14,040 matches
-
Elizabeta I, a readus o oarecare stabilitate in regat după domniile pline de tulburări ale fraților săi, Edward al VI-lea si Maria. A urcat pe tron după moartea Mariei din 1558. Problema religioasă care divizase țara încă din vremea domniei lui Henric al VIII-lea a fost incheiata în momentul creării Bisericii Anglicane, în mare parte în forma pe care o putem vedea în zilele noastre. Mare parte din succesul Elizabetei a fost în echilibrul pe care l-a mentinut
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
putem vedea în zilele noastre. Mare parte din succesul Elizabetei a fost în echilibrul pe care l-a mentinut între înteresele puritanilor, protestanții radicali, și între catolici. A reușit să nu aducă ofense de amploare niciunei părți, deși spre sfârșitul domniei a favorizat partea protestantă din pricina războiului cu Spania catolică. Începutul comerțului cu sclavi, care a impus Anglia ca mare putere economică poate fi atribuit Elizabetei, care i-a acordat lui John Hawkins permisiunea de a transporta africani în Anglia începând
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
relativă stabilitate în relația cu guvernarea, excepție făcând o revoltă a nobililor din anul 1569 ducând o politică foarte eficientă pentru reducerea puterii vechii nobilimi și pentru creșterea importanței propriei sale guvernări. Unul dintre cele mai importante evenimente din timpul domniei Elizabetei s-a produs în 1588 când Armada Spaniolă a fost învinsă de către Sir Francis Drake, însă războiul care a urmat a fost foarte costisitor pentru Anglia și s-a terminat numai cu moartea reginei Elizabeta în 1603. Guvernarea din
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
de către Sir Francis Drake, însă războiul care a urmat a fost foarte costisitor pentru Anglia și s-a terminat numai cu moartea reginei Elizabeta în 1603. Guvernarea din timpul Elizabetei a încercat să consolideze opera începută de Thomas Cromwell în timpul domniei lui Henric al VIII-lea, în special în extinderea rolului său în administrarea regatului Angliei. Epoca Tudorilor este văzută ca fiind una decisivă si care ridică o serie de întrebări al căror răspuns trebuia dat în secolul următor și în
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
istorici cred că Thomas Cromwell a realizat o "Revoluție Tudor" în guvernare și că Parlamentul a devenit mult mai important în timpul în care a fost el cancelar. Alți istorici cred că "Revoluția Tudor" s-a extins de fapt până la sfârșitul domniei reginei Elizabeta când opera lui Thomas Cromwell a fost consolidată. Deși Consiliul Privat, principalul element al guvernării Tudor, a intrat în declin după moartea Elizabetei, în timpul perioadei sale de domnie a fost foarte eficient. Elisabeta I a murit în 1603
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
că "Revoluția Tudor" s-a extins de fapt până la sfârșitul domniei reginei Elizabeta când opera lui Thomas Cromwell a fost consolidată. Deși Consiliul Privat, principalul element al guvernării Tudor, a intrat în declin după moartea Elizabetei, în timpul perioadei sale de domnie a fost foarte eficient. Elisabeta I a murit în 1603, fără a lăsa în urmă vreun moștenitor direct. Cea mai apropiată rudă de sex masculin și de religie protestantă era regele Scoției, James al IV-lea, din Casa Stewart, care
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
În 1838, șase membri ai Parlamentului și șase membri ai muncitorilor au format un comitet, emițând astfel Carta Poporului . Revoluția din 1848 care s-a răspândit în toată Europa continentală în timpul anilor 1840 nu s-a extins și în Anglia, domnia reginei Victoria fiind o perioadă de pace internă pentru englezi , în ciuda unor diferențe îmense dintre standardul de viață al câtorva burghezi bogați și cel al marii majorități. După tratatul anglo-irlandez din 1921 Irlanda a redevenit stat independent, acum Republica Irlanda
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
răscoalei) s-a căsătorit cu Măria, fiica ultimului împărat de la Cerven, iar cetatea a intrat în componența noului țarat. Numele Măriei mai este redat în unele scrieri slavone prin Moria. Ioan Asan și toți cei care i-au urmat la domnie, în Tîrnovo, până la sfârșitul împărăției vlaho-bulgare, au purtat nu doar cizme și tunică de culoare roșie, asemenea împăraților romei, ci și mantia roșie a tatălui Măriei, împăratul de la Cerven, după cum se poate vedea și în Evangheliarul țarului Ioan Alexandru, ginerele
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
Artina de pe Limes Transalutanus (Valul lui Traian), menită a apăra orașul ce se dezvoltase între dealul de la apus (parte a limesului) și „Apa Vânătă” Vedea. A doua mențiune documentară este la 1394, odată cu împărțire administrativă a țării, realizată în vremea domniei lui Mircea cel Bătrân, când așezarea devine reședința județului Teleorman, statut de care orașul se va bucura mai bine de 400 de ani. În acest răstimp, Russenartul (sau „Rușii de Vede”, cum i se mai spunea în secolele trecute) este
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
efectuând plombe dentare și chiar coroane dentare artificiale, conform profesorului arheolog Diana Gergova din Bulgaria. Dacii/geții au fost cunoscut și prezentați de istoricii antici și că "filozofi naturali/înnăscuți" ; citat: "Dio Chrysostom described the Dacians aș natural philosophers." În timpul domniei lui Darius I (522-486 î.Hr.), Imperiul Persan ajunge la apogeu. În urmă expediției organizate în 514/512 î.Hr. împotriva sciților, Darius își extinde stăpânirea asupra Peninsulei Balcanice, cu precădere asupra zonei litorale și a cetăților grecești. Demonstrația de forță împiedica
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Berhomet pe Siret. În timp de pace vicovenii făceau comerț cu boi în orașul Bistrița, fiind amintit un negustor Vasile Gicovanul (secolul al XVI-lea). Din pricina dărilor către domnii fanarioți, sătul s-a pustiit de câteva ori, dar călugării și domnia l-au repopulat cu o parte dintre oamenii fugiți, dar și cu altii aduși din Transilvania. Ca atare, în satele Vicovul de Sus și de Jos, Bilca, Voitinel, Horodnic, Frătăuți, Rădăuți, Sucevița, Marginea, Volovăț și Horodnic au venit numeroși locuitori
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
despre Iisus iar despre Ioan astfel: Copilul creștea și se întărea în duh, continuă Luca, și pleacă în pustie, unde rămâne până în ziua arătării lui către Israel. Predicile și le începe în deșertul Iudeii, în al 15-lea an de domnie a împăratului roman Tiberiu. La acea dată Ponțiu Pilat era procurator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele lui, era cârmuitor al Ituriei iar arhierei erau Ana și Caiafa. El îi îndemna pe oameni să se pocăiască: ,Pocăiți-vă
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
a învins pe Mihai Viteazul la Teleajen în octombrie 1600. Armata de sprijin, 4 000 de polonezi și de moldoveni, pradă țara cumplit, mai ales după respingerea unui nou atac al lui Mihai la 21 noiembrie 1600. În scurta lui domnie, Simion strică toate actele făcute de predecesorul său, din dorința de răzbunare și setea de bani. În curând el îi nemulțumește pe cei mai de frunte boieri, care după Teleajen l-au părăsit pe Mihai, pe Buzești, și care, trecând
Simion Movilă () [Corola-website/Science/299287_a_300616]
-
că este "os domnesc", fiind feciorul lui Ștefan al VII-lea Tomșa. Următorul fapt poate înclina balanța spre ultima ipoteza: în anul 1611, marele vizir Nasub-pașa preciza sultanului că "pribeagul iaste ficiorul răposatului Tomșa-Vodă" și Ștefan a primit steag de domnie. În anii anteriori, Ștefan Tomșa a invatat meseria armelor participând la luptele dintre francezi și spanioli în Pirinei. A fost lefegiu în armată lui Ștefan Bathory, iar mai târziu a intrat în armată turcească participând la un război cu perșii
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
noiembrie 1615 polonii au intrat în Moldova, iar oastea lui Tomșa a fost înfrânta pe dealul Tătaranilor. Domnitorul fuge din țară, iar Alexandru Movila ajunge domnitor. Tomșa redevine domn al Moldovei șase ani mai tarziu. În cei doi ani de domnie, a căutat să ajungă la o înțelegere cu boierii, ba chiar și cu polonii. Se apucase înainte să ctitoreasca Mănăstirea Solca pe care n-a mai apucat să o termine. A fost mazilit și a murit printre străini pe malurile
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
nepoata de sora a domnitorilor Ieremia și Simion Movila și a Mitropolitului Moldovei, Gheorghe Movila. Simion Movila (Moghilă) era tatăl mitropolitului de Kiev, Petru Movila. Aceasta înrudire i-a facilitat lui Miron accesul la tronul țării. De altfel, după preluarea domniei, el se va intitula "Io Miron Barnovschie Moghilă voevod". De menționat că prin căsătoria, în 1541, a domniței Maria, fiica domnitorului Petru Rareș, cu boierul Ion Movila, familia Movileștilor se înrudește cu vechea dinastie a Mușatinilor lui Ștefan cel Mare
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]
-
un bun cunoscător al limbilor turcă și polona, Miron Barnovschi a fost „făcător de pace”, în ducerea tratativelor din urmă războiului turco-polon, de la Hotin, din 1621), la care participase și sultanul Osman al II-lea. În perioada 1622 - 1626, în timpul domniei lui Radu Mihnea, Miron Barnovschi a fost „mare hatman” și „portar” al Sucevei. Radu Mihnea, care a fost și domnitor al Țării Românești, fiind în ultimii doi ani de domnie grav bolnav, Miron Barnovschi a îndeplinit încă din acea vreme
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]
-
sultanul Osman al II-lea. În perioada 1622 - 1626, în timpul domniei lui Radu Mihnea, Miron Barnovschi a fost „mare hatman” și „portar” al Sucevei. Radu Mihnea, care a fost și domnitor al Țării Românești, fiind în ultimii doi ani de domnie grav bolnav, Miron Barnovschi a îndeplinit încă din acea vreme un rol important în conducerea țării. Radu Mihnea a murit la curtea domneasca de la Hârlău, la 13 ianuarie 1626. Mării boieri l-au ales prin consens pe Miron Barnovschi, alegere
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]
-
scop, la Constantinopol s-a deplasat o delegație de boieri, noul domnitor trimițând sultanului suma de 100.000 de coroane. În decursul anului 1625 regele Poloniei a stăruit în cîteva rânduri pe langă Marele Vizir să îi dea „firman de domnie” voivodiciului Petru Movila, dar prin alegerea varului sau, Miron Barnovschi că domn al Moldovei, „cu glasurile tuturora”, viitorul Mitropolit al Kievului, Petru Movila își retrage pretențiile de domnie. La 16 ianuarie 1628 a emis un "așezământ" care echivala cu "legarea
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]
-
în cîteva rânduri pe langă Marele Vizir să îi dea „firman de domnie” voivodiciului Petru Movila, dar prin alegerea varului sau, Miron Barnovschi că domn al Moldovei, „cu glasurile tuturora”, viitorul Mitropolit al Kievului, Petru Movila își retrage pretențiile de domnie. La 16 ianuarie 1628 a emis un "așezământ" care echivala cu "legarea de glie" a țărânilor, legislație prin care, în fond, se interzicea deplasarea acestora de pe moșiile boierești și mânăstirești. În timpul primei sale domnii a ridicat mai multe monumente - Biserică
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]
-
Petru Movila își retrage pretențiile de domnie. La 16 ianuarie 1628 a emis un "așezământ" care echivala cu "legarea de glie" a țărânilor, legislație prin care, în fond, se interzicea deplasarea acestora de pe moșiile boierești și mânăstirești. În timpul primei sale domnii a ridicat mai multe monumente - Biserică Adormirea Maicii Domnului din Iași (1627), Mănăstirea Bârnova (1629) din satul Bârnova (județul Iași), Biserica Sfanțul Ioan din Iași, isprăvita de Vasile Lupu în 1635, Mănăstirea Hangu (1629) de pe Valea Bistriței, Neamț, „săvârșitorul” bisericii
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]
-
de împrejmuire în 1627). În 1629, Miron-Vodă a refuzat cererea marelui vizir de a adăuga la plata tributului un bacșiș de 40 de pungi de galbeni (o pungă conținând 500 de galbeni), astfel că a preferat să se retragă de la domnie la moșia să din Polonia, de la Ustie. La mazilirea să au contribuit și intrigile puse la cale de Gabriel Bethlen, voievodul Transilvaniei, cât și faptul că Miron Barnovschi era văzut cu suspiciune de către turci, datorită apropierii sale de Polonia. La
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]
-
1611, 12 septembrie 1611 - august 1616, august 1620 - august 1623 și al Moldovei: 24 iulie 1616 - 9 februarie 1619 și 4 august 1623 - 20 ianuarie 1626. era fiul lui Mîhnea al II-lea Turcitul. A fost susținut de Poartă pentru domnie încă din ianuarie 1596, dar a stăpânit pentru prima data in Tara Românească între noiembrie 1601 - martie 1602. După această scurtă domnie a fost voievod al Țării Românești între aprilie - mai 1611. Tot în 1611 a început a treia să
Radu Mihnea () [Corola-website/Science/299295_a_300624]
-
1623 - 20 ianuarie 1626. era fiul lui Mîhnea al II-lea Turcitul. A fost susținut de Poartă pentru domnie încă din ianuarie 1596, dar a stăpânit pentru prima data in Tara Românească între noiembrie 1601 - martie 1602. După această scurtă domnie a fost voievod al Țării Românești între aprilie - mai 1611. Tot în 1611 a început a treia să domnie, în contextul ocupării țării de către o mare armata turco-tătară condusă de Omer pasă, care a refuzat revenirea pe tron a lui
Radu Mihnea () [Corola-website/Science/299295_a_300624]
-
încă din ianuarie 1596, dar a stăpânit pentru prima data in Tara Românească între noiembrie 1601 - martie 1602. După această scurtă domnie a fost voievod al Țării Românești între aprilie - mai 1611. Tot în 1611 a început a treia să domnie, în contextul ocupării țării de către o mare armata turco-tătară condusă de Omer pasă, care a refuzat revenirea pe tron a lui Radu Șerban. În timpul acestei domnii, Radu Mîhnea a fost susținut de o grupare boiereasca filoturcă, formată din levantini împământeniți
Radu Mihnea () [Corola-website/Science/299295_a_300624]