ligă. De asemenea
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
a fost reprezentat de „Mandate de clasa C”, care a inclus Africa de Sud-Vest și anumite insule din Pacificul de Sud. Mandatele de clasa C au fost fostele posesiuni germane: Consiliul Ligii Națiunilor a stabilit în august 1920 ca proiectele mandatelor adoptate de Aliați și Puterile Asociate nu vor căpăta forma definitivă până când nu sunt analizate și aprobate de Ligă. De asemenea, titlul legal deținut de puterea mandatară trebuia să aibă unul dublu: unul conferit de principalele puteri și cel de-
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
forma definitivă până când nu sunt analizate și aprobate de Ligă. De asemenea, titlul legal deținut de puterea mandatară trebuia să aibă unul dublu: unul conferit de principalele puteri și cel de-al doilea conferit de Liga Națiunilor Pentru înființarea unui mandat în condițiile legii internaționale, urmau să fie parcurși trei faze: După fondarea ONU în 1945, Liga Națiunilor a încetat să mai existe din punct de vedere oficial. Toate teritoriile care rămăseseră sub controlul puterilor mandatare au devenit teritorii sub tutela
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
administratorul tutelei, cu excepția Japoniei, care fusese înfrântă în timpul celui de-al doilea război mondial. Teritoriile pe care le controlase Japonia ca putere mandatară au devenit „teritorii strategice sub tutelă”, administrate fiind de SUA. Africa de Sud a refuzat să accepte regula transformării mandatelor Ligii Națiunilor în teritorii sub tutela ONU. În loc de aceasta, Africa de Sud a cerut să i se permită anexarea Africii de Sud-Vest, propunere refuzată însă de Adunarea Generală a ONU. Curtea Internațională de Justiție a considerat că Africa de Sud este în continuare investită
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
considerat că Africa de Sud este în continuare investită ca putere mandatară pentru Africa de Sud-Vest. Acest teritoriu și-a căpătat în 1990 independența cu numele de Namibia, la sfârșitul unui lung război de gherilă împotriva regimului de apartheid. Aproape toate fostele mandate ale Ligii Națiunilor au devenit mandate până în anul 1990, inclusiv fostele teritorii sub tutela ONU, (cu excepția unor insule ale fostului mandat japonez al Pacificului de Sud). Aceste excepții includ insulele Marianele de Nord, aflate în uniune politică cu SUA, cu
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
investită ca putere mandatară pentru Africa de Sud-Vest. Acest teritoriu și-a căpătat în 1990 independența cu numele de Namibia, la sfârșitul unui lung război de gherilă împotriva regimului de apartheid. Aproape toate fostele mandate ale Ligii Națiunilor au devenit mandate până în anul 1990, inclusiv fostele teritorii sub tutela ONU, (cu excepția unor insule ale fostului mandat japonez al Pacificului de Sud). Aceste excepții includ insulele Marianele de Nord, aflate în uniune politică cu SUA, cu statu de „teritoriu neincorporat”. Marianele de
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
independența cu numele de Namibia, la sfârșitul unui lung război de gherilă împotriva regimului de apartheid. Aproape toate fostele mandate ale Ligii Națiunilor au devenit mandate până în anul 1990, inclusiv fostele teritorii sub tutela ONU, (cu excepția unor insule ale fostului mandat japonez al Pacificului de Sud). Aceste excepții includ insulele Marianele de Nord, aflate în uniune politică cu SUA, cu statu de „teritoriu neincorporat”. Marianele de Nord își aleg propriul guvernator, care este șeful guvernului local. șeful statului este Președintele SUA
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
insulele Marianele de Nord, aflate în uniune politică cu SUA, cu statu de „teritoriu neincorporat”. Marianele de Nord își aleg propriul guvernator, care este șeful guvernului local. șeful statului este Președintele SUA. Restul insulelor Microneziei și Insulele Marshall, parte a fostului mandat japonez, au obținut independență pe 22 decembrie 1990. (Consiliul de Securitate al SUA au ratificat încetarea statutului de teritoriu sub tutelă pe 10 iulie 1987). Republica Palau, desprinsă din Statele Federate ale Microneziei, a fost ultimul stat care și-a
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
Iordan și Marea Mediterană urmând să devină - conform promisiunilor prim-ministrului britanic, lordului Balfour - „un cămin național evreiesc în Palestina”, prin Declarația Balfour (1917), remenționate în documentele Conferinței de la San Remo (1920) care au dus la obținerea de câtre Marea Britanie a "mandatului" conferit de Liga Națiunilor (1922), pe baza obligațiilor britanice de a crea (în în Palestina. Hotărârea evreilor de a-și crea un stat independent și fără tutelă britanică, incoruptibilitatea personalităților cheie din conducerea sionistă și a „ișuvului” (evreii din Palestina
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
sprijinul britanic, prin amplificarea și canalizarea ideologiei panarabiste și a unor tensiuni etnice preexistente s-a declanșat Conflictul arabo-israelian. Crearea unui „cămin național evreiesc în Palestina" devenea „o opțiune de luat în considerație”, dar nu mai constituia misiunea centrală a mandatului britanic.. După ce Regatul Unit a fost nevoit, în 1947, să retrocedeze mandatul asupra Palestinei Organizației Națiunilor Unite, ca urmare a hotărârii (Rezoluția 181 din noiembrie 1947) Adunării Generale a ONU de a împărți Palestina între evrei și arabi, rezoluție respinsă
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
etnice preexistente s-a declanșat Conflictul arabo-israelian. Crearea unui „cămin național evreiesc în Palestina" devenea „o opțiune de luat în considerație”, dar nu mai constituia misiunea centrală a mandatului britanic.. După ce Regatul Unit a fost nevoit, în 1947, să retrocedeze mandatul asupra Palestinei Organizației Națiunilor Unite, ca urmare a hotărârii (Rezoluția 181 din noiembrie 1947) Adunării Generale a ONU de a împărți Palestina între evrei și arabi, rezoluție respinsă de statele arabe, „Legiunea Arabă” a fost una dintre cele 6 armate
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
de la Hannover din 1988. Cu prilejul acestei reuniuni a Consiliului European, a fost confirmat obiectivul realizării treptate a Uniunii Economice și Monetare. De asemenea, Consiliul a încredințat unui comitet prezidat de Jacques Delors, la vremea aceea președinte al Comisiei Europene, mandatul de a studia și formula propuneri cu privire la etapele concrete de realizare a acestei uniuni. Din comitet făceau parte guvernatorii Băncilor Centrale naționale din Comunitatea Europeană, precum și Alexandre Lamfalussy, director general la acel moment al Băncii Reglementelor Internaționale, Niels Thygesen, profesor
Uniunea Economică și Monetară (Uniunea Europeană) () [Corola-website/Science/321798_a_323127]
-
o politică extrem de conservatoare de întoarcere la „ordinea morală”. În acest context, dreapta a început o transformare a instituțiilor pentru a face trecerea înapoi spre o monarhie. Ducele de Broglie a obținut la 20 noiembrie votarea legii care a dus mandatul președintelui la șapte ani, în scopul prelungirii președinției lui Mac Mahon. În pofida fărâmițării majorității monarhiste din cauza multiplelor alegeri parțiale câștigate de republicani, Mac Mahon a continuat să acorde încredere unor guverne de dreapta până la alegerile din 1876. Principiul republican de
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
de luptă între organele constituite (președintele și parlamentul) care au încercat să-i influențeze orientarea. Președintele Patrice de Mac Mahon, monarhist, a fost numit în această funcție în locul lui Adolphe Thiers în mai 1873 și a fost confirmat pentru un mandat de șapte ani prin adoptarea legii din 20 noiembrie 1873. El acționa în scopul restaurației monarhiei. Alegerile legislative din 1876 au avut ca rezultat o majoritate confortabilă pentru republicani în Camera Deputaților, cu 393 de locuri din 533. Senatul a
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
în "Journal officiel". Jules Simon și-a prezentat imediat demisia, deși nu a fost pus în minoritate în fața niciunei camere a Parlamentului: În aceeași zi Mac Mahon l-a numit pe Albert de Broglie prim ministru (la un al treilea mandat), iar acesta a format un cabinet de dreapta, promotor al "ordinii morale", zis și „cabinetul din 16 mai”, în scopul de a avea un guvern conform opiniilor sale. Făcând aceasta, Mac Mahon a dat o interpretare dualistă constituției: pentru el
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
104, ceea ce l-a transformat în cel mai mare grup parlamentar al opoziției în noua legislatură. Numărul legitimiștilor a urcat de la 24 la 44. Pe de altă parte, orléaniștii apropiați parlamentarismului au fost marii perdanți, coborând de la 40 la 11 mandate: „dreapta parlamentară”, care a acceptat în 1875 compromisul instaurării republicii, a fost înfrântă. Mac Mahon a încercat să mai dizolve o dată Camera Deputaților, dar președintele Senatului ducele d'Audiffret-Pasquier i-a refuzat concursul camerei superioare. La 19 noiembrie 1877 guvernul
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
cu ducele de Broglie, orleanist, înainte de a dizolva Camera Deputaților într-o tentativă de a opri creșterea republicanismului și de a îmbunătăți șansele unei restaurări a monarhiei cu ajutorul contelui de Chambord. Cum Adunarea Națională îi fixase la 9 noiembrie 1873 mandatul la șapte ani, el a declarat într-un discurs ținut la 4 februarie 1874 că va ști cum să facă ordinea legală respectată timp de șapte ani. Preferând să rămână în afara partidelor, mai degrabă a asistat decât să ia parte
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
în perioada 1891-1903 în municipiul Suceava pentru a servi ca spital districtual. El se află situat pe Bulevardul 1 Mai nr. 21, în cartierul Areni. Ansamblul de clădiri vechi ale Spitalului Județean Suceava a fost construit între anii 1891-1903 în timpul mandatului primarului Franz Des Loges (1891-1914). El a fost ridicat în zona Areni (astăzi cartier al Sucevei), pe locul unei clădiri mai vechi ce data de la începutul secolului al XIX-lea. Concepute de la început pentru a îndeplini funcționalitatea de spital districtual
Spitalul Vechi din Suceava () [Corola-website/Science/321919_a_323248]
-
rezolvând majoritatea problemelor teritoriale. O problemă nerezolvată (cea a Mosulului) a fost apoi negociată sub egida Ligii Națiunilor în 1925. a dus la înființarea statelor moderne din lumea arabă de astăzi, precum și a Republicii Turcia. Liga Națiunilor a acordat Franței mandat asupra Siriei și Libanului, iar Regatului Unit a acordat mandate asupra Mesopotamiei și Palestinei (care la rândul ei a fost împărțită în două: Palestina și Transiordania). Unele părți din Imperiul Otoman aflate în Peninsula Arabă au devenit părți din actualele
Dezmembrarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/321953_a_323282]
-
a fost apoi negociată sub egida Ligii Națiunilor în 1925. a dus la înființarea statelor moderne din lumea arabă de astăzi, precum și a Republicii Turcia. Liga Națiunilor a acordat Franței mandat asupra Siriei și Libanului, iar Regatului Unit a acordat mandate asupra Mesopotamiei și Palestinei (care la rândul ei a fost împărțită în două: Palestina și Transiordania). Unele părți din Imperiul Otoman aflate în Peninsula Arabă au devenit părți din actualele state Arabia Saudită și Yemen.
Dezmembrarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/321953_a_323282]
-
La 19 mai 2011, prin decret prezidențial, Marian Lupu a constituit "Consiliului Național pentru reforma organelor de ocrotire a normelor de drept" în care a fost inclus și Vlad Plahotniuc ca vicepreședinte. La sfârșitul lui octombrie 2013 a renunțat la mandatul de deputat, declarând că se va dedica intens activității în cadrul partidului. La alegerile parlamentare din noiembrie 2014 a fost ales din nou în funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova. La 30 iulie 2015, imediat după votarea Guvernului Streleț și-a
Vladimir Plahotniuc () [Corola-website/Science/321962_a_323291]
-
deputat, declarând că se va dedica intens activității în cadrul partidului. La alegerile parlamentare din noiembrie 2014 a fost ales din nou în funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova. La 30 iulie 2015, imediat după votarea Guvernului Streleț și-a depus mandatul de deputat. Pe 15 octombrie 2015, în ziua lipsirii de imunitate parlamentară a lui Vlad Filat și arestarea acestuia, Vlad Plahotniuc anunța printr-o postare pe Facebook că se autosuspendă din funcția de prim-vicepreședinte al PDM, dar și de
Vladimir Plahotniuc () [Corola-website/Science/321962_a_323291]