13,186 matches
-
și el. Noi frații și surorile, verii și verișoarele mele îl întrebam: Unde ai fost, bunicule? Casa lor avea un iz aparte, încât și astăzi, cu ochii închiși, aș ști că mă aflu acolo. Odată, tata s-a certat cu bunicul. Și așa nu mai mergeam pe la el, deși locuia peste drum. Eu mă duceam până la gard și-i râdeam în nas. El replica în ciudă: Bagă-ți urechile în căciulă, blegule! Mai umilit nu m-am simțit niciodată. Îmi răsunau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
duceam până la gard și-i râdeam în nas. El replica în ciudă: Bagă-ți urechile în căciulă, blegule! Mai umilit nu m-am simțit niciodată. Îmi răsunau în minte cuvintele lui. Aș vrea să-l întreb: De ce mă făceai bleg, bunicule?! Îmi puneam căciula pe cap și mă uitam în oglindă: și mă simțeam bleg, cel mai mare bleg de pe pământ. Nu mai vroiam să dau ochii cu el. Și azi m-aș simți bleg. Primăvara, în mai, am hotărât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
din camera sa -, m-am urcat pe scară și, de acolo, pe acoperiș. Am coborât tiptil pe cealaltă parte să ajung la cireșul din față. Mâncam liniștit cireșe nu tocmai coapte din crengile aplecate și așteptam cu nerăbdare să apară bunicul să mă alunge. Furios că nu mai vine, loveam cu picioarele în tabla sunătoare, care se îndoia și se dezdoia cu un zgomot asurzitor. Când bunicul apărea, mă opream. Se uita în jur, se uita și spre acoperiș, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
liniștit cireșe nu tocmai coapte din crengile aplecate și așteptam cu nerăbdare să apară bunicul să mă alunge. Furios că nu mai vine, loveam cu picioarele în tabla sunătoare, care se îndoia și se dezdoia cu un zgomot asurzitor. Când bunicul apărea, mă opream. Se uita în jur, se uita și spre acoperiș, dar nu mă vedea; mă ascundeam bine între frunzele dese. Îndată ce pleca, începeam să bat mai tare în tabla acoperișului, de ciudă că nu mă vedea și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în tabla acoperișului, de ciudă că nu mă vedea și de frică să nu mă vadă s-o pățesc. El apărea din nou și privea atent coroana pomului: nu înțelegea ce se întâmplă. Eu râdeam, râdeam forțat până când, puțin nervos, bunicul spunea: Blegule, tu ești?! Poate-ți rupi un picior. Apoi intra în casă. Vara, am început să mă ocup de grădina lui. Săream gardul și tiptil, printre tufe de legume și vie, veneam până în fața casei. Bunicul stătea la soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
până când, puțin nervos, bunicul spunea: Blegule, tu ești?! Poate-ți rupi un picior. Apoi intra în casă. Vara, am început să mă ocup de grădina lui. Săream gardul și tiptil, printre tufe de legume și vie, veneam până în fața casei. Bunicul stătea la soare, în șezlong și citea ziarul. Eu credeam că nu mă vede. Până auzeam: Blegule, ești un bleg! Într-o zi m-am apropiat mult de el, fără să aud nimic. Se afla în același loc. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
citea ziarul. Eu credeam că nu mă vede. Până auzeam: Blegule, ești un bleg! Într-o zi m-am apropiat mult de el, fără să aud nimic. Se afla în același loc. M-am ridicat în picioare să mă vadă. Bunicul tăcea, se prefăcea că nu mă vede. Am înaintat, după ce m-am convins că am pe unde să fug poarta era deschisă. În câteva clipe o tuleam afară, în stradă. El și-a ridicat privirea. Atunci a apărut bunica: Nerușinatule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
convins că am pe unde să fug poarta era deschisă. În câteva clipe o tuleam afară, în stradă. El și-a ridicat privirea. Atunci a apărut bunica: Nerușinatule, îți bați joc de un om bătrân și bolnav! Lasă-l, spuse bunicul. Ce să-l las! striga ea. Să se ducă la taică-su, că el îl trimite. De asta ne strică grădina și umblă ca un bezmetic pe acoperișul casei. Ce tată are! Să le fie rușine la amândoi. Du-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să-l las! striga ea. Să se ducă la taică-su, că el îl trimite. De asta ne strică grădina și umblă ca un bezmetic pe acoperișul casei. Ce tată are! Să le fie rușine la amândoi. Du-te, zise bunicul. Știi că nu am voie să mă enervez. Stau puțin la soare. Se ridică și porni încet, nehotărât. În dreptul butucilor de viță de vie, îndreptă aracii pe care îi deranjasem de la locurile lor. Vino, ce stai acolo, spuse. Eu râdeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
lor. Vino, ce stai acolo, spuse. Eu râdeam, o luam drept glumă. Pe urmă am zbughit-o spre poartă. Altădată, l-am văzut pe tata supărat. Era foarte agitat și pe mine parcă nici nu mă vedea. Atunci a apărut bunicul cu fiu-său. Și ei l-au amenințat. Dacă nu-ți vine mintea la cap, o pățești, spuse bunicul. Tata, furios, tremura tot și fornăia pe nas ca un mistreț. S-a repezit asupra celor doi să-i dea afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Altădată, l-am văzut pe tata supărat. Era foarte agitat și pe mine parcă nici nu mă vedea. Atunci a apărut bunicul cu fiu-său. Și ei l-au amenințat. Dacă nu-ți vine mintea la cap, o pățești, spuse bunicul. Tata, furios, tremura tot și fornăia pe nas ca un mistreț. S-a repezit asupra celor doi să-i dea afară din curtea noastră. Dar unchiul meu dinspre mamă, tânăr și vânjos, l-a izbit la pământ. El se zvârcolea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
un mistreț. S-a repezit asupra celor doi să-i dea afară din curtea noastră. Dar unchiul meu dinspre mamă, tânăr și vânjos, l-a izbit la pământ. El se zvârcolea acolo năuc și neputincios. Astea sunt casele mele! striga bunicul. Tata s-a ridicat și s-a retras îngrozit în colțul curții. S-a apropiat de o grămadă de lemne și a înșfăcat de acolo un par mare. Bunicul și fiu-său au rămas pe loc, fără teamă. În ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
se zvârcolea acolo năuc și neputincios. Astea sunt casele mele! striga bunicul. Tata s-a ridicat și s-a retras îngrozit în colțul curții. S-a apropiat de o grămadă de lemne și a înșfăcat de acolo un par mare. Bunicul și fiu-său au rămas pe loc, fără teamă. În ochii lor se citea tot disprețul de care erau în stare. Ești un om de nimic, adăugă bunicul. Tata mergea cu capul în pământ și cu parul întins spre ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
o grămadă de lemne și a înșfăcat de acolo un par mare. Bunicul și fiu-său au rămas pe loc, fără teamă. În ochii lor se citea tot disprețul de care erau în stare. Ești un om de nimic, adăugă bunicul. Tata mergea cu capul în pământ și cu parul întins spre ei. Noi plecăm de aici când vrem, spuse cu tărie unchiul meu. Casele astea sunt ale mele. Taci, zise bunicul. Tata înainta încet, nehotărât, trecu de ei, aruncă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
erau în stare. Ești un om de nimic, adăugă bunicul. Tata mergea cu capul în pământ și cu parul întins spre ei. Noi plecăm de aici când vrem, spuse cu tărie unchiul meu. Casele astea sunt ale mele. Taci, zise bunicul. Tata înainta încet, nehotărât, trecu de ei, aruncă cu năduf parul la picioarele lor și intră în casă... Toate astea mi le-am amintit zilele trecute, când tata mi-a spus: Astă-noapte l-am visat pe bunicul (eu știam de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mele. Taci, zise bunicul. Tata înainta încet, nehotărât, trecu de ei, aruncă cu năduf parul la picioarele lor și intră în casă... Toate astea mi le-am amintit zilele trecute, când tata mi-a spus: Astă-noapte l-am visat pe bunicul (eu știam de cine vorbește). Venise de acolo (murise) și se plimba prin curtea noastră. L-am întrebat: Ce faci, ai venit? El a răspuns: Am venit, dar mă întorc. Stau puțin la tine, pe urmă mă duc. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
a întrebat ce mai fac, cum o duc cu serviciul și alte lucruri de felul ăsta. I-am răspuns conștiincios și exact la toate întrebările. Ea s-a arătat mulțumită că am ajuns bine și a adăugat că dacă trăia bunicul s-ar fi bucurat nespus de mult și el. Cum și-a amintit de răposatul ei soț, bunicul meu dinspre mamă, a început să plângă ușor, tăcut. Pe noi nu ne-a impresionat: știam bine că așa se întâmpla întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
răspuns conștiincios și exact la toate întrebările. Ea s-a arătat mulțumită că am ajuns bine și a adăugat că dacă trăia bunicul s-ar fi bucurat nespus de mult și el. Cum și-a amintit de răposatul ei soț, bunicul meu dinspre mamă, a început să plângă ușor, tăcut. Pe noi nu ne-a impresionat: știam bine că așa se întâmpla întotdeauna. Dealtfel, ca și alte dăți, nu a trecut mult și a încetat să se mai smiorcăie înfundat, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
la adresa www.editurajunimea.ro, unde puteți comanda oricare dintre titlurile noastre, beneficiind de reduceri. (c) IOAN SBÂRNĂ (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Ioan Sbârnă ÎN VÂRTEJUL SCHIMBĂRILOR EDITURA JUNIMEA IAȘI 2015 Nepoților mei Iulia-Teodora, Alexandru și Andrei, cu toată dragostea bunicului lor, autorul acestei cărți despre traiul tinereții părinților lor pe insula zeiței frumuseții. Sincere mulțumiri și recunoștință domnului Ambasador Ion Brad și domnului Profesor universitar Gheorghe Doca, pentru sfaturile lor benefice, precum și ginerelui meu, domnului Cristian Bogaciu, pentru prețioasa colaborare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
12 ore, îndrăgostit de munca lui de ceferist, specialist în lucrările de întreținere și reparare a liniilor căii ferate din Regionala Dolj, era o imensă și neplăcută surpriză, o adevărată tragedie pentru familia noastră, care spera să-l vadă pe bunicul bucurându-se și de gingășia strănepoților. Îmi amintesc și, probabil, îmi voi aminti mereu ultimul dialog dintre noi doi înainte de plecarea mea la post în Cipru. Era după masa de prânz în preziua plecării mele în misiune permanentă la Nicosia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
care mă duceau spre finele deceniului al optulea. Ce ciudați suntem! Duminică, 13 ianuarie, la orele 7 dimineața, Nicoleta și Silvia plecau la București, cu un avion AN-24 al Companiei "Romavia" pentru a fi prezente la funeraliile tatălui și, respectiv, bunicului lor. Le-am condus până la urcarea în avionul vechi și cam hodorogit. Le-am încurajat să fie realiste, subliniind că "toți suntem muritori, dar în viață avem niște obligații, unele plăcute, altele chiar dezagreabile, pe toate trebuie să le trăim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
spus, nu aveți dreptul să aruncați nimic până nu decid eu. Am să recitesc faxurile voastre cu angajamentele pe care le trâmbițați la București privind așa-numita hărnicie a voastră. Acum, la muncă, conform promisiunilor din faxuri. Decesul surprinzător al bunicului celui mai drag al copiilor noștri, plecarea rapidă în condiții de iarnă grea (era o diferență de temperatură de peste 40 de grade între Nicosia și Craiova), asumarea imediată în responsabilitate directă a problemelor gospodărești mi-au produs o criză de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
diplomați de profesie, sau cu mulți alții, care își aminteau de directorul protocolului, care îi ajutaseră cu mai bine de un an în urmă să învețe câte ceva din tainele acestei profesii. Cele șapte săptămâni au trecut repede. Copiii simțeau lipsa bunicului lor, dar, fiind la vârsta adolescenței, îl evocau cu nostalgie, când eram la Craiova. În acea vară, ca un fel de replică la multele ore de plajă în mijlocul Mării Mediterane, am fost și ne-am bucurat de aerul curat de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
cinci ani, a adorat-o, dar era foarte drastică. Ați și cântat împreună Aida. — Clasă! Un lucru foarte frumos a fost că nu a avut nimic împotrivă ca eu să mă duc și la Maestrul Constantin Stroescu. Îl cunoscuse pe bunicul, era prieten cu tata... A fost unul dintre primii Pelléas, foarte fin, foarte franțuzit... Mă duceam la dumnealui tot pentru șlefuirea mea, mai ales în lied. Era foarte plastic în explicații. Ca să mă întorc la Toulouse, atunci, n-am avut
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
că reușea să stingă lumânările din candelabre când făcea un crescendo! — și despre Dvs. am citit că, atunci când cântați Herodiada, făceați să tremure lentilele ochelarilor în sală! — Ha, se poate, că sunt niște momente teribile acolo! Mă rog, ăsta era bunicul, cu câte un copil făcut în fiecare turneu! Ar fi trebuit să meargă cineva și până la Huși, pentru că jumătate din Cortezi de acolo sunt. Toate astea sunt povești. Se pare că primul a fost Anastasie Cortez, venit din Spania și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]