10,052 matches
-
model care era folosit exclusiv în cadrul "2e DLM". Cele mai multe tancuri Hotchkiss de diferite versiuni erau dotate cu un tun scurt SA 18 de 37 mm calibrul 12, care avea să se dovedească o armă antitanc ineficientă. Câteva plutoane și vehiculele comandamentului (cam o cincime din total) fuseseră dotate cu tunuri mai puternice SA 38 37 mm calibrul 35. Divizia a 2-a ( "2e DLM") avea în componență o brigadă de luptă ("3e BLM") compusă din regimentele de tancuri "13e Dragons" și
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
mai. "XVI. Armeekorps" dipsunea de 252 PzKpfw I, 234 PzKpfw II, 82 PzKpfw III și 50 PzKpfw IV. În afară de acestea, Diviziile a 3-a și a 4-a Panzer dispuneau de 27 și respectiv 10 "Befehlspanzer" - vehicule blindate șenilate de comandament, dotate doar cu mitraliere. Fiecare divizie avea cam 56 de mașini blindate. Cele mai multe vehicule PzKpfw II ale "XVI Armeekorps" nu aveau încă blindajul standar cu cel superior de 30 mm și, din acest motiv, erau vulnerabile chiar și în fața proiectilelor
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Doctrina militară franceză sublinia că în cazul unui front foarte larg în câmp deschis împotriva unor forțe blindate inamice concentrate, DLM trebuia să renunțe la defensiva descentralizată și să își concentreze forțele pentru acțiune. Prioux nu a urmat aceste instrucțiuni. Comandamentul francez a finalizat amplasarea forțelor de cavalerie pe 11 mai. Pe flancul stâng a fost plasată 3e DLM sub comanda generalului Langlois. Divizia sa era împărțită din punct de vedere organizatoric în sectoarele de nord și de sud. Sectorul nordic
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
situația încă nu era gravă pentru apărarea franceză, Corpul de armată XXVII era încă reținut la nord de Liege, la cam 38 km est de Hannut,lăsând flancul sudic al forțelor Hoepner expus contraatacurilor franceze. Pentru contracararea oricăror amenințări francez, comandamentul german au hotărât să încerce să înainteze spre Perwez, 18 km sud-vest de Hannut, cu un batalion de tancuri și unul de infanterie, sprijinită artilerie. Pe de altă parte, Stever a ordonat batalionului de tancuri să oprească înaintarea, în cazul
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Regimenului al 11-lea Dragoni au reușit să respngă mai multe asalturi ale infanteriei germane sprijinite de blindate și, în cele din urmă, Divizia 18-a de infanterie germană a reușit să străpungă liniile franceze. Planurile pe contraatac făcute de comandamentul francez pentru restabilirea situației au fost abandonate dată fiind rapida schimbare a situației pe frontul Diviziei a 3-a mecanizate. În cele din urmă, comandamentul francez a ordonat retragerea. Francezii au reușit să se desprindă ușor din luptele cu germanii
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
-a de infanterie germană a reușit să străpungă liniile franceze. Planurile pe contraatac făcute de comandamentul francez pentru restabilirea situației au fost abandonate dată fiind rapida schimbare a situației pe frontul Diviziei a 3-a mecanizate. În cele din urmă, comandamentul francez a ordonat retragerea. Francezii au reușit să se desprindă ușor din luptele cu germanii și s-au regrupat cu succes, în condițiile în care infanteria germană nu s-a deplasat suficient de rapid pentru ca să-și exploateze succesul inițial. Divizia
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
din frontul francez de pe râul Mehaigne. Neglijarea doctrinei militare franceze în cazul organizării defensive și tolerarea de către Prioux a orgoliilor comandanților locali a produs o decentralizare a comenzii care a avut influențe grave asupra eficienței apărării. Pe de altă parte, comandamentul german, care se temea de mobilitatea și capacitatea de luptă a "2e DLM", a mutat unități de infanterie din Corpurile XVI, care înainta prin Liege, în Corpul XXVII, plus cu escadrilele de sprijin aerian și un număr de mașini blindate
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
în orășelele puternic baricadate și minate aflate de-a lungul râului Petite Gette. După 90 de minute de lupte grele, ambele regimente germane de tancuri au reușit să respingă elementele apărării franceze peste râu, spre Marilles și Orp. În continuare, comandamentul german a ordonat Regimentului al 6-lea să schimbe direcția de atac spre Jandrain și Jandrenouille, într-o zonă în care terenul era mai favorabil blindatelor și de unde putea fi sprijinită mai eficient acțiunea Diviziei a 4-a Panzer. În timpul
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
întoarce la familia lui newyorkeză, tipic evreiască, dominată de o yddishe mama căreia nu-i tace gură, garnisita și cu un gangster pe cinste. Este un film al nostalgiei și, nu mai puțin al neputinței de a răspunde cu ipocrizie comandamentelor sociale într-o epocă tulbure. O familie ocupă tot spațiul și tot timpul celor aproape trei ore cât durează filmul lui Criști Puiu. Putea să fie și de cinci ore, i-a declarat artistului nostru un ziarist american, al cărui
Cannes 2016. Cristi Puiu a deschis în forță competiția by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101157_a_102449]
-
Europa Centrală. Totuși în octombrie 1916 la insistențele guvernului român, guvernul țarist a acceptat să permită trecerea în Regat a 15.000 de prizonieri etnici români, în schimbul a 15.000 de prizonieri germani și austrieci. În urma unor circulare date de comandamentul rus, ofițerilor, subofițerilor și intelectualilor cu grade inferioare aflați în lagăre (nu și simplilor soldați), li s-a permis încadrarea în Armata Română. Lagărul de prizonieri de război de la Darnița a fost desemnat de STAVKA la data de 1/13
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în 11 eșaloane. Oprirea recrutării nu s-a asociat însă și cu stoparea activității de propagandă, deoarece aceasta a continuat să se desfășoare în limitele posibilului, voluntarii rămânând pe loc și nemaifiind trimiși la Kiev. Un ordin circular venit de la comandamentul voluntarilor, a îndemnat aceste comisii să-și continue activitatea sub paravanul Crucii Roșii Române, pentru a ajuta cu bani și medicamente prizonierii români bolnavi și incapabili de muncă. Raportat pe naționalități, românii ardeleni și bucovineni din Rusia au dat un
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Ministerului Agriculturii, sub denumirea de "„Serviciul muncilor agricole”". Acest ultim departament s-a ocupat, în continuare, cu plasarea în muncă a voluntarilor demobilizați. Aceste servicii deconcentrate au început să funcționeze din 1 iunie, dar, deja, în data de 26 martie, Comandamentul "Corpului Voluntarilor" notificase că se reușise să fie plasată aproape întreaga trupă (la acea dată plasarea ofițerilor fiind în pregătire). O parte dintre ofițeri au fost reținuți în armată, după specializările fiecăruia și nevoi, iar aproximativ 20.000 de voluntari
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
litografiere). În toamna anului 1918 Armata Roșie a atacat pe frontul de pe Volga, într-un context în care un batalion românesc din Samara apăra flancul stâng al Diviziei 1 Cehoslovace și cel detașat în Kurgan păzea orașul condus de un comandament român și regiunea aferentă. La venirea iernii frontul s-a retras pe Urali, astfel că trupele române din Samara, Celeabinsk și Kurgan au fost concentrate la Petropavlovsk - oraș dirijat de către un comandant militar român, pentru organizare și instrucție. În cursul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
și prizonierilor din Siberia, astfel că ulterior, situația voluntarilor a devenit extrem de dificilă. Kadlec a tratat repetat în mod ofensiv membrii "Consiliului Național Român" și în fața amiralului Kolceak și a generalului Janin, i-a acuzat pe români de indisciplină în raport cu Comandamentul Aliat și că ar fi de partea austriecilor și bolșevicilor. În 19 februarie 1919 Kadlec a fost însă destituit din post, dar după mai multe zile de discuții cu maiorul Malgrat și generalul Janin ordinul a fost contramandat. Ulterior la
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Moskvitin, , Bezrukii, Ciudonin sau ), astfel că tocmai acest sector s-a dovedit cu timpul a fi cel mai bogat în atacuri, grupele de partizani trebuind să fie împrăștiate sau distruse. Orice deplasare de trupe sau persoane suspecte a trebuit semnalată comandamentelor, în caz contrar primarii trebuind să răspundă în fața tribunalelor militare. Pedepsele, de obicei spânzurarea sau bătaia cu (transformată cu timpul într-o bătaie aspră cu bâta) s-au aplicat după codul justiției militare ruse, sentințele fiind semnate în principal de către
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Române în Siberia". Aceasta a fost constituită la 20 ianuarie 1920 din căpitanul doctor Victor Cădere (ca însărcinat guvernamental cu depline puteri și grad de maior asimilat) și din sublocotenentul medic Raul Alevra, cei doi urmând a fi agreați de către comandamentul japonez de la Valdivostok și atașați pe lângă generalul Janin. Din păcate mandatul comisiei, anume acela de a urgenta repatrierea prizonierilor ardeleni aflați în Siberia a fost comunicat numai lui Cădere, ceea ce a dus la o cooperare defectuoasă în ceea ce privește scopul propus. Plecați
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
comanda "Legiunii de Vânători Ardeleni și Bucovineni" (redenumită astfel între timp). A preluat astfel întreaga răspundere a contingentului de voluntari români precum și a celorlalți prizonieri supuși români, a obținut aprobarea înființării unei baze române la Vladivostok, precum și promisiunea formală a comandamentului francez de urgentare a repatrierii. Subiectul repatrierii prizonierilor supuși români neînrolați voluntar în Legiune a fost lăsat pentru o analiză ulterioară. La 20 aprilie 1920 însă, Janin a fost rechemat în Franța și a lăsat comanda generalului Lavergné (comandantul bazei
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
colegilor de școală și în mediile conservatoare. Ulterior a completat studiile medii într-un liceu laic, într-o clasă cu profil de cosmetică. Hovi Sekuletz a fost înrolat în armată, mai întâi, vreme de doi ani, în ansamblul muzical al Comandamentului spatelui frontului, apoi în ansamblul Poliției militare. Cu jumătate de an înainte de eliberarea la vatră, a participat la a 7-a stagiune a concursului televizat de tinere talente „Se naște o stea” (Kohav nolad), unde s-a clasat, în cele
Hovi Star () [Corola-website/Science/336087_a_337416]
-
acestora în interiorul Dublei Monarhii. Manifestat și în rândurile militarilor etnici români înrolați, acest fenomen a pus conducătorii mișcării naționale române în fața necesității de a organiza și îndruma acești soldați, împrăștiați în diferite zone ale Imperiului. Cu scop de măsură preventivă Comandamentul Armatei Austro-Ungare dispersase unitățile cu pondere națională minoritară însemnată. În acest context Regimentul 64 Orăștie fusese relocat la Viena, Regimentele 2 Brașov, 37 Oradea și 51 Cluj la Praga, 43 Caransebeș într-o localitate aflată la nord de Praga. La
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
fuseseră încartiruite alte unități militare din Banat. Suplimentar, odată cu intrarea României în război, regimentele românești de pe Frontul de Est au fost relocate pe frontul italian. Odată desprinse de pe frontul din Peninsulă, drumul acestora spre Transilvania a fost dirijat contrar dispoziilor comandamentelor proprii prin Viena, la îndemnul preoților militari și al ofițerilor români, urmarea respectivei rute având rolul de a împiedica intrarea lor pe teritoriul maghiar în calitate de unități constituite ale trupelor ungare. Prin aceasta s-a urmărit evitarea recunoașterii autorității noilor conducători
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
Regimentul 74 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic din rezerva armatei permanente care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților de infanterie din cercul de recrutare Constanța, din cadrul Comandamentului V Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 29 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 74 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Ioan Petrescu. Regimentul 74 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului
Regimentul 74 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336153_a_337482]
-
Regimentul 80 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic din rezerva armatei permanente care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților de infanterie din cercul de recrutare București, din cadrul Comandamentului V Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 29 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 80 Infanterie a fost comandat de colonelul Gheorghe Vlădescu. Regimentul 80 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului
Regimentul 80 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336154_a_337483]
-
Regimentul 50 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic din rezerva armatei permanente care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților de infanterie din cercul de recrutare Focșani, din cadrul Comandamentului III Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 35 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 50 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Mihail Anastasiade. Regimentul 50 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului
Regimentul 50 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336149_a_337478]
-
Regimentul 68 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic din rezerva armatei permanente care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților de infanterie din cercul de recrutare Găești, din cadrul Comandamentului II Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 23 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 68 Infanterie a fost comandat de colonelul Gheorghe Meleca. Regimentul 68 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului
Regimentul 68 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336152_a_337481]
-
Regimentul 44 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic din rezerva armatei permanente care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților de infanterie din cercul de recrutare Pitești, din cadrul Comandamentului II Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 23 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 44 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Dumitru Mihăilescu. Regimentul 44 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului
Regimentul 44 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336148_a_337477]