10,368 matches
-
Prahova și Dâmbovița, la granița cărora se situează, astăzi este unul din cele două sate (Dărmănești și Mărginenii de Sus) ce aparțin comunei Dărmănești, făcându-se văzut trecătorului la 20 de kilometri de Ploiești și 30 de kilometri de Târgoviște. Atestat documentar la 27 mai 1510, cu 104 ani înainte de satul Dărmănești, sătul Mărginenii de Sus a fost strâns legat până la sfârșitul secolului al XIX-lea-începutul secolului al XX-lea de familia boiereasca Constantin Cantacuzino. Moșiile Mărgineni de pe teritoriul satului Mărgineni sunt
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
Vladimir care o stăpâneau încă de pe vremea lui Basarab fără a avea acte de proprietate. Următoarea mențiune documentara a satului o întâlnim într-un hrisov în 10 mai, 1559 dat de Alexandru Mircea voievod. În anul 1579 obștea Păușești este atestata documentar în timpul domniei lui Radu Mihnea voievod care întărește unui oarecare Stan și copiilor lui " ocina la Păușești, partea lui toată oricât se va alege". Istoria acestei obști este o permanentă lupta pentru apărarea drepturilor ei strămoșești în fața tendințelor de
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
anotimpuri transporturile importante și secrete se făceau mai în siguranță datorită acoperirilor din teren, în principal, păduri seculare. Urme de viețuire omenească pe aceste meleaguri au existat din cele mai vechi timpuri, insă denumirea toponimica de Fântână lui Cucu este atestata abia pe la mijlocul sec. al XV-lea, iar cartea de cancelarie dată de domnitorul Moldovei Petru al II-lea la 15 iulie 1448, când acesta da și întărește lui Cernat Ploscaru și fratelui său Stefu mai multe sate, siliști, locuri în
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
originea vechilor sate românești, este, desigur, anterioară cu mult primei atestări documentare cunoscută și pe care o plasăm în a doua jumătate a secolului XV. Devenind moșie domneasca și apoi mânăstireasca, obștea razaseasca se va risipi lesne înainte de secolul XIV, atestate documentar, ulterior, hlize razasesti. Istoria satului este, deci, identică, în linii mari cu cea a oricărui sat de clacași din Moldova, împovărați de obligațiile ce decurgeau din executarea „boierescului”, claca, mereu în creștere din momentul în care cerealele, vitele, devin
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
luând premii naționale și internaționale. De amintit că Iveștiul este capitala Podgoriei Ivești situată în sectorul sudic al câmpiei Tecuciului. Podgoria Ivești este una din podgoriile vechi ale României. Viticultura acestei podgorii este strâns legată de evoluția vechii moșii Blăjesti, atestata documentar din 15 iulie 1448, printr-un act de la Petru Voievod către panul Cernat Ploscar și fratele său Steful. în prima jumătate a secolului al XVII-lea, moșia Blăjeștilor atrage interesul multor proprietari, ea fiind revendicata prin multe procese și
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
Pentru 7,24% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Dovezi ale locuirii continue încă din timpuri străvechi pe aceste meleaguri au fost descoperite în diverse situri arheologice, comuna Miroslava având în componență ei unele dintre cele mai vechi sate atestate documentar din zona județului Iași. Prima menționare documentara a unei localități din arealul comunei Miroslava face referire la Vorovești și datează din anul 1434. Celelalte sate componente sunt atestate după următoarea cronologie: La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea
Comuna Miroslava, Iași () [Corola-website/Science/301292_a_302621]
-
a orașului. Ea a fost delomată în perioada comunistă spre a face loc unei fabrici care astăzi este doar istorie. După anii 1990 biserică a fost rezidiă în apropierea celei vechi. Tot în această regiune se află un renumit izvor atestat documentar din anii 1660 și modernizat în anul 2008, celebra carieră, releul, numeroase peșteri. De istoria Pietrăriei se leaga și Mănăstirile Bârnova, Cetățuia și Schiul Tarata, precum și Mănăstirea Clătea sau Clatia, zidita de Vameșul Păun pe la 1667 în oglindă cu
Pietrăria, Iași () [Corola-website/Science/301299_a_302628]
-
Sticlăria este un sat în comuna Scobinți din județul Iași, Moldova, România. Așezarea, atestată documentar în 1764, evocă, prin numele său existența pe aceste meleaguri a unei manufacturi (fabrici) de sticlă, transformată, apoi, în fabrică de sodă. Manufactura de sticlă, prima din Moldova, a fost înființată, în anul 1768, de către Marcu Jidov(Marcovici Herței
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
leagă de atestarea bisericii, si anume în consemnarea de zeciuiala a protopopiatului catolic Timișoara, unde apare sub denumirea de Evsen, și în care se arată că preotul Nicolae din Evsen a plătit în anul 1333 suma de 27 banali. Parohia atestata sub formele Evsen, Ewzin a făcut parte din arhidiaconatul de Timiș, decanatul de Timiș și Bârzava, doar în anul 1355 fiind consemnata între parohiile din arhidiaconatul de Sebeș. În 1359 comună Recaș este colonizata cu nobili români cu numele de
Izvin, Timiș () [Corola-website/Science/301371_a_302700]
-
Jebel este o comună în județul Timiș, Banat, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Localitatea Jebel a fost atestata documentar, pentru prima dată în 1334, în evidențele de dijma papală din 1332 - 1337, fiind amintită sub numele de Zephel. În anul 1425 localitatea a primit dreptul de a organiza bâlciuri,iar pe apa Timișului au existat mai multe mori
Comuna Jebel, Timiș () [Corola-website/Science/301372_a_302701]
-
este o comună în județul Timiș, Banat, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna Saravale a fost înființată prin Legea nr. 54/2004, desprinzându-se de comuna Sânpetru Mare. Conform hărții contelui Mercy din 1723 localitatea, atestată ca "Sarafal", se afla pe drumul de legătură dintre Timișoara și Szeged. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Saravale se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt
Comuna Saravale, Timiș () [Corola-website/Science/301392_a_302721]
-
același nume. Este o comună de rangul ÎI. - Situată în partea de vest a României, în câmpia Vinga; - Situată în partea de nord a județului Timiș, la 28 km de Arad și 24 km de Timișoara. Este străbătuta de DN69. - Atestata documentar în 1647. În perioada 1783 - 1785 a fost colonizata cu familii de sași. - Populația este de 4084, din care: 3672 români, 203 maghiari, 89 germani, 20 rromi, 15 bulgari și 7 sârbi. Localități aparținătoare Comunei Orțișoara: Comună Orțișoara se
Comuna Orțișoara, Timiș () [Corola-website/Science/301384_a_302713]
-
Orțișoara se întinde pe o suprafață de 12960 ha, din care 12907 ha reprezintă terenul agricol. În componență acestui teritoriu administrativ se regăsesc localitățile: Orțișoara, Călacea, Cornești și Seceani. La distanță de 4 km de Orțișoara se află satul Calacea, atestat încă din 1356. Satul Cornești, atestat în1230, se află la 6 km distanță față de comună, iar la 10 km distanță se află satul Seceani, atestat în 1337. Orțișoara, este situată în partea de nord a județului Timiș, pe DN69, la
Comuna Orțișoara, Timiș () [Corola-website/Science/301384_a_302713]
-
Doczy se afla la Periam. În secolul XVII, sub ocupația turcească, Variașul s-a depopulat. După izgonirea turcilor din Banat, în secolul XVIII, a urmat popularea cu coloniști sârbi și germani. În 1786 au venit șvabi bănățeni. În 1793 este atestată existența unei școli sârbești și a unei școli germane. Variașul a fost locuit în principal de 3 naționalități. Fiecare naționalitate avea „propria” stradă. Se vorbea în Variaș despre „ulița valahă” (a românilor) și de „ulița sârbă”. Cea germană se numea
Comuna Variaș, Timiș () [Corola-website/Science/301408_a_302737]
-
Nouă din județul Timiș, Banat, România. Se situează la est de municipiul Timișoara, la circa 5 km de acesta. Se învecinează la sud cu Moșnița Nouă (1,8 km), la nord cu Ghiroda, la nord-est cu Bucovăț (7 km). Este atestată documentar la 1332. Tradiția orală atribuie românului Niță - Moșul Ioniță, întemeierea satului Moșnița, nu pe locul de astăzi ci în Satu-Bătran la un kilometru distanță, lângă pârâul Subuleasa. Datorită inundațiilor frecvente, moșul Niță a mutat satul pe amplasamentul de astăzi
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
limbă și de literatură"". Se pare că aici ar fi fost tipărită prima carte în limba română, ""Liturghierul"" (conform unui hrisov al lui Mihnea Vodă, aceasta a apărut la 10 noiembrie 1508). Încă din secolul XVII aici funcționează o școală, atestată documentar pe un manuscris a lui "Constantin grămatic" din satul Corbeasa-Vâlcea: ""să se știe că am șezut la mănăstirea Bistrița ca să învățăm carte"". Aici de-alungul timpului s-au transcris numeroase cărți și hrisoave, iar unul din cele mai vechi acte
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (95,39%). Pentru 4,28% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,53%). Pentru 4,31% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Primul sat atestat documentar din comună este Mărăcineni, atestat printr-un act de proprietate din data de 3 noiembrie 1597, prin care domnitorul Țării Românești, Mihai Viteazul recunoaște dreptul de proprietate al lui "Fătu din Mărăcineni" asupra unor vii. În vremea lui Matei
Comuna Mărăcineni, Buzău () [Corola-website/Science/300116_a_301445]
-
Pe plan politic deja țara lor nu mai exista. Pentru cele patru zone de ocupație a fost impus principiul celor „patru D”: După 1946, fiecare vest-german trebuia să completeze formulare de inspecție politică. Numeroși criminali de război au reușit prin intermediul atestatelor e deculpabilizare sau Certificate Persil să se spele de păcate. S-au creat state federale, iar în toamna 1946, au avut loc primele alegeri. În est, armata de ocupație sovietică, deși cerea formarea partidelor politice, Partidul Comunist a fost în
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
râului și în extinderea sa actuală pe fruntea terasei. Cealaltă parte a satului, din stanga râului, fiind așezată pe malul Târnavei, a intrat într-un proces de regres pronunțat, cauzat de frecvențele inundații. Pe teritoriul acestei localități se găsesc izvoare sărate. Atestata documentar pentru prima dată în anul 1324 cu numele de domus Karachyni, din 1733 Also-Kracsunfalva, este cunoscut mai mult ca centru viticol. Situat pe malul Târnavei, la circa 6 km vest de orașul Blaj, în județul Albă, localitatea Crăciunelu de
Crăciunelu de Jos, Alba () [Corola-website/Science/300236_a_301565]
-
Jos și Veseuș. Populația totală era în 2007 de 5272 de locuitori. Suprafață totală a comunei este de 105, 13 km². Primăria Jidvei este condusă de primarul Trif Alin. Localitatea Jidvei este situată în Podișul Târnavelor, pe râul Târnava Mică. Atestata documentar pentru prima dată în anul 1309 cu numele de "Sido" (din 1854 Jidvei), localitatea a oferit arheologilor un bogat câmp de cercetare, descoperindu-se aici urme ale existenței vieții omenești din neolitic, din epoca bronzului târziu. Vechimea localității Jidvei
Jidvei, Alba () [Corola-website/Science/300246_a_301575]
-
Mureșului (în , colocvial "Kocsárd") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Albă, Transilvania, România. Localitatea Lunca Mureșului este situată în zona de contact a Câmpiei colinare a Turzii cu terasele de pe dreapta văii Mureșului. Localitatea este atestata documentar din anul 1291 sub numele "Terra Kichard". Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Secțio 140) localitatea apare sub numele de "Szekely Kotsárd". Până în anul 1876 satul a aparținut Scaunului Secuiesc al Arieșului. În perioada interbelică a făcut parte
Lunca Mureșului, Alba () [Corola-website/Science/300248_a_301577]
-
cu dealul Măgura. Este o străveche așezare așezată pitoresc la poalele contrafortului calcaros al Măgurii Geomalului care domină cu cei 746 m întreaga zonă. Urmând drumul de hotar Stremț - Geomal după 6 km ajungem în această localitate aparținătoare comunei Stremț - atestată documentar încă din 1282, în hotarul satului fiind descoperite importante vestigii din epoca dacică și daco - romană: urmele unui castru roman și al unei "villa rustica" - ce apare în drumul „roman ce leagă Apullum de Brucla (Aiud) și Napoca (Cluj
Geomal, Alba () [Corola-website/Science/300244_a_301573]
-
comunei cu același nume din județul Arad, Crișana, România. Localitatea Dieci este situată pe malul drept al Crișului Alb, în Depresiunea Gurahonț, pe partea dreaptă a Crișului Alb, la o distanță de 100 km față de municipiul Arad, Parohia Dieci este atestata documentar în anul 1692. La momentul respectiv se constituia dintr-o simplă biserică de lemn cu hramul "Bunăvestire", așezată pe "Dâmbul de la Caznari". Prima atestare documentara a localității Dieci datează din anul 1613. Economia este una predominant agrara, cu ambele
Dieci, Arad () [Corola-website/Science/300290_a_301619]
-
Arăneag este un sat în comuna Târnova din județul Arad, Crișana, România. Situat la poalele munților Zarandului și la 7 km de Tarnova, sătul Araneag se mândrește cu o vechime atestata documentar încă din secolul XIV, punându-l alături de alte localități foarte importante pe vremuri. O legendă spune că denumirea ar veni din maghiară, de la ARANY AG ce se traduce prin „creangă de aur” fapt ce ar putea derivă de la fostele
Arăneag, Arad () [Corola-website/Science/300283_a_301612]
-
fântână cu un mortar dur. Într-un sector de cca 8000 mp se găsesc urme de piatră șlefuita, aduse din altă parte (granit, gresie, porfir etc.) și urmele unui terasament. Unii istorici afirmă că aceste vestigii au aparținut cetății Sodi, atestata documentar în sec. XV-XVI. În apropiere, lângă "Dealul Căprii", unde s-au găsit urme dacice și feudale (sec. XII-XIII) este vechea albie a Mureșului, existentă până în secolul al XIX-lea; în evul mediu erau în aceste părți un important văd
Frumușeni, Arad () [Corola-website/Science/300291_a_301620]