10,586 matches
-
Nu sunt atât de confuz încât să pot pricepe toată poezia actuală. Arta este cea mai subtilă pedagogie. În artă, esența devine coloană. În artă este nevoie de arhitecți, nu de zidari. Gioconda - o nouă dovadă că omul este un altar de surâsuri. Cultura este moneda cea mai stabilă a relațiilor interumane. Cultivând disprețul față de carte și de artă în general, mass-media poate face din omul contemporan o frumusețe de imbecil. Mileniul al treilea s - a născut captiv al subculturii media
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Petre Isachi) / 9 Partea întâi / 15 Partea a II-a / 141 Partea a III-a / 251 Epilog / 365 Prefață Fluviul Uitării Propunându-și să transfigureze istoria controversată a unei generații (așa-zisa generație în blugi, o generație pierdută, sacrificată pe altarul comunismului), Anton Petrovschi Bacopiatra reușește să revele sub o scriitură balzaciano sadoveniană, cunoscuta Idee din Glossa eminesciană: Tot ce-a fost ori o să fie/ În prezent le-avem pe toate. Idee "uitată" de fiecare generație ispitită de cântecul de sirenă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care a început să vibreze în neștire. Scurtcircuitul a fost însoțit de un arc-voltaic ce-i topea și îi contopea pe amândoi într-un tot indestructibil. Bidaru era sigur că această contopire, momentan virtuală, duce direct spre Starea Civilă și altar. Știa precis că prietenul lui preferă bujorul tocmai pentru calitățile lui deosebite, susținând că este o floare completă și bine dezvoltată: Întotdeauna mi-au plăcut fetele mai plinuțe, spunea el, ele răspândesc optimism și oferă garanția unei viitoare familii cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care se iubeau, dornice de viață și cu speranță în viitor. Au fost lovite crunt de soartă. Parcă-i văd și acum în fața ochilor. Tocmai voiau să se căsătorească legal și strângeau bani pentru nuntă. Voiau să se unească în fața altarului. Tatăl natural o iubea mult pe mama fetei. Cred că și-ar fi iubit și fetița, dacă ar fi avut norocul s-o vadă. Nici el nu avea pe nimeni. A fost crescut de o casă de copii și lucra
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
s-a lovit la creierul mic, după care nu și-a mai revenit. Acum, cu toate că încă purta doliu în adâncul sufletului său, o curta cu perseverență și seriozitate pe domnișoara Leba și conveniseră de comun acord să se prezinte în fața altarului imediat ce va trece un an de la decesul soției. Nu mai aveau mult de așteptat; aproximativ trei luni. Din acel moment, ea devenise o cu totul altă persoană; lucra mai cu spor, mânca mai cu poftă, iar în obraji, în locul palorii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se risipi complet. De acum, în inima ei se stârnise cu adevărat lupta și nimic bun nu se mai întrevedea în viitor. Totul în suflet îi era ca într o încleștare tăioasă și sălbatică, care îi sacrifica, fără milă, pe altarul deznădejdii, toată puterea ei de a cuteza să mai spere umil într-o lumină salvatoare, care s-o mântuie cumva... Căzuse în beznă. Iar asta o zdruncina și o istovea cumplit, până la limite! Istorisiri nesănătoase fericirii 137 Cel mai adesea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cea mai frumoasă, pe cea mai irezistibilă dintre zeițe. Privirile mele refăceau practic, parcurgeau periplul privirilor acelor pretendenți, dar și ai admiratorilor ei, care colectaseră o mulțime de bani în contul caselor de toleranță din acea vreme, pentru a întreține altarele templelor ei, ale zeiței-locul unde cerul cobora pe pământ în antichitatea precreștină. Eram fericit de reușită, de faptul că, odată lipite cele trei fragmente de corp, reușisem să reprezint zeița în picioare, adică în poziție verticală. Aproape de victorie! Chiar fără
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fel supuși, pe piept, iar ea era ca un nufăr suav ce-și deschidea,în sfârșit, cu răsfăț, petalele. - Vreau să aud acum ce-și spun îndrăgostiții. Te iubesc, Iozefina. Și eu te iubesc, Gerard. Acestea fiind zise, dragilor, în fața Altarului Iubirii, sunteți cununați pe viață - zice Roji pleznindu-și mâinile. E adevărat? - întreabă ca buimacă, Iozefina. E adevărat, numai că toate astea vă costă - glumește Roji destul de forțat Trebuie să mai și bem ceva cu această ocazie, nu? Roji dispare puțin
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se împlineau zece ani de la distrugerea sa. Marea navă centrală nu mai avea acoperiș și vântul umed ce venea dinspre mare făcea ca locul să fie neplăcut, dar în fund, în spatele a ceea ce trebuie să fi fost, la vremea lui, altarul central, se deschidea o ușă ce dădea spre niște mici încăperi adăpostite, dintre care două mai aveau, aproape intacte, majoritatea geamurilor la ferestre. Era un loc solitar și liniștit, exact ceea ce îi trebuia lui Gacel după cele mai agitate zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
începeau să cânte ceva despre o înălțare la cer, unele negrese erau asediate de tuse, pe altele le apuca strănutul, moment în care domnul în negru zicea ceva urât, urmat imediat de o cruce, de o întoarcere cu fața către altar, și de un iartă-mă, Doamne. Orice melodie era cântată mereu altfel, iar eu, în marea mea nedumerire, îmi schimonoseam fața, a mirare, în fel și chip. La un fel de repetiție finală, când am crezut că urechile îmi vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
picioare. Doamna Peters Își Întoarse fața spre soțul ei și-i spuse: — Berea aceea. Stomacul meu nu se mai liniștește. Face atâta zgomot, că nu pot dormi. Domnul Opie visa că urca niște scări largi, cu trepte de marmură, spre altarul Domnului, Îmbrăcat În odăjdii, cu crosa de crichet sub braț și mănușa de joc atârnându-i la glezna mâinii. Dr. John, În sfârșit adormit, cu o pastilă amară dizolvându-i-se pe limbă, vorbi la un moment dat În nemțește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
moft fără sens din partea lui Cromwell să dărâme statuile. Parte din puterea Fecioarei rezidă În statuia Fecioarei și când capul era smuls, un braț frânt și cele șapte săbii sparte, se aprindeau mai puține lumânări și nici rugăciunile rostite la altarul ei nu mai erau așa de multe. Era de ajuns ca un bărbat precum dr. Czinner să fie ruinat de o femeie și tot mai puține fete proaste precum Coral Musker vor fi convinse că puterea și istețimea Îi aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să intrăm în biserică, că pe urmă ne-om duce la masă. L-am urmat. Ajunși în pragul bisericii, m-am oprit, lăsându-l pe călugăr să intre. Eram foarte atent la tot ceea ce face, urmându-l îndeaproape. Ajuns în fața altarului, a intrat și, după un timp, s-a întors, purtând în mână patrafirul, o carte și o cruce... Și-a pus patrafirul și, cu fața spre altar, a îngăimat câteva cuvinte... ― Fiule, vino aici și îngenunchează - m-a poftit el
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
intre. Eram foarte atent la tot ceea ce face, urmându-l îndeaproape. Ajuns în fața altarului, a intrat și, după un timp, s-a întors, purtând în mână patrafirul, o carte și o cruce... Și-a pus patrafirul și, cu fața spre altar, a îngăimat câteva cuvinte... ― Fiule, vino aici și îngenunchează - m-a poftit el în fața altarului... După ce am îngenuncheat, mi-a așezat patrafirul pe cap și, cu glas scăzut, a citit un timp. La sfârșit am auzit un “Amin” spus limpede
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
intrat și, după un timp, s-a întors, purtând în mână patrafirul, o carte și o cruce... Și-a pus patrafirul și, cu fața spre altar, a îngăimat câteva cuvinte... ― Fiule, vino aici și îngenunchează - m-a poftit el în fața altarului... După ce am îngenuncheat, mi-a așezat patrafirul pe cap și, cu glas scăzut, a citit un timp. La sfârșit am auzit un “Amin” spus limpede... În cele din urmă, am ieșit din biserică. Mergeam tăcuți. Bătrânul se sprijinea ca de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Marae, pentru cazul în care navă n-ar mai fi reușit să se întoarcă în Bora Bora, iar echipajul s-ar fi văzut nevoit să întemeieze o colonie într-o insula îndepărtată. Astfel, această piatră s-ar fi transformat în altarul noului Marae, ceea ce ar fi însemnat că, deși aflați dincolo de granițele celui de Al Patrulea Cerc, descendenții acestor temerari navigatori ar continua să rămână supuși ai insulei Bora Bora, iar inima lor avea să aparțină în continuare Primei Insule Născute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
zilnice. Deliciile Îngurgitării, gălbenușurile băute dimineața pe stomacul gol, alunecarea lor gîdilicioasă pe culoarul moale și zgîrcios al esofagului, papilele limbii excitate la umeda, tremurătoarea atingere cu corpul evanescent al stridiei - ce act perfect, voluptăți animale și copii sacrificați pe altare de jertfă, fețe descompuse de groază În vagoane de vite, buze arse de sete sorbind urina proaspătă, caldă, plămîni pietrificați cu plumb și ciment, ochi cu pupila mărită, sticloasă, cantarida, heroina, laudanum, nux vomica, beții ale spiritului cînd un gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o muzică pe care nu o poți povesti, deși o auzi În tine neîntrerupt. Treceam prin aerul acelei primăveri Însoțită de cîntece, mergeam În grupuri pe străzi intonînd „Erika“ și „Die Fahne hoch“ și În lumina difuză a catedralei, În fața altarului Sfintei Fecioare, „O, Du Frohliche, O, Du Selige“ și simțeam aceeași ardoare În fiecare cîntec și nu vedeam nici o diferență Între ele - cîntam. Inhalam binele și răul laolaltă fără să am știință de ele, pluteam Într-o confuzie tulburătoare, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și bocetul, un cîntec ritual, uniform și continuu ca susurul neîntrerupt al zilei, format din toate sunetele universului pe care nu-l mai auzim cum nu simțim mișcarea pămîntului. Biserica visează. Ce se Întîmplă acum În naosul, În pronaosul, În altarul ei cel mai tainic? Șobolani tandri, Îndrăgostiți se apropie, se atinge păr roșu de păr brun, scîntei electrice Îi aureolează, așa În cer și pre pămînt. Ochiul verde care-i pîndește din spărtura triunghiulară a zidului pare Însuși ochiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Marius Leonid și deodată masca aceea vulgară pătată de muște freza ei năclăită și mîna de ipsos agitînd biciul făcînd să pornească malaxoarele betonierei stîrnind trîmbe de praf și acolo În biserică preoții grași tunși scopiți asmuțind corul lîngă coarnele altarului făcînd să răsune osanale un spectacol pentru ochii obosiți nu toate cuvintele pot alerga unele se tîrăsc ca un maratonist istovit picioare de lemn Înaintînd În pietrișul zgrunțos și două străzi mai Încolo În spatele betonierei fete de carne roșie Încolonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să te poți bucura singur de trupul tău de sîngele care scade cu fiecare vară ca petrolul În retortele pîngărite ale pămîntului și ce se mai poate spune despre un turn care fumegă În urma unui dezastru aici a fost un altar sau un grătar pe care se frigeau cărnuri fragede sau o groapă de gunoaie O față galbenă plutind printre norii de praf, sus, sus, deasupra betonierei, un soare de iarnă rece, opac, iluzoriu. Uneori purtăm În noi teroarea unei sentințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care-i semăna izbitor: același obraz cu trăsături ascuțite, cu pomeții proeminenți; aceiași ochi mari și verzi. Puțin mai târziu, Janine Începu să-l Înșele. El suferi probabil, dar e greu de spus sigur, fiindcă vorbea din ce În ce mai puțin. Construia mici altare din pietricele, ramuri, carapace de crustacee; apoi le fotografia sub o lumină razantă. Reportajul despre Saint-Tropez cunoscu un mare succes printre specialiști, dar el refuză să dea un interviu pentru Cahiers du cinéma. Cota lui mai urcă puțin cu ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
copiii copiilor lor, până la a treia și a patra generație. Să aibă o bătrânețe fericită și să afle În Împărăția cerurilor odihna celor aleși. În numele Domnului nostru Iisus Hristos, amin.” Michel Își făcu loc prin mulțime și se apropie de altar, provocând În jur priviri iritate. Se opri la o distanță potrivită, asistă la schimbul verighetelor. Pastorul luă mâinile soților Într-ale sale, cu capul plecat, Într-o stare de concentrare impresionantă; liniștea din templu era absolută. Apoi Își Înălță capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
neprihănit - în fața mătușii și a bunicii. Ambele sunt foarte bisericoase și, în luna mai sau în timpul posturilor, pun niște bani deoparte, din care le mai scapă câte ceva printre degete și pentru băiețel, ca răsplată pentru evlavia cu care slujește la altar; ca să‑și cumpere și el cândva o pereche de pantofi cu botul ascuțit, cum sunt la modă, sau un pulover. Din păcate, astea sunt lucrurile care‑l interesează cel mai mult pe băiatul ăsta superficial, însă mai are timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
adus în țara pe care am jurat părinților voștri că v-o voi da. Am zis: Niciodată nu voi rupe legămîntul Meu cu voi; 2. și voi să nu încheiați legămînt cu locuitorii din țara aceasta, ci să le surpați altarele." Dar voi n-ați ascultat de glasul Meu. Pentru ce ați făcut lucrul acesta? 3. Am zis atunci: "Nu-i voi izgoni dinaintea voastră, ci vă vor sta în coaste, și dumnezeii lor vă vor fi o cursă." 4. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]