10,833 matches
-
Brigit zicea că Omul Nostru din Havana e grozav în pat și că are o puță enormă. Ar fi fost încântată dacă aș fi intrat pe felie cu unul dintre prietenii lui Carlos, dar eu mai curând mi-aș fi închiriat vaginul unei rândunici ca să-și ridice cuibul în el. Muzica a început să bubuie, suspect de tare în camera goală, înecând însă răspunsurile lui Carlos de genul „îmi pare rău, enamorada“ sau „N-a fost vina mea, querida“. —Poftim, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să demonstreze contrariul. Văzând cum alde Ponta, Antonescu & Voiculescu, umblau cu căciula în mână pe la porțile moldovenilor, poftindu-i ca la nuntă, să vină în Piața Unirii și să strige Huoo, Băsescu și-a făcut milă și pomană de ei, închiriind pe banii de coșniță a nevestei sale, autobuze și plătind oameni ca să-l huiduie de ziua Unirii în cele două orașe. Și asta a făcut-o drăguțul de el, scumpul de el, iubitul neprețuit al poporului român, doar ca să vadă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
nefumătoare. - Vând mașină de cusut mână și picior. Brrr, am făcut când am citi anunțul de mai sus, fiindcă eu sunt precum cucoana Veta din „O noapte furtunoasă” , o persoană foarte simțitoare. - Vând butelie de aragaz cu reșeu și frigider. - Închiriez cameră la două fete încadrate cu un singur pat. - Cumpăr îmbrăcăminte de damă deosebită și puțin întrebuințată. - Confecționez și încăputez cizme pentru bărbați cu înlocuitori de calitate. Chestia cu dama puțin întrebuințată, și cu bărbații cu înlocuitori de calitate, m-
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
restul țării. După-masă va trebui neapărat să-l explorez, rupându-mă de țara de unde vin: sting lumina (în cămăruța destul de întunecată ca lumina să stea aprinsă toată ziua) și pălăria albă a lui A. îmi taie imediat calea. În cămăruța închiriată cu două sute de mii pe noapte, unchiu-meu pare chiar mai aproape decât acasă. Hârtiile lui le găsesc dimineața amestecate de vânt într-un haloimăs cu ale mele, parcă vântul de toamnă ar fi vrut să planteze cifrele lui cabalistice printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de-o parte a ușilor închise ale Europei. Știam că nea Ambrozie aștepta primăvara pentru a lua drumul Strasbourgului, la Curtea Europeană, cu un autobuz de nedreptățiți din țară. De unde autobuz, ați aranjat cu o firmă de tour-operatori să vă închirieze autobuzul? Lasă, domn’e, asta-i treaba noastră, ce ești tot timpu-așa, să descurajezi omu’? Eu nu trebuia decât să popularizez în presă acțiunea. În prima duminică mai rece prevestind iarna, la crâșma de la Hala Traian nea Ambrozie părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
meu Gabriel, lasă-mă să-ți spun povestea unui copil crescut în mahalaua Bacăului, lângă cartierul Izvoare, la doi pași de Siretul galben și nisipos care traversează Moldova toată. Tata, proaspăt subofițer, și-a luat nevasta tânără și și-au închiriat o cămăruță în cartierul CFR, la Moșica, doamna pe care n-aveam să o mai văd niciodată apoi, însă și azi mai aud ceasul cu cuc din camera cu naftalină, picurând secundele și hrănind mucegaiul verzui de pe pereți. Primul pătuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
vreo două-trei zile acolo, eu cu nevastă-mea, și am jucat golf cu el. S-a întors la Londra în septembrie ca să-l lase pe partenerul său de afaceri să-și ia vacanță, iar Amy a mai rămas la țară. Închiriaseră o casă pentru șase săptămâni și când a expirat termenul i-a scris ca să-l anunțe când sosește la Londra. El i-a răspuns de la Paris spunând că s-a hotărât să nu mai trăiască cu ea. — Și ce explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la rândul lor altor prieteni. Familia MacAndrew, care n-avea copii și stătea destul de bine cu banii, a aranjat să-i aibă grijă de copiii ei, iar dna Strickland a rămas să se întrețină doar pe ea singură. Și-a închiriat apartamentul și și-a vândut mobila. S-a instalat în două cămăruțe din cartierul Westminster și a privit din nou lumea în față. Era atât de eficientă, încât cu siguranță avea să izbândească în aventura ei. XVII Cam la cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe un vapor care făcea drumul între Auckland și San Francisco, și sosise în Tahiti cu o cutie cu vopsele, un șevalet și vreo douăsprezece pânze. Avea vreo câteva lire în buzunar căci găsise de lucru la Sydney și-și închirie o cămăruță în casa unui băștinaș de la marginea orașului. Cred că în clipa în care a ajuns în Tahiti a început să se simtă la el acasă. Tiaré mi-a reprodus ce-i spusese el o dată: „Spălam și frecam puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că mă dizolv în marele anonimat, fără vreo posibilitate de regăsire. Locuiam în strada Amzei, unde aveam o cameră la etajul al IV-lea, într-o clădire veche, cu o puzderie de chiriași, de toate profesiile. Cele trei etaje erau închiriate la diverse familii, iar în cel de-al patrulea, compus din vreo zece camere înșirate de o parte și de alta a unui culoar, locuiam noi. Noi eram mai mulți studenți, care stăteau câte doi și chiar trei în cameră
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cliente, iar actorul gătea la bucătărie fredonând arii din Pericola ori Vânzătorul de păsări. Ca să câștige un gologan în plus, dădeau masa la câțiva dintre colegii mei, servind pe fiecare în camera lui în lipsă de sufragerie. Odăile mansardei erau închiriate, afară de una singură, aflată lângă camera mea. Cel mai simpatic dintre colegi era Păunescu, poreclit Charlot, fiindcă semăna puțin cu actorul de cinema Chaplin. Deși înscris la Drept de vreo cinci ani, abia izbutise să treacă două examene. În schimb
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prinzi rădăcini ca pomul și nu mai pleci. Dar să ne înțelegem: dacă n-ai o drăguță, vezi de altul. Moșul începu să mă intereseze. L-am descusut: ― Mai ai și alți chiriași? ― Da, încă o pereche. Nu pot să închiriez decât două odăi. La parter stau eu. ― Căsătoriți, nu primești? ― Ferit-a sfîntul! Se ceartă mereu și mie îmi place liniștea. Mai bine lipsă. Pe câtă vreme prechile mele cântă, joacă, fac un adevărat rai din casa mea. Nu-mi venea să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mie îmi place liniștea. Mai bine lipsă. Pe câtă vreme prechile mele cântă, joacă, fac un adevărat rai din casa mea. Nu-mi venea să cred urechilor. Bizar omuleț! Nu-l cunoșteam decât de câteva minute și parcă eram prieteni de când lumea. ― Închiriez camera, domnule Coleșiu. ― Ce Coleșiu? Ce domnule? s-a rățoit la mine. Mie să-mi spui unchiule, iar eu o să-ți spun nepoate, și am terminat. Fără multă tocmeală. ― Bine... unchiule, așa am să-ți spun. Dar să ne înțelegem
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe cameră? ― Îmi dai cât poți și gata, am încheiat tîrgul! ― Nu, nu așa. Fixează-mi o sumă. ― Ia mai slăbește-mă, dumneata. Crezi că din chirie trăiesc eu? Cât timp am pensioara, slavă Domnului, nu duc grijă de nimic. Închiriez ca să nu mă simt singur cuc. Îmi place să aud freamăt în jurul meu, gângurit de porumbei, într-un cuvînt: iubire... I-am oferit o mie de lei, deși după socoteala mea făcea dublu. Spre surprinderea mea, bătrânul a acceptat pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu s-a înecat în mare... Toate au ajuns la destinație. ― În schimb ale mele sânt gata să se înece. ― Atunci, repede, îmbracă-te... Mergem să le salvăm... ― Cum? a făcut ea mirată, acoperindu-și surâsul cu mâna. ― Foarte bine. Închiriem o barcă și pornim pe mare în căutarea lor. ― Ai dreptate, Dor, un naufragiu ar fi catastrofal pentru mine. Toate iluziile mele s-ar duce la fund. ― Te rog de-aici înainte să nu mai ții iluziile în corăbii. Haide
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
despre Stroie (tata), o să se înduplece cu vremea, nici o grijă în privința asta. Am revenit la București fără un cuvânt de dezlegare din partea tatei. Era intransigent, cu prejudecăți, nimeni nu-l scotea din ale lui. Pregătirile de nuntă urmau febril. Am închiriat un mic apartament pe care-l găsise Mihaela și era pe gustul ei. N-aveam mobilă: aveam însă economiile mamei, vreo treizeci de mii de lei, bani pe care mi-i strecurase fără știrea tatei. Mă gîndeam: ― Hei ce bine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în dreptul unei vitrine. Am schimbat câteva vorbe și i-am propus să meargă cu mine la Operă. Refuz categoric: n-a vrut în ruptul capului. Se vede că tot mai ținea supărarea de odinioară. Văzând așa m-am hotărât să închiriez o femeie. Patroana celei mai de seamă case de randez-vous aflând oe vreau și prețul pe care îl ofer, mi-a pus dinainte un album ca să aleg ce-mi place. Înainte de a-l răsfoi mi-a arătat fotografia unei frumuseți
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
China, „dacă nu sunt prea insistent“, și nu a fost, căci aș fi băut orice, chiar și din China, numai să nu trebuiască să-l dezgrop pe Bálint. Da, comoara mea, în seara aceea mămica s-a dus cu el. Închiriase o căsuță cochetă în zona verde, „doar șapte camere“ - a spus el cu modestie, și numai pentru câteva luni, cât timp va avea reprezentații în oraș, pentru că interesul e mare. În timp ce ne beam ceaiul, mi-a povestit despre cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pentru mine o mulțime de lucruri, chiar pe gratis, dar ce scrie în caietul acela nu e muzică. Cică, printre comercianți, lui i se spune Moriț Bolnavul, cu asta a venit odată la mine un domn și cică să-i închiriez imediat prăvălia lui Iosif și Fratele său de peste drum de cafenea. După cum mi-a spus, el era negustor de suvenire și obiecte tămăduitoare. Avea idei care vor deveni tradiție. Se pregătea să vândă apă din lac în sticluțe, cu bucățele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cititorul pe seama protagonistului povestirii de față. Anton era un tânăr de douăzeci și șapte de ani, destul de fericit și, pe deasupra, neînsurat. Acesta locuia singur într-un apartament micuț de la nelipsitul mezanin - foarte frumos și elegant, după părerea arhitecților, în general -, închiriat de preabuna lui soră, căci el, deși lucra ca simplu funcționar la minister - o slujbă, de altfel, chiar utilă oamenilor și întrucâtva vrednică de cinste -, cu o leafă bunicică pentru nevoile sale de zi cu zi, își cheltuia aproape toți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
era deloc indiferentă lumea pe care o părăseau. Pavese a trecut pe la redacțiile câtorva ziare, interesîndu-se ce fotografii ale sale existau în filmotecă. Și-a exprimat și preferințele. Abia după aceea s-a dus la un hotel din Torino, a închiriat o cameră, și-a scos pantofii, ca să nu murdărească așternutul, a înghițit un pumn de somnifere și s-a întins pe pat. Lumina întunecă ușor nisipul de pe plajă. Trupul îmi e moleșit de căldură. Aud marea foșnind în spatele meu și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ascunde fiecare? Pe vremuri, la Costinești, nu era nici un semn de "civilizație". Ieri, niște bișnițari au descins, aici, cu limuzinele pe plajă și și-au adjudecat o parte din mare, marcînd-o cu două șiruri de sticle colorate. Pentru sume frumoase, închiriază un soi de scutere de apă care "civilizează" cu zgomotul lor marea și împrăștie un suav miros de benzină arsă. Ca să redevii, cât de cât, "barbar" trebuie să fugi, să te îndepărtezi. O femeie grasă o întreabă pe alta la fel de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
La fiecare pas găsesc pe cineva care vorbește italiana. La spălătoria chimică din spatele casei, la croitoria unde m-am dus să-mi repare un buzunar rupt la o haină, la poștă, la anticariatul din apropiere. Pot să mă duc să închiriez casete video, cu filme mari care n-au venit în București, ori să-mi fac mici cumpărături. Americanii italieni sunt la fel de guralivi ca italienii din Italia. Oriunde intri și dai peste doi italieni se cunoaște. Încăperea se umple de trăncăneala
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sfârșitul "poveștii", am lăcrimat cum n-am făcut-o la Hamlet. Există, se pare, un tip de dulcegărie care e irezistibilă. Dar nu văd nimic rău în asta. După ce am plecat de la "Harvard", m-am oprit la un magazin care închiriază videocasete. Vroiam să revăd Love Story, să compar cadrul real cu cel din film. Aici, o doamnă din fața mea se tot codea să-i spună ceva, cu voce joasă, vânzătorului, uitîndu-se mereu în spate, pentru a se asigura că nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la întîm-plare. "Fapta noastră de acum e sfântă. Ea șterge toate profanările de mai înainte și te reface, pură, așa cum te-am cunoscut". Și acum, în discuții, când Ioana vrea să mă pedepsească, îmi amintește vorbele mele: "Fapta noastră sfîntă!" Închiriasem o cameră de hotel special pentru ea! Făceam același lucru ca și celălalt! Și după împlinirea faptei sfinte toaleta de rigoare! Ioana are dreptate: spusesem cuvinte de roman-foileton, așa cum se întîmplă totdeauna când ești nenorocit, oricât de inteligent ai fi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]