10,800 matches
-
furia lui, blestemase în plin sinod sânul împărătesei și declarase că niciodată împărăteasa nu va da naștere vreunui copil de sex masculin. Or, faptele păreau să justifice această prezicere. Timp de 5 ani, cu toate rugăciunile cerute celor mai vestiți călugări, cu toate darurile cu care copleși Biserica, în speranța de a obține sfârșitul sterilității sale, Irina nu dădu nici un moștenitor imperiului; și când, în sfârșit, în 1152, născu un copil, acesta fu o fată, Maria. Mai târziu, ea mai avu
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
sub codul LMI . are o mare importanță istorică datorită vechimii, 1429 și implicării în ridicarea sa a familiei cneziale Cândea de Lupșa. Izvoarele documentare au reținut intenția de a o dărâma, a generalului austriac Buccow, pe motiv că Procopie, un călugăr al mănăstirii, se află implicat în răscoala condusă de Sofronie. Petru Pavel Aron în scrisoarea din 9 octombrie 1762, adresată generalului Buccow, o numește “per antivquua...”, iar prin cea din 17 iulie, același an, îl roagă să n-o dărâme
Biserica de lemn a Mănăstirii Lupșa () [Corola-website/Science/315678_a_317007]
-
este situat la o altitudine de 295 metri, în partea de sud-vest a raionului Cozmeni. Localitatea Ostra a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În anul 1762 a fost ctitorit aici un schit de călugări de către Nicolae Calmuțchi. Cu ocazia recensământului realizat de generalul Spleny în 1776, pe teritoriul anexat atunci la Austria, s-a consemnat că Schitul Ostra deținea o parte din Ostra, un teren din Berbești, cu o moară la râul Jijia, un
Ostra, Cozmeni () [Corola-website/Science/315720_a_317049]
-
din Berbești, cu o moară la râul Jijia, un teren în Pleșnița, însumând în total 100 de fălci, precum și o moară, arendate, din 1784, pe un an lui Ilie Herescu, cu 45 de florini . La acea dată, viețuiau acolo 6 călugări. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina
Ostra, Cozmeni () [Corola-website/Science/315720_a_317049]
-
1752, un monah cu numele de Onofrei a construit aici un schit care a deținut 10 fălci de teren și o moară, arendate, din 1782, pe 3 ani lui Vasile Marcu, cu 17 florini . În anul 1776, viețuiau acolo 3 călugări. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina
Babin, Zastavna () [Corola-website/Science/315774_a_317103]
-
este monument istoric, deși parohia nu posedă nici un act al declarării ei. Potrivit tradiției orale, se spune că biserica actuală a fost zidită pe locul unei biserici mai vechi, numită schitul „Maicii Domnului” care a fost distrusă de generalul Bucow. Călugării de la Schit s-ar fi ascuns în grabă, împreună cu tot tezaurul mănăstirii, într-o peșteră din Muntele Bedeleu. Ideea că aici a existat o mănăstire, poate fi întărită și de câteva însemnări în chirilică, aflate pe o carte veche, numită
Biserica de lemn din Sub Piatră () [Corola-website/Science/315888_a_317217]
-
Botoșani, având codul de clasificare . Primul pod de piatră a fost construit în anul 1503, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Actualul pod de piatră din Coșula a fost construit în secolul al XVIII-lea peste râul Miletin, odată cu stabilirea călugărilor greci la Mănăstirea Coșula. În anul 2001 au fost executate lucrări de reabilitare a podului prin cofinanțare de la Guvernul României și din fonduri Phare, executantul fiind S.C. Ascon S.A. Botoșani. Podul se află pe DJ 208 H, km 35+850
Podul medieval din Coșula () [Corola-website/Science/316534_a_317863]
-
este o mănăstire de călugări amplasată în satul Coșula (din județul Botoșani), la o distanță de 20 kilometri sud-est de orașul Botoșani. Pe aici se ajunge mergând 3 km pe un drum județean aflat la dreapta DN 28 B. datează din anul 1535, când marele
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
unui text din Herodot de către un monah de la Coșula în secolul al XVIII-lea. Traducerea s-a realizat după un manuscris vechi din limba neogreacă, adus în Moldova din insula Creta, unde fusese tradus din limba greacă veche de un călugăr elen. Textul tradus a fost depus de către istoricul Nicolae Iorga la Academia Română. De asemenea, un număr de 372 de documente s-au luat din mănăstire și s-au depus la Arhivele Naționale. Într-un articol din 1925, Tiberiu Crudu enumera
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
pictura inițială în tehnica frescă din interior, datând din 1538, a fost acoperită sub un strat nou de pictură în ulei. Atunci s-a construit șui un pridvor la intrarea în biserică. În anul 1908, mănăstirea a fost părăsită de călugări; biserica a devenit biserică parohială a satului, iar clădirile monahale au fost cedate Ministerului Sănătății pentru a adăposti un spital. Istoricul Nicolae Iorga a atras atenția asupra Mănăstirii Coșula, el subliniind că acest ansamblu mănăstiresc este unul dintre foarte puținele
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
le duce Academiei Române. În 1968 au fost realizate unele lucrări de consolidare a beciurilor. În anul 1978, a fost demolat pridvorul bisericii și veșmântăria. În anul 1991, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a reînființat Mănăstirea Coșula, aducând aici călugări care să se ocupe de refacerea vieței monahale din acest complex monahal medieval. În 1996, a fost finalizată construcția a două construcții de zid cu rol de chilii, cu cerdacuri largi. La 100 m nord-vest au fost construite anexele gospodărești
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
este o mănăstire de călugări amplasată în municipiul Botoșani, pe Str. Ștefan cel Mare nr. 41, în apropierea gării. Ea a fost ctitorită în anul 1496 de către domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504). Ansamblul Mănăstirii Popăuți a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
-lea, biserica a suferit mai multe modificări. Abia în anul 1626 s-a format satul Popăuți, până atunci biserica aflându-se în mijlocul codrilor Botoșanilor. În anul 1750, domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753 și 1756-1757) a transformat Biserica Popăuți în mănăstire de călugări. În acel document se menționează că ""biserica de piatră ce este la Tătărași, la ocolul Botoșanilor, făcută din temelie de fericitul Ștefan vodă, fiind foarte frumoasă, din primejdioasele vremi de mai dinainte și din nepurtare de grije stricîndu-se une și
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
Grigore II Ghica), cealaltă jumătate a moșiei Tătărași (1751, Constantin Racoviță), moșia târgului Botoșani și izlazul cumpărat de la familia Cantacuzino (1753, Constantin Racoviță), Cișmea, Răchiți etc. În anul 1753, domnitorul Constantin Racoviță a închinat către Patriarhia Antiohiei, aici instalându-se călugări greci. Hotarele mănăstirii au fost întărite prin actele lui Grigore III Ghica (1776), Alexandru I Mavrocordat (1783) și Alexandru Moruzi (1803). Moșiile mănăstirii, împreună cu iazurile și viile, sunt arendate de către stareții Popăuților, aducând mari venituri călugărilor greci. Printre stareții mănăstirii
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
Antiohiei, aici instalându-se călugări greci. Hotarele mănăstirii au fost întărite prin actele lui Grigore III Ghica (1776), Alexandru I Mavrocordat (1783) și Alexandru Moruzi (1803). Moșiile mănăstirii, împreună cu iazurile și viile, sunt arendate de către stareții Popăuților, aducând mari venituri călugărilor greci. Printre stareții mănăstirii din secolul al XIX-lea menționăm pe arhimandritul grec Inochentie care a devenit în anul 1820 mitropolit de Ilicopoleos și pe ieromonahul Iosif Gheorghian (1864), viitor mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române. În perioada administrării mănăstirii de către
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
greci. Printre stareții mănăstirii din secolul al XIX-lea menționăm pe arhimandritul grec Inochentie care a devenit în anul 1820 mitropolit de Ilicopoleos și pe ieromonahul Iosif Gheorghian (1864), viitor mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române. În perioada administrării mănăstirii de către călugării greci s-a refăcut pictura murală originală în tehnica „a secco” (tempera), a fost adăugat un amvon baroc fixat în peretele nordic al naosului și un cafas în pronaos. Legea secularizării averilor mănăstirești din 1863 a dus la deposedarea mănăstirii
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
Cristea. În anul 1928, în curtea fostei mănăstiri, a fost înființat un muzeu de către preotul iconom Al. Simionescu, protopop de Botoșani. În anul 1991, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a reînființat Mănăstirea Popăuți, care a fost populată cu călugări abia în 1996. Biserica a fost degradată în decursul timpului ca urmare a factorilor naturali (condițiile speciale de climă) și a intervențiilor umane necorespunzătoare. La începutul secolului al XXi-lea au fost începute o serie de lucrări de restaurare ale
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
pe domnița Maria și fiica ei, Maria Voichița, de la curtea lui Radu cel Frumos. Biserica a fost ulterior arsă de turci. Pe locul acestei bisericuțe, la sfârșitul secolului al XVI-lea, postelnicul Teodor (Toader) Movilă a ctitorit o mănăstire de călugări, zidind acolo o biserică de zid. Postelnicul făcea parte dintr-o familie boierească de vază a Moldovei, fiind fiul mai mare al logofătului Ioan Movilă și a primei sale soții Greaca. Postelnicul Teodor (Toader) Movilă a fost frate vitreg cu
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
Costin în secolul al XVII-lea. La 19 februarie 1664, domnitorul Eustratie Dabija și Miron Costin (urmaș al ctitorului prin căsătoria cu Elena, nepoata lui Teodor Movilă) au închinat Teodorenii către Mănăstirea Sfântul Pavel de la Muntele Athos, aici instalându-se călugări greci. Biserica a fost devastată în timpul războiului ruso-turc din 1769-1774, chiliile au fost arse și zidurile prăbușite. În anul 1785 s-au efectuat lucrări de reparație a lăcașului de cult, sub îngrijirea egumenului Anania, mitropolit al Sevastiei. Cu acest prilej
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
La această școală a studiat în anii '20 ai secolului al XIX-lea și Neofit Scriban, viitorul arhiereu și pedagog. Printre stareții mănăstirii s-a numărat și ieromonahul Iosif Gheorghian (1863), viitorul mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române. Stăpânirea mănăstirii de către călugării greci nu a fost de bun augur pentru așezământul monahal. Astfel, în ziarul "Buciumul" din 13 august 1863 se menționează furtul odoarelor mănăstirii de către călugării greci. Legea secularizării averilor mănăstirești din 1863 a dus la deposedarea mănăstirii de moșiile deținute
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
Bun a adus moaștele Sfanțului Mucenic Ioan cel Nou la Suceava. Alaiul cu moaștele Sfanțului Ioan au fost întâmpinat la locul numit "Poiana Vlădicăi", în apropiere de Iași, de către domnitor și soția sa, de mitropolitul Iosif, de marii dregători, egumeni, călugări, preoți și credincioși, care l-au însoțit până la Suceava. Acolo au fost așezate în biserică Mirăuți, care cu multe refaceri de mai tarziu, dăinuiește până azi. Moaștele au rămas în biserică Mirăuți până în anul 1589, când au fost mutate în
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
duce la moartea lui Hyde pe când se luptau pe clădirea catedralei Notre Dame. Van Helsing se întoarce la Vatican, unde îi informează pe cavalerii Sfântului Ordin, care ocrotesc lumea de rău. Van Helsing își pierduse memoria și fusese adăpostit de călugării din Vatican. Datoria lui Van Helsing este să învingă forțele răului și să îi aducă înapoi la Ordin, însă el nu reușește, deoarece el îi omoară de obicei, așa cum a făcut cu Dl. Hyde. Șeful său, cardinalul Jinette, îl trimite
Van Helsing (film) () [Corola-website/Science/316587_a_317916]
-
lui Dumnezeu, deschide această ușă". Avea și o insignă, care se potrivește cu emblema de pe inelul lui Van Helsing. Jinette îi spune că acolo e posibil să găsească "răspunsul căutat". Lui Van Helsing i se alătură Carl (David Wenham), un călugăr, care-i oferă sprijin și arme. Sosind în Transilvania, cei doi o întâlnesc pe Anna Valerious (Kate Beckinsale), ultimul membru al familiei Valerious. Fratele ei, Velkan (Will Kemp), a fost ucis recent de un vârcolac. Van Helsing o salvează din
Van Helsing (film) () [Corola-website/Science/316587_a_317916]
-
cu misiunile pentru creștinarea slavilor, finalizate cu creștinarea sârbilor, bulgarilor și în final a rușilor. Populația slavă a fost un puternic mediator care a transferat de la o zonă geografică la alta categorii varitate de forme și concepții artistice. În afara lor, călugării din Asia Mică, din Mesopotamia, Armenia de sud și Capadocia au călătorit spre Apus și au purtat cu ei semnele culturii bizantine. Bazilica Sân Marco din Veneția și Catedrală din Torcello se numără printre edificiile construite în această perioadă în
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
câmpiile dimprejur. Se află la 18 km sud-est de Kremeneț și 50 km nord de orașul Tarnopol, capitala oblastului. Prima atestare datează din 1527, desi tradiția locului situează originea locașului cu 3 secole mai devreme, în timpul invaziei mongole, cănd câțiva călugări s-au refugiat din calea primejdiei în acest loc. Legenda spune că însăși Maica Domnului le-a apărut celor câțiva călugări sub forma unui stâlp de foc, si, pășind către ei, și-a imprimat urma piciorului pe o piatră, care
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]