10,836 matches
-
fost înființate primele divizii de vânători de munte din armata română: Divizia 1 Vânători de Munte, cu garnizoana la Brașov, și Divizia 2 Vânători de Munte, cu garnizoana la Bistrița. În anul 1937, cele două divizii au fost reorganizate în Brigada 1, 2 și 3 Vânători de Munte. În 1939 a fost înființată și Brigada 4 Vânători de Munte, însă aceasta nu s-a dovedit a fi ulterior la fel de eficientă în lupte precum primele trei brigăzi. Totuși, cele 16 batalioane de
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
de Munte, cu garnizoana la Brașov, și Divizia 2 Vânători de Munte, cu garnizoana la Bistrița. În anul 1937, cele două divizii au fost reorganizate în Brigada 1, 2 și 3 Vânători de Munte. În 1939 a fost înființată și Brigada 4 Vânători de Munte, însă aceasta nu s-a dovedit a fi ulterior la fel de eficientă în lupte precum primele trei brigăzi. Totuși, cele 16 batalioane de vânători de munte erau considerate a fi cele mai bune formațiuni de infanterie ale
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
divizii au fost reorganizate în Brigada 1, 2 și 3 Vânători de Munte. În 1939 a fost înființată și Brigada 4 Vânători de Munte, însă aceasta nu s-a dovedit a fi ulterior la fel de eficientă în lupte precum primele trei brigăzi. Totuși, cele 16 batalioane de vânători de munte erau considerate a fi cele mai bune formațiuni de infanterie ale Armatei Române. Fiecare batalion era dotat și instruit pentru a acționa relativ independent de celelalte formațiuni. Nivelul inițiativei la nivel de
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
fi cele mai bune formațiuni de infanterie ale Armatei Române. Fiecare batalion era dotat și instruit pentru a acționa relativ independent de celelalte formațiuni. Nivelul inițiativei la nivel de comandă și flexibilitatea tactică erau superioare diviziilor de infanterie obișnuite. Fiecare brigadă avea la dispoziție două divizioane de artilerie înzestrate cu tunuri de munte de calibrul 75 mm sau 76.2 mm și un divizion cu obuziere de munte calibrul 100mm. Majoritatea pieselor de artilerie erau însă din primul Război Mondial, fiind
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
Mondial, fiind depășite tehnic. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, vânătorii de munte au participat activ la luptele de pe Frontul de Răsărit și, după 23 august 1944, la cele de pe Frontul de Vest. În 1940, numărul batalioanelor dintr-o brigadă de vânători de munte a crescut de la patru la șase, prin mobilizarea a opt batalioane de rezerviști (numerotate 17-24). Alte două batalioane, numărul 25 și 26, formau un grup separat de trupe de schiori. Corpul Vânătorilor de Munte a participat
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
eliberarea nordului Bucovinei în 1941, provincia fiind eliberată pe 9 iulie. După eliberarea Bucovinei, corpul a participat la luptele din Ucraina până în octombrie 1941. Ulterior, trupele de vânători de munte au participat la campania din Crimeea. Pe 25 martie 1942, brigăzile au fost reorganizate în divizii, prin sporirea efectivelor. Artileria brigăzilor de vânători de munte s-a dovedit a fi punctul slab al acestor formațiuni, gurile de foc nefiind suficient de puternice pentru stepa din Rusia. În zonele de munte însă
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
iulie. După eliberarea Bucovinei, corpul a participat la luptele din Ucraina până în octombrie 1941. Ulterior, trupele de vânători de munte au participat la campania din Crimeea. Pe 25 martie 1942, brigăzile au fost reorganizate în divizii, prin sporirea efectivelor. Artileria brigăzilor de vânători de munte s-a dovedit a fi punctul slab al acestor formațiuni, gurile de foc nefiind suficient de puternice pentru stepa din Rusia. În zonele de munte însă, performanțele pieselor de artilerie învechite erau mulțumitoare. Din iulie 1942
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
poalele munților Caucaz, apoi din Kuban până în Cehoslovacia. După război, trupele de vânători de munte au fost reorganizate succesiv, între anii 1946-1961. La 14 aprilie 1961, trupele de vânători de munte au fost eliminate complet prin desființarea ultimei formațiuni existente, Brigada 2 Vânători de Munte. Aceasta a fost însă reînființată pe 14 octombrie 1964 din Ordinul MFA. Inițial, brigada avea sediul la Baia Mare, însă la 1 noiembrie 1964 sediul a fost mutat la Brașov. În următorii cinci ani au mai fost
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
succesiv, între anii 1946-1961. La 14 aprilie 1961, trupele de vânători de munte au fost eliminate complet prin desființarea ultimei formațiuni existente, Brigada 2 Vânători de Munte. Aceasta a fost însă reînființată pe 14 octombrie 1964 din Ordinul MFA. Inițial, brigada avea sediul la Baia Mare, însă la 1 noiembrie 1964 sediul a fost mutat la Brașov. În următorii cinci ani au mai fost înființate brigăzile 1 VM Bistrița, 4 VM Curtea de Argeș și 5 VM Alba-Iulia. După Revoluția din 1989, au fost
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
Vânători de Munte. Aceasta a fost însă reînființată pe 14 octombrie 1964 din Ordinul MFA. Inițial, brigada avea sediul la Baia Mare, însă la 1 noiembrie 1964 sediul a fost mutat la Brașov. În următorii cinci ani au mai fost înființate brigăzile 1 VM Bistrița, 4 VM Curtea de Argeș și 5 VM Alba-Iulia. După Revoluția din 1989, au fost înființate Brigada 7 Vânători de Munte Petroșani și 61 Vânători de Munte. În urma unor reorganizări, în prezent mai sunt active doar Brigada 2 și
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
sediul la Baia Mare, însă la 1 noiembrie 1964 sediul a fost mutat la Brașov. În următorii cinci ani au mai fost înființate brigăzile 1 VM Bistrița, 4 VM Curtea de Argeș și 5 VM Alba-Iulia. După Revoluția din 1989, au fost înființate Brigada 7 Vânători de Munte Petroșani și 61 Vânători de Munte. În urma unor reorganizări, în prezent mai sunt active doar Brigada 2 și 61 Vânători de Munte. Forțele Terestre Române au în prezent două brigăzi de vânători de munte operaționale: Pregătirea
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
fost înființate brigăzile 1 VM Bistrița, 4 VM Curtea de Argeș și 5 VM Alba-Iulia. După Revoluția din 1989, au fost înființate Brigada 7 Vânători de Munte Petroșani și 61 Vânători de Munte. În urma unor reorganizări, în prezent mai sunt active doar Brigada 2 și 61 Vânători de Munte. Forțele Terestre Române au în prezent două brigăzi de vânători de munte operaționale: Pregătirea teoretică și practică a soldaților, subofițerilor și ofițerilor are loc la Centrul de Instruire al Infanteriei și Vânătorilor de Munte
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
Revoluția din 1989, au fost înființate Brigada 7 Vânători de Munte Petroșani și 61 Vânători de Munte. În urma unor reorganizări, în prezent mai sunt active doar Brigada 2 și 61 Vânători de Munte. Forțele Terestre Române au în prezent două brigăzi de vânători de munte operaționale: Pregătirea teoretică și practică a soldaților, subofițerilor și ofițerilor are loc la Centrul de Instruire al Infanteriei și Vânătorilor de Munte „Constantin Brâncoveanu” din Făgăraș, subordonată Școlii de Aplicație pentru Unități de Luptă „Mihai Viteazul
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
artilerie din dotare sunt aruncătorul de grenade AG-9, tunul de munte „Jerry” calibrul 76mm model 1982, obuzierul de munte „Bucegi” calibrul 98mm model 1995 (în rezervă), aruncătoarele de bombe de calibrul 82mm model 1977 și de calibrul 120mm model 1982. Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” a participat la operațiuni în străinătate de pace și criza internațională din Kosovo, Irak și Afghanistan. Opt militari ai acestei brigăzi și-au pierdut viața în Afghanistan: sublocotenentul postmortem Aurel Marcu de la Batalionul 33 Vânători
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
aruncătoarele de bombe de calibrul 82mm model 1977 și de calibrul 120mm model 1982. Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” a participat la operațiuni în străinătate de pace și criza internațională din Kosovo, Irak și Afghanistan. Opt militari ai acestei brigăzi și-au pierdut viața în Afghanistan: sublocotenentul postmortem Aurel Marcu de la Batalionul 33 Vânători de Munte „Posada” (2007), sublocotenentul postmortem Dragoș Alexandrescu de la Batalionul 30 Vânători de Munte „Dragoslavele” (2008) sublocotenent postmortem Chira Claudiu de la Batalionul 21 Vânători de Munte
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
americane de susținere a operațiunilor terestre. Gen-lt. Mark W. Clark de la Armata a 5-a și șeful statului său major, general-maiorul Alfred Gruenther a rămas convins de „necesitatea militară”. Când a predat corpului neozeelandez pozițiile Corpului II american, generalul de brigadă J.A. Butler, comandant adjunct al Diviziei 34 americane, a spus: „nu știu, dar nu cred că inamicul este în mănăstire. Toate focurile au venit de pe deal, de sub ziduri”. În cele din urmă, Clark, „care nu dorea ca mănăstirea să
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
succesive, trupele așteptând pe pozițiile lor ca vremea rece și umedă să se îmbuneze. General-maiorul Kippenberger, comandantul Diviziei 2 neozeelandeze a fost rănit de o mină antipersonal și și-a pierdut ambele picioare. El a fost înlocuit cu generalul de brigadă Graham Parkinson. Singura veste bună pentru aliați a fost eșecul contraatacului german de la Anzio. A treia bătălie a început la 15 martie. După un bombardament de 750 de tone cu bombe de 500 kg cu fitile cu acțiune întârziată, început
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
abili în infiltrarea de lunetiști în zone ale orașului despre care se credea că fuseseră eliberate. Ziua de 19 martie a fost stabilită ca zi a loviturii decisive asupra orașului și mănăstirii, fiind planificat și un atac-surpriză cu tancurile din Brigada 20 blindate pe drumul de la Cairo la ferma Albaneta (drum ce fusese pregătit de unitățile de geniu pe întuneric) și de acolo către mănăstire. Un contraatac surprinzător și puternic susținut asupra mănăstirii de pe Dealul Castelului venit din partea Diviziei 1 parașutiști
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Spânzuratului și detașamentul din Batalionul 24 neozeelandez care ținuse punctul 202 la fel de izolat. Linia aliată a fost reorganizată prin retragerea epuizatelor divizii 4 indiană și 2 neozeelandeză și înlocuirea lor în munți cu Divizia 78 britanică și în oraș cu brigada 1 infanterie britanică. Cartierul general al corpului neozeelandez a fost dizolvat la 26 martie și controlul a fost preluat de Corpul XIII britanic. În perioada petrecută pe frontul Cassino, Divizia 4 indiană pierduse 3.000 de oameni, iar cea neozeelandeză
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Corpul XIII efectuase două treceri dificile ale râului Rapido (cu Divizia 4 infanterie britanică și Divizia 8 indiană). Geniștii din Divizia 8 indiană a lui Dudley Russell au reușit până dimineața să construiască un pod peste râu, pe care blindatele Brigăzii 1 canadiene au putut trece și au devenit un element important (atât de necesar și absent americanilor în prima bătălie și neozeelandezilor în cea de a doua) pentru respingerea contraatacurilor tancurilor germane. În munții de lângă Cassino, "Monte Calvario" (Muntele Calvarului
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
ale altor accidente majore, protejarea anumitor persoane, obiecte și locații, precum și alte îndatoriri stipulate explicit în lege. Garda Națională a fost alcătuită ca forță activă și de rezervă. Conform planurilor inițiale, ZNG trebuia să aibă o structură de comandă, patru brigăzi active, 16 brigăzi în rezervă și 9 batalioane independente de rezerviști din Garda Națională. Structura rezervelor trebuia alcătuită pe baza efectivelor de rezervă ale poliției croate. Prima brigadă a ZNG a fost prezentată publicului croat într-o ceremonie specială, desfășurată
Garda Națională Croată () [Corola-website/Science/321993_a_323322]
-
majore, protejarea anumitor persoane, obiecte și locații, precum și alte îndatoriri stipulate explicit în lege. Garda Națională a fost alcătuită ca forță activă și de rezervă. Conform planurilor inițiale, ZNG trebuia să aibă o structură de comandă, patru brigăzi active, 16 brigăzi în rezervă și 9 batalioane independente de rezerviști din Garda Națională. Structura rezervelor trebuia alcătuită pe baza efectivelor de rezervă ale poliției croate. Prima brigadă a ZNG a fost prezentată publicului croat într-o ceremonie specială, desfășurată pe 28 mai
Garda Națională Croată () [Corola-website/Science/321993_a_323322]
-
Conform planurilor inițiale, ZNG trebuia să aibă o structură de comandă, patru brigăzi active, 16 brigăzi în rezervă și 9 batalioane independente de rezerviști din Garda Națională. Structura rezervelor trebuia alcătuită pe baza efectivelor de rezervă ale poliției croate. Prima brigadă a ZNG a fost prezentată publicului croat într-o ceremonie specială, desfășurată pe 28 mai 1991, care a constat într-un marș, în înmânarea drapelului croat și în depunerea jurământului pe stadionul echipei NK Zagreb, situat pe strada Kranjčevićeva din
Garda Națională Croată () [Corola-website/Science/321993_a_323322]
-
comanda Gărzii Naționale. În august, a fost înființat Corpul de Comandă din Zagreb al Gărzii Naționale. În cadrul Comandamentului de luptă funcționa o conducere de criză, stabilită la toate nivelurile structurii administrative a Republicii Croația. Până pe 12 august fuseseră formate patru brigăzi. În acel moment, forțele de apărare croate aveau sub arme aproximativ 60.000 de membri, din care 30.000 în structurile Ministerului de Interne. Legea Apărării, publicată în septembrie 1991, a stabilit că forțele armate vor fi organizate într-o
Garda Națională Croată () [Corola-website/Science/321993_a_323322]
-
singură Armată Croată, iar pe 21 septembrie 1991 a fost desemnat Statul Major General al Armatei Croate (în , GSHV), condus de Inspectorul General Martin Špegelj. Pe 3 noiembrie 1991, Garda Națională Croată a fost redenumită oficial Armata Croată (HV). Următoarele brigăzi de gardă au fost înființate la începutul anilor '90 și au funcționat pe perioada Războiului Croat de Independență:
Garda Națională Croată () [Corola-website/Science/321993_a_323322]