9,965 matches
-
succes de care cei mai mulți preferau acum să nu-și amintească. De la Bruxelles la București, jurnalismul polemic și literatura anilor ’30 abundau În rasism, antisemitism, ultranaționalism, clericalism și spirit reacționar. Intelectualii, jurnaliștii și profesorii care În perioada interbelică și În timpul războiului Îmbrățișaseră vederi fasciste sau ultrareacționare aveau toate motivele ca, după 1945, să-și afirme zgomotos recentele afiliații progresiste sau radicale (ori să se retragă În umbră, temporar sau definitiv). De vreme ce majoritatea partidelor și ziarelor de orientare fascistă sau ultraconservatoare erau oricum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
autorității sovietice, iar Vittorini și alți intelectuali l-au abandonat, cum era de așteptat. Dar, În ciuda loialității nezdruncinate a lui Togliatti față de Moscova, PCI a păstrat mereu o aură de nedogmatism, ca singurul partid comunist important care tolera și chiar Îmbrățișa dezacordul inteligent și autonomia gândirii; În deceniile următoare, această reputație avea să-i fie utilă. Criticii lui Togliatti din zona stângii necomuniste se loveau mereu de percepția generalizată, În țară și (mai ales) În străinătate, că PCI nu era un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În primii ani ai Războiului Rece, competiția culturală a fost inegală. Elitele culturale din Europa aveau Încă senzația că Împărtășesc, dincolo de fracturile ideologice și chiar de Cortina de Fier, o cultură comună amenințată acum de America. Mai ales francezii au Îmbrățișat această poziție, În concordanță cu eforturile postbelice ale diplomaților de a sustrage hegemoniei americane politica internațională. De pildă, șeful Misiunii Culturale Franceze În Berlinul ocupat, Félix Lusset, se Înțelegea mult mai bine cu omologul său sovietic (Aleksandr DÎmșiț) decât cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
națiuni. Ani mai târziu, reflectând asupra acestei surprinzătoare prefaceri colective și a zelului concentrat cu care cetățenii din RFG Își vedeau de treabă, scriitorul Hans Magnus Enzensberger avea să observe că „energia deconcertantă a nemților nu poate fi Înțeleasă decât Îmbrățișând ideea că ei și-au transformat defectele În virtuți. și-au pierdut mințile, În sensul cel mai literal cu putință, și acest lucru le-a permis să reușească”. Condamnați universal după căderea lui Hitler pentru că se supuseseră orbește unor ordine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unor sirene ca modernitatea și societatea de masă. Aceste sentimente nu erau totuși curente În Germania sau Austria, nici chiar În Italia, unde mulți oameni În vârstă Încă Îi mai priveau pe americani drept eliberatori. Invers, antiamericanismul era mai frecvent Îmbrățișat În Anglia și Franța, cele două foste puteri coloniale, scoase din cursă de ascensiunea Statelor Unite. După cum Îi informa Maurice Duverger pe cititorii săptămânalului francez L’Express În martie 1964, comunismul nu mai reprezenta o amenințare: „Există un singur pericol imediat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era de neclintit În exigențele lui față de adepți. Pontificatul lung și - retrospectiv - controversat al lui Eugenio Pacelli, Pius al XII-lea (1939-1958), nu numai că a reafirmat autoritatea spirituală a Vaticanului, dar a reușit să readucă Biserica pe scena politică. Îmbrățișând deschis o politică reacționară, de la legăturile strânse cu Mussolini la entuziasmul pentru dictatorii catolici din Spania și Portugalia, papalitatea a menținut sub Pacelli o linie fermă și În politica internă a țărilor democratice. Catolicii italieni, În special, au fost lămuriți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Belgia și nu numai, Între religie și politică, precum și Între Biserica Catolică și trecutul său recent e definitorie pentru spiritul „șaizecist”. Reformismul Vaticanului avea, bineînțeles, limitele lui: pentru mulți dintre participanți, impulsul strategic al acestui conciliu nu era să Îmbrățișeze schimbarea radicală, ci să o stăvilească. Când legalizarea avortului și liberalizarea divorțului au fost supuse la vot câțiva ani mai tâziu, autoritățile ecleziastice s-au opus viguros (deși inutil) În țările predominant catolice precum Italia, Franța sau Germania de Vest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alții care prindeau limbajul și orientarea generală a argumentului pe măsură ce acesta câștiga În popularitate. Accentul pe Împlinirea sexuală ca obiectiv revoluționar jignea o generație mai vârstnică de stângiști. Amorul liber Într-o societate liberă nu era o idee nouă (o Îmbrățișaseră unele secte socialiste de la Începutul secolului al XIX-lea, iar primii ani ai Uniunii Sovietice au fost de o destindere morală remarcabilă), dar tradiția clasică a radicalismului european se caracteriza prin rectitudine morală și domestică. Vechea stângă nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
proletariatul; un singur partid care putea să reprezinte și să promoveze interesele acestei clase: comuniștii; un singur rezultat corect al luptei muncitorilor sub conducerea partidului: revoluția, așa cum fusese patentată În Rusia cu cincizeci de ani Înainte. Pentru cei care nu Îmbrățișau această viziune a istoriei europene, proletariatul nu mai constituia unicul vehicul pentru transformarea socială radicală. Lumea a Treia, cum Începuse să i se spună, oferea spectacolul unor candidați alternativi: naționaliștii anticolonialiști În Orientul Mijlociu și Africa de Nord, radicalii negri În Statele Unite (nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
violența lor. Prin urmare, „psihodrama” franceză din 1968 (Aron) a devenit pe loc obiectul nostalgiei În mitologia populară: o confruntare stilizată În care forțele Vieții, Energiei și Libertății bulversau platitudinea cenușie și plicticoasă a oamenilor din trecut. Protagoniștii principali au Îmbrățișat cariere politice convenționale: liderul charismatic al studenților troțkiști, Alain Krivine, este azi, după patruzeci de ani, liderul sexagenar al celui mai vechi partid troțkist francez; Dany Cohn-Bendit, expulzat din Franța În mai, a devenit un respectabil consilier municipal În Frankfurt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1967, Alexander și Margarete Mitscherlich au publicat studiul extrem de influent Die Unfähigkeit zu trauen (Neputința de a jeli), afirmând că recunoașterea oficială vest-germană a răului nazist nu a fost Însoțită de o autentică asumare individuală a responsabilității. Intelectualii vest-germani au Îmbrățișat ideea cu Însuflețire. Scriitori, dramaturgi și cineaști consacrați - Günther Grass, Martin Walser, Hans-Magnus Enzensberger, Jürgen Habermas, Rolf Hochhuth, Edgar Reitz, toți născuți Între 1927 și 1932 - s-au concentrat asupra acestui eșec În Înțelegerea nazismului. Dar un grup de intelectuali
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prin dimensiuni și militantism. Vechile sindicate nu arătaseră prea multă simpatie pentru șomeri: preocupate mai ales să evite concedierile (și să-și mențină propria influență), ele ezitau În fața confruntărilor deschise. Cauza celor tineri și fără loc de muncă a fost Îmbrățișată cu entuziasm de curajoasele sindicate din sectorul terțiar: Force Ouvrière În Franța, NALGO, NUPE și ASTMS 4 În Marea Britanie. În fața unui val fără precedent de solicitări privind siguranța locului de muncă și protecția salariilor, liderii europeni au recurs inițial la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prost finanțate, pensiile inadecvate și locuințele insuficiente -, dar erau percepute de cei mai mulți oameni ca un drept. Oricât le-ar fi denigrat criticii neoliberali ca neperformante, aceste avantaje sociale erau politic inviolabile. Partidul Conservator modern, de la Winston Churchill la Edward Heath, Îmbrățișase „contractul social” aproape cu același entuziasm precum „socialiștii” keynesieni din Partidul Laburist și timp de mulți ani s-a plasat cu hotărâre Într-o poziție necontroversată (la urma urmei, Churchill este cel care remarca În martie 1943 că „Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dar, așa cum explica Mihály Vajda, colegul lui Haraszti, supremația burgheziei era clar preferabilă „insuportabilei experiențe istorice a tiraniei cetățeanului” prin care trecea țara lor. Efortul de reconstituire a societății civile - o formulare nebuloasă, ce descria un obiectiv incert, dar unanim Îmbrățișat de opoziția intelectuală din Europa de Est Începând de la mijlocul anilor ’70 - demonstra că, după 1968, disidenții au Înțeles că reforma partidului-stat era imposibilă. Puțini se așteptau ca Husák sau Honecker (și cu atât mai puțin sovieticii Înșiși) să admită logica „drepturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anului 1992, reprezentanții administrațiilor cehe și slovace au negociat Îndelung, căutând un punct de plecare pentru o Constituție descentralizată, federală, cum preferau cei mai mulți politicieni și votanți de ambele părți. Dar Mečiar, În căutarea unei baze pentru noul lui partid, a Îmbrățișat cauza naționalismului slovac (subiect pentru care nu manifestase până atunci prea mult interes). Slovacii, și-a informat el auditoriul, erau amenințați din toate părțile: de la planurile de privatizare ale cehilor până la separatismul maghiar sau perspectiva integrării În „Europa”. Nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să îngroape, temporar, frumuseți sufletești. Au văduvit pentru mult timp neamul de valori plămădite în Duhul Adevărului, demnității, înțelepciunii și a credinței în Hristos. Din cei uciși, mulți au rămas necunoscuți, pustnice altare. La Pitești ura cu nebunia s-au îmbrățișat dănțuind pe cadavre. Îmi pun o întrebare: de ce la Pitești au fost schingiuiți numai legionari și numai Biserica Lui Hristos a fost batjocorită? Lucrurile nu sunt întâmplătoare. Așa a fost și în războiul sfânt din Spania. Răspund eu: comuniștii sunt
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
prin nemuncă și hoție, egoism împins până la dezbinare, trădare și crimă.” De aceea, Căpitanul nu se limitează prin legea menționată mai sus numai la fratele de sânge sau numai la familie, ci îi dă o accepție mult mai vastă. Ea îmbrățișează pe toți fiii Neamului nostru. Numai atunci legea devine o forță creatoare a Neamului și duce la marea strălucire națională. Din fiecare cetățean trebuie să emane acel spirit de jertfă și dăruire, dusă până la sacrificiu, ca o reacție conștientă și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
înălțimile cerului și are o misiune. Dimensiunea ajutorului reciproc nu are limite, nu are terminal. Să nu cădem în păcatul de a rămâne indiferenți la intemperiile prin care trecem. Dragostea pentru neam e primită și plăcută lui Dumnezeu, căci ea îmbrățișează destinul a milioane de suflete. Lupta de a-l face să strălucească în istorie, alături de alte popoare, e țelul suprem al legionarului. Să facem milostenie și să nu nedreptățim pe nimeni. Când se vor încrucișa dragostea cu fapta, atunci înseamnă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
noastră, când am venit, de unde... Peste puțin timp se deschide ușa și primul gardian rostește: „Dorobanțu, fă-ți bagajul!”. Eram pregătiți amândoi pentru această mutare de cum ne-am întâlnit. Părintele mă binecuvântează, făcând semnul crucii deasupra frunții mele, apoi mă îmbrățișează și pleacă însoțit de gardianul care aștepta la ușă. Ne-am despărțit pentru totdeauna, aici, pe pământ, până la marea revedere. Sfințindu-mi inima și toată ființa cu cuvintele calde ale trimisului și marelui slujitor al cuvântului lui Dumnezeu, am rămas
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și în zilele care vor urma, nu este decât un fel de a nu fi trădător, nu va fi decât un chip de viață care să nu fie trădare: e viața eroică” ( I. S.). Osânda biruită înseamnă veșnicie întru Hristos! „Îmbrățișez pe toți din toată inima mea, pe voi care ați fost și sunteți necontenit umiliți, insultați, prigoniți și amenințați la fiecare moment pentru credința voastră legionară...” (Corneliu Zelea Codreanu). Veșnic osândiți, am fost exilați, oprimați, defăimați, întemnițați, exterminați în masă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
, Vartan (21.X.1936, Constanța), prozator și publicist. Este fiul lui Haciadur Arachelian, comerciant, și al lui Supie (n. Ovanesian). După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București (1965), îmbrățișează cariera jurnalistică: redactor la „Scânteia tineretului” (1965-1970) apoi, până în 1999, cu două întreruperi, în 1983 și 1991, când este îndepărtat temporar, redactor la Televiziunea Română. Din 1999, activează ca jurnalist independent. A debutat cu schițe în ziarul „Dobrogea nouă” (1955), iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285411_a_286740]
-
le mystère de la nuit par leș vallées (La source de la nuit) (Miclău, 1978 : 173) țes yeux profonds, șont la source d'où, en secret, la nuit coule sur leș vallées (La source de la nuit) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 73) pleoapele-mi închid, îmbrățișând cu ele tainic icoana ta din ochii mei (Noapte) (Blaga, 2010 :49) je ferme mes paupières recouvrant de mystère ton icône dans mes yeux (Nuit) (Miclău, 1978 : 179) je ferme leș paupières embrassant avec elles, en secret, ton icône dans
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
lui „S2” cu „S3” va genera decizia de a se accepta linia de dezvoltare rezultată din „S3”. Astfel, analiza prospectivă a creat practic o tendință de evoluție spre un viitor construit prospectiv. Dacă analizele au fost corecte și conducerea a îmbrățișat măsurile propuse în „S3”, atunci analiza prospectivă are șansele să dea managementului resurselor umane un valoros instrument de acțiune în conducerea strategică a întreprinderii. Dacă nu se acceptă scenariul „S3”, atunci este posibil ca măsurile luate să conducă la o
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
lui utile. Formula lui Horațiu însăși ne pune pe drumul cel bun dacă, ținând seama de faptul că precizia în folosirea terminologiei critice este de dată foarte recentă, vom da termenilor lui Horațiu un înțeles suficient de larg pentru a îmbrățișa practica 'creației literare romane și renascentiste. Nu trebuie să se considere că utilitatea artei ar consta în lecțiile morale pe care le poate da, lecții ca aceea pe care, după părerea lui Le Bossu, a vrut s-o dea Homer
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
distincției pe care am făcut-o. Aristotel a fost teoretician; Sainte-Beuve, în primul rând critic. Kenneth Burke este în mare măsură un teoretician al literaturii, în timp ce R. P. Blackmur este critic literar. Termenul "teoria literaturii" ar putea foarte bine să îmbrățișeze - așa cum se face în cartea de față - atât "teoria criticii literare" cit și "teoria istoriei literare". 68 Aceste distincții sunt destul de clare și destul de larg acceptate, în schimb mai puțin comună este înțelegerea faptului că metodele amintite nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]