12,502 matches
-
În Iași, strada Călărași numărul 14A și sunt student al Academiei de arte plastice, din Iași, „George Enescu”. O cunosc pe Alină Tăcu din perioada studiilor liceale (anii 1985-1989), că fiica a unui foarte important oponent al regimului Ceaușescu. După dramă pricinuita de pierderea fratelui ei, asasinat În Împrejurări neelucidate de către securitatea comunistă, surse obscure, prin grupuri de presiune urmăreau s-o deprime, urmărea fiind o sinucidere disperată. Știu că În ultima perioadă a anului 1989, Alină Tăcu era escortata de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
nr. 1375/2.06/00 nu se regăsește În starea de fapt, nici a unui act din cele prezentate mai sus. Dumneavoastră, domnule Conescu va adresez rugămintea să stabiliți, daca nu vă cer prea mult, justețea raportului de cauzalitate dintre dramă noastră și motivele ce au determinat-o. - Cine ne-a aruncat În stradă cu vehemență samavolniciilor revoluției proletare când huligani fioroși deghizați În uniforme sovietice militare maltratau elitele? - În cartea „Iași, 14 decembrie 1989 Începutul revoluției române”, la pagina 200-201
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
au fost omorâți de Securitate. „Mama a fost ucisă Întrucât era considerată o legionara, tata a fost asasinat prin otrăvire cu arsenic Înghițit În doze mici, iar Malin, fiul, a murit după ce a fost bătut de Securitate”, a sintetizat bărbatul dramă familiei sale. Și-a câștigat existența săpând fântâni sau culegând fructe Alexandru Tăcu a fost cadru didactic la Centrul Profesional Onești. Dat afară din serviciu după ce a ieșit din Închisoare, bărbatul a fost nevoit apoi să-și câștige existența săpând
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
să-l primească a fost Anglia, primul ministru de atunci refuzând cererile repetate ale guvernului prusac de a-l expulza. Pe 14 septembrie 1849 ajunge în Anglia, unde începe o perioadă deosebit de grea, plină de privațiuni materiale, dar și de drame în familie (au părăsit apartamentul în care locuiau pentru că nu au plătit chiria, mutându-se în unul mult mai modest, iar din cei cinci copii au murit trei). Marx s-a cufundat în studiu, îndeosebi pe problematica economică a capitalismului
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
particulară a cărții (specifică tuturor romanelor lui Auster), de felul în care sunt modelate personajele, de jocurile inteligente de cuvinte, de parantezele care formează adevărate povestiri, diferite de firul propriu-zis al romanului. Nebunii în Brooklyn se situează la granița dintre dramă și comedie. Bătrânul Nathan Glass, divorțat și bolnav de cancer, se întoarce în Brooklyn, locul copilăriei sale, pentru a muri în liniște și neștiut de nimeni. Viața sa se împarte între apartamentul închiriat și restaurantul favorit, până în ziua în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
din cauza societății noastre”. Același Maiorescu, la 26 martie 1864 - stil vechi - o întreba într-o scrisoare pe sora sa Emilia „...ți-ar displăcea dacă traducerea ar apărea ca publicațiune a societății (încă n-am botezat-o)”... Traducerea în discuție era drama Walenștein. Din cele de mai sus rezultă că botezul societății Junimea ar fi avut loc pe la sfârșitul lunii martie 1864. Există un document care vorbește despre anul 1863 ca an în care s-a constituit Junimea. El a fost emis
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
V 3) corespunde notei referitoare la pedeapsa titanidului asociat de Zoil lui Horațiu (I 8). Piesele de inspirație antică ale lui Alecsandri, centrate pe figura unui mare poet al epocii augustane, se înscriu într-o succesiune firească. Fântâna Blanduziei este drama bătrâneții unui artist care simte încă elanurile sufletești ale tinereții, fiind nevoit să-și accepte vârsta biologică, diferită de cea spirituală. Horațiu încearcă înflăcărarea juvenilă față de tânăra sclavă Getta fiind uluit de propriile porniri, pe care le socotea a fi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
III-lea, unde surprinde înfruntarea fatală dintre băieții lui Oedip, Eteokles și Polinikes, el urmează, în linii mari, cursul evenimentelor din tragedia lui Eschil Șapte contra Thebei. În ultimele două acte, el sintetizează, după modelul tragediei omonime a lui Sofocle, drama Antigonei, fiica lui Oedip, dispusă la orice sacrificiu pentru a-și putea înmormânta fratele în pofida interdicției formulate de autoritățile civile. Pe lângă aceste izvoare principale, Victor Eftimiu se inspiră și din două piese ale lui Euripide. Din Fenicienele, el preia tentativa
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fetei. Întuneric și lumină Autorul antic al celui de-al doilea argument la piesa lui Euripide Alkestis precizează - în considerațiile sale critice ce însoțesc rezumatul și datele privitoare la circumstanțele primei reprezentații - că deznodământul aparține mai mult comediei decât tragediei : Drama are mai curând un caracter satiric, căci ajunge la o încheiere veselă și agreabilă, contrar uzanțelor tragice. Sunt respinse ca fiind străine de genul tragediei Orestes și Alkestis, pentru că încep cu o nefericire, pentru a sfârși în fericire și bucurie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de sub puterea lui Hades și s-o întoarcă în lumea celor vii. Aflat în drum spre înfăptuirea uneia din muncile sale eroice - capturarea cailor lui Diomede -, oaspetele lui Admetos se manifestă inițial ca un personaj tipic de comedie sau de dramă satirică : gurmand, bețiv și scandalagiu, el chefuiește la curtea îndoliată fără să știe de nenorocirea abătută asupra gazdei sale. Ulterior, el se dovedește a fi sensibil la suferința altuia și plin de delicatețe, dar prima sa apariție este de un
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Dan Botta. Traducător din Sofocle și Euripide, contemporanul și rivalul lui Blaga se distinge prin preocupările sale de teoretician interesat să demonteze mecanismul constituirii tragediei eline, formă teatrală redusă la esențe, desprinsă de orice elemente ale contingentului. În eseul Spiritul dramei din volumul Limite (1936), el descifrează principiile închegării și organizării tragediei : într-un spațiu încărcat de energii latente intervine ca factor decisiv spiritul dramei care structurează și dinamizează tragicul, accentuează și limpezește conflictele și mai ales produce revelația destinului. Dat
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tragediei eline, formă teatrală redusă la esențe, desprinsă de orice elemente ale contingentului. În eseul Spiritul dramei din volumul Limite (1936), el descifrează principiile închegării și organizării tragediei : într-un spațiu încărcat de energii latente intervine ca factor decisiv spiritul dramei care structurează și dinamizează tragicul, accentuează și limpezește conflictele și mai ales produce revelația destinului. Dat fiind interesul său constant pentru Antichitate, nu este deloc surprinzător că Dan Botta se inspiră din surse eline în creația teatrală proprie. În drama
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dramei care structurează și dinamizează tragicul, accentuează și limpezește conflictele și mai ales produce revelația destinului. Dat fiind interesul său constant pentru Antichitate, nu este deloc surprinzător că Dan Botta se inspiră din surse eline în creația teatrală proprie. În drama Alkestis (1939), el pornește de la un model antic pentru a-l prelucra în felul său. Autorul român împrumută de la Euripide subiectul mitologic, cadrul acțiunii și personajele și urmărește îndeaproape opera precursorului său. El reia, de pildă, în termeni similari disputa
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ale piesei lui Dan Botta urmează scenariul propus de Euripide, chiar dacă scriitorul inovează în chestiuni punctuale, ca atunci când introduce personaje noi, orbul, ologul și paraliticul, pe care Admetos caută zadarnic să-i convingă să-și schimbe soarta cu a lui. Drama modernă conservă intriga tragediei antice între momentul când este anunțată condamnarea lui Admetos, vinovat de a fi uitat să o cinstească pe Atena când a adus jertfe zeilor la nunta lui, și moartea lui Alkestis, singura care acceptă propria pierire
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
presupunând unirea în veșnicie. Într-un anume sens, dramaturgul român pare mai consecvent spiritului tragediei decât maestrul său grec Euripide. Eliminând personajul parțial burlesc al lui Heracles, el reduce oricum elementul comic din piesa înaintașului său. Singurul moment destins al dramei e scena în care Străinul/ Pan și șerbii săi discreditează maieutica, arta de a scoate cu ajutorul analizei apă din piatră seacă și adevărul din nimic (III, p. 234), precum și spiritele subtile care împart trei paie la doi măgari, despică paiul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
gol sufletesc, adică moarte. Tragedia anulată Majoritatea creațiilor dramatice mai vechi sau mai noi consacrate figurii lui Oedip au drept prototip opera lui Sofocle Oedip rege. Tragedia lui Seneca Oedip (41-49 ?), piesele omonime ale lui Corneille (1659) și Voltaire (1718), dramele moderne scrise de Hofmannstahl (Oedip și sfinxul, 1905), Gide (Oedip, 1930) și Cocteau (Mașina infernală, 1934) se raportează, direct sau indirect, la momentele esențiale ale mitului înfățișat de Sofocle : paricidul și incestul comise involuntar de eroul care încerca zadarnic să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la momentele esențiale ale mitului înfățișat de Sofocle : paricidul și incestul comise involuntar de eroul care încerca zadarnic să-și evite soarta anunțată de oracol, precum și automutilarea, sancțiune a crimelor impusă chiar de cel ce le-a săvârșit. În schimb, drama lui Radu Stanca Oedip salvat (1947) ia drept model cealaltă tragedie a lui Sofocle închinată eroului, Oedip la Colonos, care prezintă încercarea bătrânului orb însoțit de fiica sa Antigona de a ajunge în locul unde își poate afla mântuirea, precum și apoteoza
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și la Sofocle, la Radu Stanca stau alături Oedip, păcătosul fără vină, și Antigona, copila care a ales fuga în locul nunții dorite de orice fecioară pentru a-i ușura bătrânețea tatălui urgisit de soartă. În pofida similitudinilor, tragedia lui Sofocle și drama lui Radu Stanca au motivație diferită. Oedip la Colonos prezintă împăcarea eroului cu soarta sa, acceptarea necondiționată a voinței divine, ceea ce îi aduce în cele din urmă absolvirea de păcate și apoteoza. Ajuns la vârsta înțelepciunii, acest bătrân ce-i
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Atena și generosului ei cârmuitor, Tezeu. Trage dia lui Sofocle ilustrează realizarea integrală a voinței divine, consemnată de cor : Nimic din ce zeii/ au vrut nu rămâne zadarnic/ Mereu se-mplinește-a lor vrere. În schimb, Oedip salvat este o dramă a răzvrătirii împotriva zeităților cinice, mereu înclinate să-și bată joc de oameni. De data aceasta, oracolul anunță nu izbăvirea, ci damnarea veșnică a lui Oedip : fugarului i se cere să săvârșească o nouă crimă împotriva unui necunoscut, drept condiție
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
alături de epopee, epistolă didactică sau satiră, Radu Stanca este convins de vitalitatea acestei forme dramatice. Din punctul lui de vedere, după epoca întunecată a celui de- al doilea război mondial, oamenii de teatru nu s-ar mai putea mulțumi cu dramele psihologice sau cu cele de idei individualiste, care au dominat începutul secolului al XX-lea, ci ar trebui să se orienteze firesc către tragediile de dimensiuni mărețe și cu valori universale : Spectacolul sufletesc al câte unui erou singuratic nu mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
singuratic nu mai interesează decât dacă poate deveni al „tuturor” - adică dacă se poate umple de semnificații sociale. Și spun sociale în înțelesul cel mai cuprinzător al cuvântului - în înțelesul de „lume întreagă”, de „universal”, de „omenire”. Publicul martor al dramei ar deveni complice al tragediei, implicarea sporită readucând în gustul contemporanilor această formă teatrală în care eroul este angajat total, de vreme ce actele lui sunt definitive și angrenează un univers întreg. Radu Stanca proclamă superioritatea tragediei asupra celorlalte genuri dramatice. Între
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
atitudine față de lume și de viață, pe când comicul angajează numai anumite sectoare ale personalității. Tragicul reprezintă o atitudine, un fapt ce provoacă reacțiunea, în timp ce comicul este o reacțiune față de un obiect sau o ființă exterioară. Pe de altă parte, între dramă și tragedie există o diferență de natură : Natura dramei rezidă în procesul de individualizare a personalității umane, pe când natura tragediei în acela de socializare a individului. Spre deosebire de dramă, axată pe „cazul” personalității umane, tragedia ar fi umanistă pentru că vizează „cauza
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
numai anumite sectoare ale personalității. Tragicul reprezintă o atitudine, un fapt ce provoacă reacțiunea, în timp ce comicul este o reacțiune față de un obiect sau o ființă exterioară. Pe de altă parte, între dramă și tragedie există o diferență de natură : Natura dramei rezidă în procesul de individualizare a personalității umane, pe când natura tragediei în acela de socializare a individului. Spre deosebire de dramă, axată pe „cazul” personalității umane, tragedia ar fi umanistă pentru că vizează „cauza umanității”. În concepția lui Radu Stanca, tragicul are o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
față de un obiect sau o ființă exterioară. Pe de altă parte, între dramă și tragedie există o diferență de natură : Natura dramei rezidă în procesul de individualizare a personalității umane, pe când natura tragediei în acela de socializare a individului. Spre deosebire de dramă, axată pe „cazul” personalității umane, tragedia ar fi umanistă pentru că vizează „cauza umanității”. În concepția lui Radu Stanca, tragicul are o valoare etică, întrucât determină o concepție despre viață, despre rostul și sensul ei moral. Această valoare a spiritului uman
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
scenografie modernă, ci adaptarea genului vechi la spiritul nou. În accepția modernă, tragicul se asociază în chip necesar cu puterile rațiunii ca stare care angajează ființa umană în totalitatea ei : în afara rațiunii ar fi posibilă doar o stare traumatică specifică dramei. Aflat în directă legătură cu conștiința de sine, tragicul se dezvoltă doar când aceasta a ajuns la maturitate. Luciditatea și dezvoltarea spirituală îl caracterizează pe eroul tragic modern. El nu mai poate fi considerat o victimă a unor forțe mistice
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]