11,853 matches
-
jos și am încercat automatul. Mergea. După mine, a sărit Moșu. Piatra udată Pe o potecuță, am ieșit după cetatea Poenari. Am mers pe pârău. Pietrele erau uscate. Mai încolo, piatra - udă. De ce-i udă? Cel care a trecut a călcat neglijent în baltă și a udat piatra. Dacă mergeam mai departe, mă prindeau. Am părăsit valea. M-am oprit în jnepeni. I-am auzit când se întorceau. De un fir de păr a atârnat soarta mea. M-am dus în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
șiroind, intra în farmacie, este scos și trântit la pământ în fața Maternității. Medicii cheamă o salvare, dar mulțimea încinsă refuză să-și lase victima. Vine a doua salvare, maiorul este urcat cu targa în mașină, e aruncat iar jos și călcat în picioare. Medicii fug de frică. Urmează profanarea cadavrului: într-un ochi i se bagă insigna smulsă de la caschetă, iar în celălalt - o monedă de cinci lei din aluminiu, semnul bunăstării societății socialiste multilateral dezvoltate. Așa au fost faptele. Crima
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
lui Ceaușescu, s-a împădurit tot. De multe ori, îmi vine să renunț la animale. Legea ar trebui să fie mai dulce. De când e lumea, am păscut oile prin pădure, prin plantații și nu s-o distrus nimic. Că oile calcă rădăcinile brazilor! Oile mâncau lăstarii de carpăn, de fag, de foioase și brăduțu’ creștea... Ocolul silvic cheltuie mai mult acum cu plantațiile. Înainte, băgam cârlanii în plantații de doi ani și mâncau buruienile. Acum, plătesc oameni să taie buruienile cu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mult acum cu plantațiile. Înainte, băgam cârlanii în plantații de doi ani și mâncau buruienile. Acum, plătesc oameni să taie buruienile cu secerile din jurul brăduțului. Așa se face descopleșirea, intervine primarul care nu-și uită profesia. Brăduțu suferă dacă e călcat pe rădăcină: își închide rana, dar, in interior, rămâne cu putregaiu și crește cu el. Să le pună-n cleamp Suntem strâmtorați. Pe izlaz, cât mai avem la Crucea Roșie, nu putem sta mai mult de trei luni: iunie, iulie
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
așa de înalt. Mușchii i s-au alungit, s-au ascuns sub piele. - N-ai mai trecut pe la Crăiești... Am terminat casa. Am făcut tot. Tot, mă, înțelegi? Știi cum a ieșit? Un vis. A venit și Angela. Și-a călcat pe inimă. I-am arătat bucătăria, cele două băi, barul, că am deschis și bar. Am angajat două fete frumoase. Io eram bolnav, da’ păcat că n-ai mai dat pe-acolo... Curtea betonată, apă curentă, trasă de la Șipote, gresie
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
certam cu țiganii pentru gunoaiele din jurul Catedralei, ajungeam la judecată și tot eu aveam dreptate. Cauza era dreaptă. La Poliție, le-am spus: Să ghicească numerele la Loto și-i las pe toți să ghicească în parc, altfel să nu calce aici. Până la urmă, au înțeles și țiganii că nu se poate altfel cu Pazvante. Vin pe la mine, îi ajut cu bani. M-am dus la ei, am mâncat din farfurie cu ei, au venit la mine, i-am primit. Din
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
miting, el nu l-a ratat, pe urmă neagă. „M-am dus la miting. Când am ajuns la spital, am aflat de la o colegă tot ce s-a întâmplat la miting, că au dat cu bombe, că oamenii s-au călcat în picioare. Pe 22 decembrie dimineață, am ieșit cu fabrica în coloană, cu “23 August”, “Republica”. Am intrat în Comitetul Central. Își împărțeau funcțiile deja. Era și un amic de-al meu acolo, care a fost și ministru de Interne
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și-a cumpărat terenul, ca un megieș cuminte al noilor acționari ai legendei, care - pot să bag mâna în foc - nu au citit povestirea lui Sadoveanu. Altfel ar fi priceput știma locului... Este un suflet bun, dar să nu-l calci pe sistem! Spuneam mai sus „pelerinaj spiritual”, și nu întâmplător. Ionică a zidit hanul de piatră, cu roate de car pe fațadă, să le vezi de departe, când vii cu mașina dinspre Roman. În epoca „jepanelor” agresive, dar foarte folositoare
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
din ce este al nostru nu se va pierde și nu se va sminti: înalt cât o cruce de hotar, atletic chiar, poartă pe chip expresia apotropaică a coifului de la Coțofănești. Fiindcă este un suflet bun, dar să nu-l calci pe sistem! Un partener de afaceri din Țara Sfântă nu a înțeles de ce nu vrea moldoveanul un câștig rapid, cu meseriașe exotice, aduse anume de el aici pentru politicieni plictisiți și cartofori cinici. „Apăi io așa nu vreau! Ce-ar
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Pe timpul regimului comunist, s-a înălțat o cruce enormă de beton și nimeni nu a îndrăznit să întrebe de ce... Oamenii locului urcă pe deal, deasupra Pârâului Alb, să se reculeagă. Coborâm și mergem spre Mânăstirea Războieni. Parcă te sfiești să calci ca să nu tulburi liniștea de piatră. Cu hramul „Sfinții Mihail și Gavriil”, biserica a fost ridicată de Măria Sa Ștefan la 1496, fiind închinată oștenilor care au căzut în războiul de la Valea Albă, din 1476. N-a avut răgaz până atunci
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
-l mai legi?... Spre dimineață, a ajuns și salvarea. L-au dezlegat pe Tică și un doctor l-a consultat. „Eram la tilivizor, povestește Ilinca. Vai de capul nostru că numa di PROTIVEU nu ne mai arde. Că ne-au călcat tâlharii și ne-au furat trii vași - două cu lapti șî una a făta. Tică se uita la tilivizor, da parcî nu vide nhica. Șî apari preșădintili di la București șî înșepe să spuie că el va face dreptate în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
neexplorată este harta comerțului cu amănuntul: un om capabil și extrem de inteligent, director al unui lanț de magazine cu profituri de miliarde de dolari, poate să greșească foarte mult atunci când i se adresează această întrebare simplă: Câți din cei care calcă pragul magazinelor dumneavoastră cumpără ceva? Ați ști să răspundeți dacă ați fi în locul lui? Da, așa credeți. Dar, țineți cont de faptul că, omul respectiv nu e chiar nepriceput când este vorba de cunoștințe acumulate. Știe destul de multe despre ce
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
dea seama. Restaurantele ar trebui să aibă meniuri în germană și japoneză la îndemână. Dar nici măcar nu e nevoie de măsuri atât de neobișnuite ca să ne dăm seama că, din păcate, detailiștii n-au nici cea mai vagă idee cine calcă pragul magazinelor lor. Mi-a plăcut grozav când am văzut într-un mare magazin din Washington D.C., care aparținea unui lanț național de farmacii, că aveau expuse foarte multe vopsele de păr pentru femei blonde, într-un loc unde mai
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
susțin gîndirea. Există locuri consacrate, altele profane, unele care sînt populate de dușmani ai lui Dumnezeu, unde trebuie să-ți închizi ochii și urechile, precum și unele asupra cărora apasă un blestem. Astăzi, într-o biserică veche sau într-o mănăstire, călcăm ne-păsători pe dalele care marchează amplasarea mormintelor și nu încercăm să descifrăm caracterele încrustate în piatră, pe pardoseală sau pe zidurile sanctuarelor. Asemenea inscripții se înfățișează neîncetat privirii celor care se închid în mă-năstire, care zăbovesc mult în biserică
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
acele moaște împreună cu Dosoftei mitropolitul în Țara Leșască, la un târgu al craiului Sobețchie, anume Jolfa ( Zolkiew n.n.), de stau acolo până-în dzuoa de astădzi. Și Dosoftei încă acolo a murit”. Cred că putem spune, dragă prietene, că am călcat din nou pe urmele Bunului Alexandru, ale lui Miron Barnovschi și ale câtor alții... Aștept un zvon de la tine. Pe curând, dragul meu. III Din scrisoarea ta am dedus că, din cele multe locuri prin care ne-au purtat pașii
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
ai ales Seminarul de la Socola. Apoi, dragul meu, după cum îmi amintesc eu, pe la poarta „Socolei”, cum numeam noi așezămintele de acolo, am trecut de atâtea ori. Da’ de unde să bănuim noi - la vârsta aceea - că dacă intri pe poartă ai călcat pe un loc plin doldora de istorie? Deși tu dorești să-ți vorbesc doar de Seminar, eu am să te rog să ai răbdare, ca s-o luăm pe bucățele, în ordinea vechimii, și vom ajunge și la Seminar. Parcă
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
noastră și când el însuși a pierit...am cercetat și am aflat că așa a fost. De aceea...am dat și am întărit cu această carte ...călugărițelor din ruga noastră...ce se numește Socola, aceste sate...” Ce știam noi pe când călcam pe aceste locuri, purtați de vârtejul tinereții? Numai că și acest act a fost încălcat de buciumeni, după cum aflăm din documentul emis la 5 mai 1666. „Ilisafta starița, fata lui Fulger și tot soborul de la sf(în)ta mănăstire de la
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
în mare taină, unde a continuat să facă minuni. Ca de fiecare dată, aștept părerea ta despre câte ți-am povestit. Cu bine, dragul meu. VIII Eram sigur, bunule prieten, că ai să faci remarca: „Cât eram de neștiutori pe când călcam pe atâta istorie”! Ai dreptate cu asupra de măsură și eu dau vina pe tinerețea noastră și pe faptul că nici nu știam unde să căutăm răspuns la toate întrebările pe care ni le puneam. Să încercăm a ne lua
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
sufletu-ți sărmanul e atât de plin de amar, că nu mai încape în el nici o picătură de mângâiere”. „-Paharul când e plin, o picătură de întrece se varsă, fie de miere sau fiere...” Uite, dragă prietene, pe unde am călcat noi de atâtea ori, începând cu acea zi de vis...Și iarăși parcă îți aud comentariul: „Apoi la vârsta aceea ne erau suficiente lumina soarelui, cântecul păsărilor și adierea zefirului”. Să trecem acum culmea Repedii, peste calcarele descrise de primul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
am fost și sunt în căutarea de răspunsuri la întrebările noastre. În scrisoarea anterioară te invitasem să mergem la Cetățuia. Înarmează-te cu răbdare, iubite prieten, și, la drum! Te previn însă, dragul meu, că, în locul drumeagului de altădată, acum călcăm pe asfalt, ceea ce nu-i chiar așa de bine cum se crede, pentru că drumeția e mai plăcută când calci pe pământul așa cum l-a lăsat Dumnezeu. Uite că, tot vorbind, am și ajuns pe platoul din fața Mănăstirii Cetățuia. De aici
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Cetățuia. Înarmează-te cu răbdare, iubite prieten, și, la drum! Te previn însă, dragul meu, că, în locul drumeagului de altădată, acum călcăm pe asfalt, ceea ce nu-i chiar așa de bine cum se crede, pentru că drumeția e mai plăcută când calci pe pământul așa cum l-a lăsat Dumnezeu. Uite că, tot vorbind, am și ajuns pe platoul din fața Mănăstirii Cetățuia. De aici ni se deschid zările care ne inundă cu lumina lor albastră culeasă din pădurile Dobrovățului, Bârnovei, Hadâmbului, Copoului, Aroneanului
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
fiecare dată, răspunsul tău este plin de miez și bine cântărit. Discreția ta e de pomină. Mă așteptam să mă întrebi de ce nu mai fac referiri la articolele mele. Apoi, dragă prietene, află că nu te voi ierta atunci când vom călca pe locuri despre care am scris cândva. Să pornim din nou la drum, dragul meu, ieșind din curtea Cetățuii prin poarta nordică, adică pe sub turnul „Cina pelerinului”. Cotind-o apoi la stânga, urmăm poteca ce ține șnur pe sub zidul vestic - refăcut
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
am ieșit la loc deschis, zările ne primesc cu lumina prefirată pe muchea Repedii și Pietrăriei, lăsândune să respirăm în voie, cu gândul la pădurile Bârnovei și Dobrovățului. Dragă prietene, astăzi te voi duce prin locuri pe unde nu am călcat pe vremea drumețiilor noastre...Deschide-ți sufletul și hai să colindăm coclaurile, așa ca altădată. Urmăm neabătut creasta dealului Cetățuia, spre Hlincea. Pe stânga - o bună bucată de drum - ne însoțește un șanț anticar, dincolo de care, pe costișă, am descoperit
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
vară, când spuza stelelor din Calea Lactee desenează brâu feeric pe bolta limpede a cerului, între viile și livezile de la Doi Peri răsunau acorduri de pian, acompaniind glas feciorelnic sau cadența versurilor în primă lectură. Iată câteva din personalitățile care au călcat în această casă: frații Bobescu, Constantin Stroescu, Antonin Ciolan, Achim Stoia, George Pascu, George Vintilă, Ion Voicu, Ion Baciu, Ion Pavalache, Nicolae Labiș, Nicolae Tăutu, Radu Boureanu, Ion Istrati și câți alții... Într-o zi de toamnă aurie, am avut
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
și arhitectura ornamentală a secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea”. Restaurarea din 1970 a scos la iveală mormintele Mariei Amirali, soția voievodului, și ale copiilor Despina și Vlad. Dragă prietene, la multe ne-am fi așteptat noi pe când călcam pe sub turnul clopotniță de la poarta mănăstirii, dar că între anii 1865-1903 în incinta mănăstirii a funcționat o școală de sericicultură, sub numele de „Stabilimentul sericicol Vitlimescu” și un timp o școală agricolă, nu ne-am fi gândit. După 1903, însă
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]