11,044 matches
-
păcate doar post-mortem prin intermediul focului sacru și purificator al unui zeu aparținător unui cult religios barbar extraterestru. Un Auschwitz al șobolănimii la scară redusă. Dacă am crezut cumva și ne-am legănat în iluzia că am câștigat războiul, ne-am înșelat în totalitate. Și asta pentru simplul fapt că n-am știut să apreciem cum trebuie forța, viclenia și inteligența acestor creaturi scârboase și dăunătoare. Nu. Nici vorbă. Noi am câștigat doar o bătălie. Atât. În câteva luni de zile colonia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sediul firmei pentru a face recepția consumabilelor de curățenie; simțeam astfel o bucurie comparabilă cu cea din armată, când eram îmbarcați în camioane cu prelată pentru a fi depuși ca niște masele stricate la poligonul de tragere; senzația că am înșelat sistemul, beneficiind de o libertate nesperată. Într-o seară, în timp ce încuiam cu lacăt containerul conținând documentele secrete deja trecute prin pieptenele de oțel al mașinii de distrus secrete, Chef se apropie de mine stânjenit, cu lacrimi la colțul ochilor. Îmi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
angajații, pe ascuns ( mai mult de jumătate sunt musulmani, în treacăt fie spus). Chiar și cafeaua trebuie să ne-o plătim, suprema jignire ce poate fi adusă unui chelner care prepară zeci, poate sute de cafele pe zi. Nu putem înșela prin autoservire mașina de cafea, mare și nărăvașă ca o locomotivă cu aburi, este dotată și ea cu un sistem sofisticat de contorizare optică. Din experiența de chelner acumulată până acum știu că patronii de acest fel sunt pedepsiți aspru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
savanți. Toți îți vorbesc foarte deschis, franc (...) Foarte plicticoasa, abominabila Genevă. În toată viața mea nu am întâlnit ceva mai trist, mai întunecat și mai absurd decât aceasta sumbră cetate a protestantismului". 24 ianuarie 2003 Nu, nu cred că mă înșel. Atunci când am venit în Occident și am început să fac jogging, una dintre primele impresii "olfactive" agățate de creier a fost acea că aici oamenii, când aleargă, lasă în urmă un miros indefinit de detergent, mașină de spălat și de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de definit ceea ce am simțit, dar m-am gândit că doar niște oameni foarte "tari" în credință sau, la polul opus, niște nepăsători se pot ruga acolo, într-un spațiu atât de straniu. (Pasaj adăugat ulterior: Cred că m-am înșelat oarecum în cele scrise mai sus. Începând cu anul 2004, odată cu înmulțirea explozivă a imigranților sud-americani la Geneva, biserica aceasta ciudată le-a fost dată în folosință și a devenit extrem de vie și de animată. Comerțul ambulant a început să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe care le-am urât la un moment dat, dar care acum ajung să mă hrănească. La propriu. Mă încearcă un sentiment ciudat: pe de o parte, puțină nostalgie, mult regret că am abandonat o ramură a cunoașterii care nu înșeală niciodată dacă ești riguros și fidel metodei. Pe de altă parte, sentimentul acut că peste doar câteva zile voi avea titlul de doctor în științe umaniste, ceva ce nu se mai vinde, cu care nu se poate supraviețui.... Trec în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
s-a întâmplat să deschid sau să țin deschisă o ușă oarecare înaintea unei doamne, nu am primit nici un refuz, nici un reproș. Din contră, mi s-a părut că citesc pe chipuri o undă de mulțumire. Poate că m-am înșelat, poate că nu. Iar sunt rupt în două de demonul nostalgiei. Am lipit cu grijă pe perete (este interzis să bați cuie într-un cămin canadian; o crimă, aproape...) o fotografie realizată de Anna K. , având ca subiect pădurea de lângă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ca niște mirese înainte de întâlnirea cu America, țara infinitului rutier. Ajung la Toronto în jur de ora 2.30 dimineață, scuipat ca o măsea stricată într-o parcare, în cel mai mare oraș al Canadei. Cioran cred că s-a înșelat atunci când a numit Parisul "garaj apocaliptic". Toronto este orașul căruia i s-ar potrivi cel mai bine această caracterizare. Nu am simțit nici un pic de "suflet" în arhitectură: centrul, ca în mai toate marile orașe nord-americane, este sufocat de zgârie-nori
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un moment dat de politică, și din acest moment sunt sigur că se vor lua la bătaie, dar acest lucru nu se întâmplă. Aveam impresia că doar românii pun atâta pasiune în fotbal și politică, dar cred că m-am înșelat. Am văzut astăzi o brazdă de pământ proaspăt "întors", pregătit pentru a fi plantat cu flori. Mirosea atât de frumos pământul acela, încât aș fi vrut să mă culc pe brazda neagră și să rămân nemișcat. Să-mi reamintesc gustul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cele mai periculoase, cele legate de sex, sau cele cu încărcătură religioasă? Probabil că exista o ierar hie a dăunătorilor din literatură, nu? Și ce însemna „să pui chiloței nudurilor“? ( Expresia era a lui Romul Mun teanu, dacă nu mă-nșel.) A.R. Nu pot să ierarhizez. Ambele erau nocive și veninoase - la fel de veninoase ca băutura imperialistă Coca-Cola. Cuvintele religioase țineau de opiul cu care imperialiștii încercau să imbecilizeze masele. Cuvântul „Dumnezeu“ era automat înlocuit prin „natură“ și une ori prin
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Observatorul Militar - iată, până și acolo ați apărut -, că tatăl dumneavoastră ar fi fost primul român care s-a bucurat de efectele penicilinei. Și că salvatorul lui a fost un ofițer sau un medic german. Un stomatolog, dacă nu mă înșel. E corectă informația? Puteți da amănunte? A.R. Da, e absolut adevărat. În timpul războiului, am trăit mai multe etape. În prima etapă, înainte de-a fi scoși din casă, au fost cazați la noi diferiți ofițeri. Chiar și în camera
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
evrei. Dar prefer să pun punct aici răspunsului la această întrebare. R.P. Vă propun atunci să ne întoarcem la Marius Ralian. Și să vorbim despre felul cum v-a cucerit. Despre decorul culinar al primei întâlniri, care, dacă nu mă înșel, a fost o cantină. Despre ziua când ați conchis, cu ecoul unei formule din copilăria dumneavoastră, „mi-l place“. Despre longevitatea de Guinness Book a căsniciei pe care ați avut-o, o căsnicie de șase decenii. Despre ce-a reușit
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Roman. „N-aș putea trăi în America. În Anglia, în schimb, da“ R.P. Ce mai face masca africană pe care ați primit-o cadou de casă nouă în 1977 și pe care, întorcându-mă, o văd aici, dacă nu mă-nșel? Își mai schimbă expresia? Mai presimte evenimente? Vă mai sperie? Vă invit să-i refacem povestea pentru cititori. A.R. Masca africană atârnă bine mersi chiar pe peretele din spatele dumneavoastră. Prin urmare, dacă întoarceți capul, îi puteți spune Hello. R.P.
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
foarte mult să traduc teatrul lui Eugène Ionesco, pe care l-au tradus atât de frumos cei doi Vlazi ai Humani tasului, Russo și Zografi. Și aș mai fi vrut să traduc piesele lui Beckett, pe care, dacă nu mă înșel, le-a tradus Constantin Abăluță. R.P. Nu sunt foarte sigur. Știu că există o versiune nouă, a Ancăi Măniuțiu, dar parcă nu Constantin Abăluță a tradus prima ediție a teatrului lui Beckett. Cred că a fost Gellu Naum, cel puțin
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mă plictisește societatea modernă? Nicidecum. Mai curând mă suprastimulează. Dar, la urma urmei, sunt un observator și un istoric, așa că observ plictisitul de moarte al multora dintre contemporanii mei. A.R. Știu că îl cunoașteți pe scriitorul Mircea Eliade. Mă înșel sau se pot descifra în ultimul dumneavoastră roman sensuri și rezonanțe ale gândirii lui Mircea Eliade? S.B. Îl admir foarte mult pe profesorul Eliade și am citit multe dintre cărțile sale; faptul de a citi cu admirație duce, fără îndoială
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și sprijinite de factorul dinastic. Autoritatea acestui factor fusese însă terfelită de scandalurile de culise și de alcov ale unui aventurier venal și rapace, iar farsa lozincilor «democratice» se mai jucase și în trecut, și nu mai avea șanse să înșele pe nimeni. La primele alegeri reacțiunea a fost înfrântă. Marea majoritate a sufragiilor a fost dată reprezentanților muncitorimii, țărănimii și intelectualității progresiste. Țara se rostea pentru sine și împotriva oligarhiei marilor proprietari, a trustmanilor și a cavalerilor de industrie, protejați
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
au împlinit, vai, planu-n RDG. Fiindcă-s comuniști, de bună seamă! Acum am înțeles, la Bonn, de ce Pe vechii generali din groapă-i cheamă! Degeaba nopți și zile-ți pierzi, zelos, Vrând să ne prelucrezi cum se cuvine: Nu ne înșeli cu glasul tău mieros; Am învățat să te cunoaștem bine! O, wallstreet, e-n zadar! Nu te-osteni! Știm rânjetu-ți și ghiara-ți de hienă; Știm cât de meșter ești în coțcării; Nu ne-amăgești cu glasu-ți de sirenă! L-am
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
curent cu ea, s-o urmărești clipă de clipă în dinamica dezvoltării ei. Și, urmărind-o, să fii bucuros că te afli aici, că lucrezi și creezi pentru ea, că o reprezinți, că-i porți numele. Dar să nu ne înșelăm, o țară e mare sau mică nu numai prin numărul de locuitori, ci și prin calitatea lor, prin voința lor de a face o istorie mare și - s-o spunem exact - prin calitatea celui ce o reprezintă, fiind una cu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
adevăr, realizator Mariana Sipoș; Nocturna artelor, realizator Marina Constantinescu), TV Analog Timișoara (A cincea roată, realizator Robert Șerban), TVR Timișoara (Spații subiective) etc. Chiar așa? Sfârșit de aprilie. Altfel decât cel de-acasă. O primăvară ce-mi părea întârziată. Mă înșelasem. Aici era absolut normală: sosită la timp, nici prea caldă, nici prea rece. Aici nu eram încă acasă. Mă aflam într-un niciunde. În cele două săptămâni de când mă despărțisem de părinți, neștiind dacă am să-i mai revăd vreodată
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Astăzi constat că și la "Monitorul" întâlnesc aceeași atitudine din vechile și actualele întreprinderi socialiste. Adică dacă sunt anumite interese în joc, Nu se poate face Nimic! Dar eu cred că Se Poate! Să nu-mi spună cineva că mă înșel, că mi se pare, că "tra lala și tra la la" pentru că după 40 de ani de dictatură a analfabeților, simt de la distanță duhoarea de comunist în cuget și nesimțiri. Știu că atât timp cît "d-ra Cerasela" care nici nu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Sărutarea a devenit un uz foarte la modă, însă acela care trebuie să sărute o fată pentru întâia oară se găseste într’o mare nedu merire. La sărutat se cere multă dibăcie, ba chiar și talent“. Iată că nu mă înșelasem atunci cînd gîn deam că pentru lucrul ăsta trebuie o pregătire serioasă. Cu toate acestea, autorul meu anonim (lipsind coperta și primele pagini, nu-i știam nici numele) expedia toată filozofia în cîteva rînduri. Am citit următorul fragment de nenumărate
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
prieteni vii, de indivizi. În ziua când te simți puțin însingurat, puțin deprimat, poți să vorbești cu ei, sunt acolo, așteaptă...” (Jean Claude Carriere) Și tot despre cărți: “ Cărțile sunt prieteni reci și siguri” (Victor Hugo); “ Un prieten ce nu înșeală niciodată” ( Jean Des Barreaux); “ Memorie a gândirii umane” ( N. A. Morozov); Sunt cărți care ocupă în viața noastră același loc cu părinții, cu cei dragi și experiențele mari” Prin lectură se ( R. Emerson) oferă cititorului posibilitatea cunoașterii universului uman, cu luminile
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
altădată, cel care am fost și care nu mai sunt, cel pe care-l caut ca pe un mort drag, printre ruine, după o catastrofă. Eu pretind încă și acum că ceea ce am afirmat întâi e adevărat... Totuși, dacă mă-nșel? Dacă sunt, și de data aceasta, ca de atâtea alte ori, victima unei iluzii? Sau dacă ambele supoziții sunt exacte, dar ideea și planul întreprinderii mele nu s-au precizat decât la confluența celor două impulziuni misterioase? Din fericire, îndoiala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
el față, ba chiar luase parte la desfășurarea ei, se pomeni contrazis în tot ce credea că văzuse, în tot. Reflectând atunci la gravele dificultăți de care se leagă cunoașterea adevărului, când e vorba de lucruri îndepărtate, din moment ce ne putem înșela așa de ușor când e vorba de fapte desfășurate chiar sub ochii noștri, Walter Raleigh, înțelese numaidecât toată zădărnicia lucrului căruia i se devotase, și puse pe foc manuscrisul istoriei sale". O, de câte ori mi s-a întâmplat s-aud pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
uitat nimeni succesele lui pe scena Naționalului), dar un om lipsit de orice generozitate... O admit însă mai greu pe seama lui Atanasiu, care era, cum știi, un om îngăduitor... Așadar, n-a fost Penel... Ciudat! Cine din noi doi se înșeală? Probabil eu... Colegul meu, care a luat direct parte la întâmplarea aceasta, a trebuit să reție mai bine și mai exact datele ei. Esențialul e că unul din doi lua drept adevărat un lucru neadevărat, gata să înfrunte și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]