10,204 matches
-
pe care o capătă în Europa demnitatea de cavaler în secolul al XIV-lea este la originea unei noi ceremonii desfășurate la mormântul lui Hristos. Pentru a atrage pelerini la locurile sfinte, custodia franciscană preia inițiativa « de a-i învesti cavaleri » pe nobilii pelerini. Acest obicei favorizează crearea unor grupuri frățești mai degrabă informale decât instituționale. În anumite perioade, a existat și intenția creării unui ordin militar al Sfântului Mormânt precum aceea a regelui Spaniei Filip Al II-lea, dar toate
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
Ordinului. Cu toate acestea, ordinul ecvestru se consideră, în constituția sa (statutul său) și de origine străveche, fiind mereu se reorganizat și îmbogățit din motive istorice, juridice și spirituale. Primele veșminte erau albe, dar, după pierderea tuturor așezămintelor din Orient, cavalerii Sfântului Mormânt au adoptat , în semn de doliu, veșmântul negru pe care l-au păstrat și în continuare. Călugării purtau o cruce cusută pe veșmintele lor, crucea patriarhală latină cu dublă traversă roșie-stacojie.
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
succes la Rutenia Roșie, recuperând terenurile tatălui ei, Ludovic I al Ungariei, pe care le transferase din Polonia în Ungaria. În 1390, ea a deschis personal negocierile cu Ordinul Teutonic. Botezul lui Vladislav nu a reușit să pună capăt cruciadelor Cavalerilor Teutoni, care pretindeau convertirea sa a fi falsă, și și-au reînnoit incursiunile sub pretextul că păgânii au rămas încă în Lituania. Cu toate acestea, Ordinul a reușit cu greu să-și susțină cauza acestei cruciade și s-a confruntat
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
civil în Lituania cu scopul de a deveni Mare Duce. La 4 septembrie 1390, forțele comune ale lui Vytautas și a Marelui Maestru Teutonic, Konrad von Wallenrode, au asediat regiunea Vilnius, care era deținută de regentul lui Vladislav, Skirgaila. Deși cavalerii ridicaseră asediul asupra castelului după o lună, au dus orașul la ruinare. Acest conflict sângeros a fost oprit temporar în 1392, prin Tratatul de la Ostrów, unde Vladislav predase guvernarea Lituaniei lui Vytautas, verișorul său, în schimbul păcii: Vytautas avea să conducă
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
revoltele din provinciile din est. Unul dintre frații lui Vladislav, nemulțumitul Švitrigaila, a ales acest moment pentru a stârni revolte și pentru a se declara Mare Duce. Pe 31 ianuarie 1402, s-a prezentat în Marienburg, unde a câștigat sprijinul cavalerilor. Războiul s-a încheiat cu Tratatul de la Raciąż pe 22 mai 1404. Vladislav a cedat formal regiunea Samogiția și a fost deacord să sprijine ordinul în Pskov, iar în schimb, Konrad von Jungingen s-a angajat să vândă Poloniei, regiunea
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
din cauzele acestui eșec răsunător pare a fi fost nesupunerea șleahtei, întrucât la revenirea în țară, Ioan a confiscat sute de moșii nobiliare. În pofida acestor acțiuni, el a păstrat o popularitate deosebită până la sfârșitul vieții. Cum noul mare maestru al Cavalerilor Teutoni, Friedrich Wettin von Sachsen, a refuzat să depună jurământ de credință coroanei Poloniei, Ioan l-a obligat cu forța armată. El intenționa să supună și mai mult pe teutoni, dar a murit în 1501. Din lipsă de fonduri, Alexandru
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
de credință coroanei Poloniei, Ioan l-a obligat cu forța armată. El intenționa să supună și mai mult pe teutoni, dar a murit în 1501. Din lipsă de fonduri, Alexandru a fost în impasibilitatea de a rezista Marelui Maestru al Cavalerilor Teutoni sau de a-l opri pe Marele Duce al Moscovei, Ivan al III-lea, din ruinarea Marelui Ducat al Lituaniei. Ce putea face Marele Duce a Lituanieri era să întărească Smolensk și alte cetăți și să-și pună soția
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
Habsburgi și Rusia, în 1524 Sigismund a semnat o alianță franco-poloneză cu regele Francisc I al Franței. Cu toate acestea, acordul a căzut după ce Francisc I a fost învins de Carol Quintul în Bătălia de la Pavia (1525). Războaiele poloneze împotriva Cavalerilor Teutoni s-au încheiat în 1525, când Albert, Ducele de Prusia și nepotul lui Sigismund, s-a convertit la luteranism, securizând Ordinul și aducând omagiu lui Sigismund. Încă de la începutul domniei sale, Sigismund a intrat în coliziune cu nobilii țării, care
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
a avut loc într-o perioadă de tulburări interne și externe de expansiune. El a văzut introducerea Reformei protestante în Polonia și Lituania și revoltele democratice care au pus cea mai mare putere politică în mâinile nobililor. A văzut prăbușirea Cavalerilor din nord, care a dus la consolidarea puterii turcilor în sud. O figură mai puțin impunătoare ca tatăl său, elegantul și rafinatul Sigismund al II-lea August a fost totuși un om de stat, chiar mai eficient la cârma țării
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
actual al Cracoviei a fost stabilit pe Dealul Wawel și datează din secolul al IV-lea. Legenda atribuie crearea orașului lui Krakus domnitor mitic, care a construit orașul peste o peșteră ocupată de un dragon, Dragonul Wawel ("Smok Wawelski"). Mulți cavaleri au încercat fără succes să ucidă balaurul, dar Krakus i-a dat un miel otrăvit, care a ucis balaurul. Orașul a fost liber să înflorească. Oasele dragonului, cel mai probabil de la un mamut, sunt expuse la intrarea în Catedrala Wawel
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
polonez Vladislav I. Aceasta a implicat mai mult cetățenii vorbitori de limbă germană din Cracovia, care, ca urmare, și-au abandonat ambițiile lor politice. Cu toate acestea, rebeliunea a costat Polonia orașul Gdansk (Danzig), care a fost preluată de Ordinul Cavalerilor Teutoni în 1309. Cracovia medievală a fost înconjurată de un zid de apărare de 3 km completată cu 46 de turnuri și șapte intrări principale (a se vedea Poarta Florian). Fortificațiile au fost ridicate de-a lungul a două secole
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
(1341, Dole - 25 septembrie 1396, Nicopole (Bulgaria)) a fost un cavaler francez și amiral al Franței în timpul Războiului de 100 de ani. s-a născut în Dole, în ceea ce este acum Franche-Comté. Ca nobil, și-a început cariera militară la vârsta de 19 ani, ca la 21 să ajungă cavaler. La
Jean de Vienne () [Corola-website/Science/329520_a_330849]
-
un cavaler francez și amiral al Franței în timpul Războiului de 100 de ani. s-a născut în Dole, în ceea ce este acum Franche-Comté. Ca nobil, și-a început cariera militară la vârsta de 19 ani, ca la 21 să ajungă cavaler. La vârsta de 24, de Vienne a fost făcut căpitan-general pentru Franche-Comté. În 1373, Carol al V-lea l-a numit amiral al Franței. De Vienne a reorganizat marina, a început un program important de construcție, a creat o gardă
Jean de Vienne () [Corola-website/Science/329520_a_330849]
-
mai 1733, Jadova - d. 22 noiembrie 1813, Berhomet), fiica lui Constantin Ursul (Sturdza), pârcălab, strănepoata lui Mehmed Abaza Pasă, a avut opt copii, cinci fiice și trei feciori. Cei trei fii al lui Alexandru au fost înnobilați sub titlul de cavaler de Iosif al II-lea, Împărat al Sfanțului Imperiu Român la data de 17 februarie 1788 (Ritter von Wassilko) și înmatriculați la 17 septembrie al anului. Cei trei fii au fost: Iordachi baron Wassilko de Serecki (1795-1861), fiul lui Vasile
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
în timp mai nou și în mod esoteric. În fideicomisul "Iordaki Freiherr Wassilko" din 10 noiembrie 1888 erau incluse satele Berhomet pe Siret cu Alexander- si Katharinendorf, Panca cu Mihodra, Lăpușna, Șipotele pe Siret, Mihova, Cereșenca, Lipoveni, Șișcăuți și Zeleneu. Cavalerilor de Wassilko au aparținut printre altele Bănila Moldoveneasca cu Nikolaus- si Augustendorf, asa ca și părți din Lucavăț pe Siret. Familia a fost una cu cele mai mari moșii în întreaga Austro-Ungaria. În 1918 ținuturile au avut o suprafață de
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
ca și părți din Lucavăț pe Siret. Familia a fost una cu cele mai mari moșii în întreaga Austro-Ungaria. În 1918 ținuturile au avut o suprafață de 56.000 jugăre austriece, ceea ce corespunde la 32 288 de hectare. Cu posesiunile cavalerilor de Wassilko domeniul să ridicat la 75 000 de jugăre. Astfel conții Wassilko au fost adeseaoară numiți de oameni ca "regi ai Bucovinei".
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
totalitaire (Semantica morții în discursul totalitar) - (2003). 1997 - "Prix Beur FM Méditerranée" - pentru romanul „La Prière de la peur”; 1996 - "Prix Mediterraneen de la Nouvelle" - pentru nuvela „Le Cocu Cadi”; A fost laureata concursului sponsorizat de Fundația Beaumarchais pentru literatură teatrală. Este Cavaler al Legiunii de Onoare, Ordinul Național de Merit.
Latifa Ben Mansour () [Corola-website/Science/330905_a_332234]
-
acesta a fost strangulat cu o funie și aruncat de la fereastră. Isolda, doica lui Andrei, a surprins tot conflictul, a luat trupul prințului și l-a dus în biserica călugărilor, unde a rămas până a doua zi de dimineață. Când cavalerii maghiari au ajuns, Isolda le-a spus totul în limba maternă, astfel încât nimeni să nu înțeleagă ce vorbesc și a părăsit Neapolele pentru a-l informa pe regele Ungariei. Fapta avea să amenințe restul domniei Ioanei, deși a fost intervievată
Andrei de Ungaria, Duce de Calabria () [Corola-website/Science/330924_a_332253]
-
Freiherr Wassilko von Serecki (n. 4 martie 1795, Berhomet pe Sirete - d. 6 noiembrie 1861, tot acolo), a fost mare moșier bucovinean, politician româno-austriac, membru al Parlamentului Imperial, și apoi al Camerei Superioare ("Herrenhaus") a imperiului austriac. Fiul lui Vasile cavaler de Wassilko (1761-1825) și al Anastasiei de Ilschi (1767-1842) a fost educat de profesori particulari la Berhomet. După moartea tatălui său, Iordachi a administrat posesiunile moștenite și a început să se angajeze politic. În 1837 a dat voie, ca unul
Iordachi Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330932_a_332261]
-
de Iordachi, în 1849, în „Promemoria [memorand] privind petiția țării (landului) Bucovinei din anul 1848”/„Promemoria zur Bukowiner Landespetition vom Jahre 1848“, scrisă în limba germană și română. Cererea a fost confirmată, dar pusă în aplicare de abia în 1861. Cavalerul a fost decorat în 1855 cu Ordinul Împărătesc al Coroanei de Fier de clasa a 2-a. și prin urmare a fost ridicat la rangul de Baron austriac cu predicatul "de Serecki" (Sireteanul) prin cea mai înaltă rezoluție a împăratului
Iordachi Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330932_a_332261]
-
Constantin cavaler de Flondor (n. 14 februarie 1889, Roman, județul Neamț - d. 15 iunie 1942, Cernăuți), a fost un jurist și diplomat (ministru plenipotențiar) român, apoi mareșal al Curții Regale. Constantin provenea din una dintre cele mai vechi familii boierești din Bucovina
Constantin de Flondor () [Corola-website/Science/330916_a_332245]
-
de stră-stră-bunicul său, tot cu numele Constantin. Prin Dimitrie și Nicolae, fiii săi, linia s-a divizat din nou în două părți. Străbunicul viitorului diplomat, Nicolae, a moștenit Storojinețul. Gheorghe, fiul acestui Nicolae, a fost tatăl dirijorului și compozitorului Tudor cavaler de Flondor. Tudor (1862-1908) în sfârșit, căsătorit cu Maria Ciuntu (1865-1950), a fost părintele lui Constantin. Ultimul rezident regal al Bucovinei, Gheorghe Flondor a fost fratele cel mai tanăr al lui Constantin. După absolvirea studiilor secundare la Liceul German din
Constantin de Flondor () [Corola-website/Science/330916_a_332245]
-
de bacalaureat în 1908, a studiat la Facultatea de Drept a Universității din Viena și Cernăuți. In 1914 a obținut doctoratul în științe juridice la Innsbruck. În cursul Primului Război Mondial a slujit în Armata Austro-Ungară. Atras de ideile unchiului său Iancu cavaler de Flondor, a intrat imediat după război în serviciul diplomatic al Regatului României, dovedind de tânăr calitățile și arta necesare afirmării în lumea diplomației si începând să urce toate treptele ierarhiei Exterenlor. Mai întâi a fost secretar de legație la
Constantin de Flondor () [Corola-website/Science/330916_a_332245]
-
deversări directe ale apei uzate în șanțurile de apărare. În anul 1183 în timpul unei diete, la Palatul Erfurt, organizată de către Frederic I al Sfântului Imperiu Roman, podeaua de lemn a încăperii în care se aflau invitații a cedat, iar nobili, cavaleri și împăratul însuși au căzut în fosa septică, mulți dintre invitați murind înecați. La Palatul Westminster, în Londra, s-a construit o conductă să deverseze preaplinul din fosa septică, direct în Tamisa, iar în anul 1307 a trebuit curățată și
Canalizare menajeră () [Corola-website/Science/330966_a_332295]
-
român, ci „un Mitică rural”. În romanul de acțiune, mister și suspans "Codul lui Alexandru", cu care Gelu Negrea și-a făcut debutul ca prozator (în volum), mari enigme ale istoriei (moartea lui Alexandru cel Mare, uciderea în masă a Cavalerilor Templieri etc.) își găsesc o insolită dezlegare, într-o narațiune polițistă, cu fine inflexiuni parodice. Dincolo de acest prim nivel de lectură (la apariție, "Codul lui Alexandru" a fost considerat „primul thriller din literatura română”), romanul se înscrie pe coordonatele a
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]