11,537 matches
-
excitement, or pleasurable elevation, of the soul" [Frumusețea [...] este acea trăire sau înălțare plăcută a sufletului]51, experiența, căreia îi adaugă însă o notă pesimista: tocmai frustrarea și durerea pricinuite de pierderea ființei iubite conduce la căutarea unei frumuseți absolute, eterne 52. Toate acestea nu fac decât să confirme natură intangibilă și spirituală a poeziei. Experiență (lecturii) îl poartă pe cititorul ce se lasă călăuzit de "lumină" generată de lumea "de dincolo", i.e., a memoriei (visului), spre o viziune nouă, în
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
analiza este astfel o traducere [s.n.], o acumulare de simboluri, o reprezentare construită din puncte de vedere succesive, de unde se observă relațiile dintre obiectul nou, pe care il studiem, și altele, pe care le considerăm deja cunoscute. În dorința să etern nesatisfăcuta de a cuprinde obiectul, în jurul căreia este condamnată să se învârtă, analiza multiplică, la infinit [s.n.], punctele de vedere pentru a întregi o reprezentare mereu incompletă, variază, fără încetare, simbolurile, pentru a îmbunătăți o traducere mereu imperfecta 29. În
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
unor operațiuni - "ritualuri aedice" - , suferind o metamorfoza radicală. Confruntata cu exigențele "lirismului absolut", așa cum le înțelege Ion Barbu - metodă poescă își arată limitele: Răpusele tale Madeleine, Lenore, Ulalume - condiții desigur, gândului poetic - șanț din natură invaginată negativă, si de aceea etern refuzată, a Tiparelor. Zenitul sagitar al cerurilor noastre le menține, departe, prin coruperi (în duhul factice și translat al lacului comentator)30. (italice în original) În "Filozofia compoziției", Poe afirmă că moartea unei femei tinere și frumoase reprezintă cea mai
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
văzut numai din perspectiva "ticluirii și aventurii ființei"33. Eroinele poești - Madeleine, Lenore, Ulalume - aparțin, în primul rând, experienței imediate ("naturii invaginate", întoarse spre sine), trăite, conform unui sensus communis prevalent și artificial ("Tiparelor"), pe care "lirismul absolut" îl respinge ("etern refuzată"). Și de data aceasta poetul român recuperează un gând poesc: într-o notă "Marginalia", din iunie 1849, Poe spune: Dacă mi s-ar cere să definesc, pe scurt, termenul artă, aș numi-o, reproducerea a ceea ce simțurile percep în
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
secțiunea "Letter Corked în a Bottle", din Eureka), la care se ajunge printr-un exercițiu riguros de logică, distruge armonia lumii, pentru ca, împărțind-o în fragmente, identifică doar adevăruri contingențe, parțiale și schematice, pe care le transformă, însă, în adevăruri eterne, generând, astfel, confuzia dintre legea formală și cea temporală. Știință, pe care o prețuiește Poe, este știința ce avansează prin salturi intuitive. Așa cum Kepler "a ghicit" ("guessed") celei "trei legi omni-prevalente ale mișcării de revoluție" al căror adevăr a fost
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
normele "condiției umane". Însă milioane de oameni au fost omorâți sau persecutați în numele acestor norme și, de aceea, o astfel de poziție nu este compatibilă cu libertatea individuală. De la Hegel încoace, filosofii au renunțat încet, dar sigur la o componentă eternă și comună a identității noastre, recunoscând importanța întâmplătorului pentru fiecare dintre noi, astfel încât întrebarea Ce înseamnă să fii o ființă umană? ar trebui înlocuită cu Ce înseamnă să fii o ființă umană în secolul al XX-lea, într-o societate
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
un confort aici. În acest fel, consumul nu a însemnat moartea creștinismului, ci instrumentul adaptării lui la hedonism. În trăirea religioasă se vede cel mai bine schimbarea adusă de noua modalitate de a construi identitatea: de la credința într-o viață eternă, față de care cea de aici este o "vale a plângerii", la confirmarea salvării prin starea de bine în această lume, aici și acum. Se dezvoltă comerțul cu obiecte și activități religioase, oamenii având nevoia confirmării exterioare a unor sensuri pe
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
avansate trei tipuri de oameni, spunea Raymond Aron: "idealiști, anarhici și adevărați revoluționari. Aceștia din urmă spun "nu" ordinii existente și vor o alta; anarhiștii spun "nu" oricărei ordini sociale; idealiștii judecă sau își închipuie că judecă în numele unui ideal etern, dar ei nu-și confruntă existențele cu condițiile permanente ale vieții colective"19. Problema este că, oricare ar fi tipul de voință și de proiect politic, acțiunea concretă a oamenilor va fi determinată mereu de datele societății în care trăiesc
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
cu aniversarea a douăzeci de ani a Marșului către Roma, când Musolinni a preluat puterea. Apoi vreau să descriu abordareaurbană a cartierului În perioada postbelică, care să conducă la timpul prezent și la ceea ce este astăzi EUR În viața orașului etern, Roma. Pentru a rezuma, vreau să aduc Împreună În proiectul documentar trecutul , prezentul și cel mai important, viitorul cartierului EUR din Roma. Metodele de investigare ce urmează a fi utilizate În prezentarea poveștii proiectului urban E 42 - EUR vreau să
Polarităţile arhitecturi by Alexandru Mihai Robitu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92984]
-
urmărim, va fi suficient să evităm două atitudini opuse : platonismul extrem și nominalismul extrem. Nu trebuie să ipostaziem sau să "reificăm" acest sistem de norme, să facem din el un fel de idee-arhetip care domnește peste o lume de esențe eterne. Opera literară nu are același statut ontologic ca noțiunea de triunghi, sau de număr, sau ca o calitate ca aceea de "roșu". Spre deosebire de aceste concepte "subzistente", opera literară este, în primul rând, croată într-un anumit moment" în timp, și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Opera literară se mai deosebește de obiectele ideale printr-un alt aspect important. Ea are ceva ce se poate numi "viață". Ea se naște într-un anumit moment, se schimbă în decursul istoriei și poate pieri. O operă literară este "eternă" numai în sensul că, dacă se păstrează, își menține o oarecare identitate structurală fundamentală pe care o posedă încă de la creare, dar este și "istorică". Ea are o dezvoltare care poate fi urmărită. Această dezvoltare nu este altceva decât seria
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
că ele nu sunt inerente structurii. De această eroare de analiză suferă și pătrunzătoarea carte a lui Roman Ingarden, care încearcă să analizeze opera literară fără referire la valori. Rădăcina greșelii se găsește, desigur, în concepția fenomenologilor despre o ordine eternă, atemporală a "esențelor", căreia numai mai târziu i se adaugă individualizările empirice. Adoptând ideea unei scări absolute a valorilor pierdem în mod inevitabil contactul ou relativitatea judecăților individuale. Un Absolut încremenit este opus unui șuvoi de judecăți individuate lipsite de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
într-un limbaj, pictural, care nu este nici el altceva decât rezultatul unei abstractizări a obiectelor ce cad sub simțuri...", simbolul se caracterizează prin exprimarea speciei în individ, sau a genului în specie... și mai presus de orice, prin exprimarea eternului prin și în efemer. *11 Există oare vreo trăsătură importantă prin care "simbolul" se deosebește de "imagine" și de "metaforă" ? În primul rând, deosebirea constă, credem noi, în repetarea și persistența "simbolului". O "imagine" poate fi folosită o dată ca metaforă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
literară, -cele mai importante elemente ale mitului sunt, probabil, imaginea sau tabloul, elementul social, elementul supranatural (sau non-naturalist sau irațional), narațiunea sau povestirea, elementul arhetipic sau universal, reprezentarea simbolică, sub forma unor evenimente petrecute aievea, în timp, a idealurilor noastre eterne, elementul programatic și eshatologic, elementul mistic. Apelând la mit, gândirea contemporană se poate axa pe oricare din aceste elemente, tratându-l în contextul celorlalte. Astfel, Sorel consideră că "greva generală" a tuturor muncitorilor din lume este un "mit", în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cantitativ mai mari. Există însă teoreticieni care neagă pur și simplu că literatura ar avea o istorie. W. P. Ker, de pildă, a susținut că nu avem nevoie de o istorie a literaturii, întrucât obiectele ei sunt mereu prezente, sunt "eterne" și, pria -urmare, nu au istorie propriu-zisă *10 T.S. Eliot tăgăduiește fi el că opera literară ar aparține trecutului "întreaga literatori a Europei, de la Homer încoace, spune el, are o existență simultană și constituie o ordine simultană" *11 S-ar
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
wie es eigentlich gewesen (cum s-au petrecut de fapt lucrurile) - cum a definit Bank" scopul-istoriografiei - deoarece putem afla direct cum sunt lucrurile. Astfel istoria literară nu este o istorie propriu-zisă, deoarece ea este cunoașterea prezentului, a omniprezentului, a prezentului etern... Desigur, noi se poate tăgădui că există o deosebire reală între istoria politică și istoria artei. Exista o deosebire între ceea ce reprezintă istorie și trecut și ceea ce este istorie și totuși oarecum prezent După cum am arătat mai înainte, operă literară
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
problemei evoluției literare a fost în mod necesar abstractă. Prin ea am încercat să arătăm că evoluția literaturii se deosebește de cea biologică și că nu are nimic de-a face cu ideea unui progres uniform spre un unic model etern. Istoria poate fi scrisă numai prin raportare la sisteme de valori variabile, iar aceste sisteme se impune să fie luate chiar din istorie. Această idee o putem ilustra referindu-ne la unele dintre problemele care stau în fața istoriei literare. Legăturile
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
luptă În luptă spre orizonturi din ce În ce mai metafizice, spre a-i afla În prima jumătate a secolului al XX-lea misiunea și scopul său În lume, „Învierea Neamurilor În Iisus Hristos”, spre slava de veci a României eterne! Jertfa Sfântului Constantin Brâncoveanu, domnul Țării Românești, este exemplu suprem de dragoste pentru Hristos, de tărie În credință și de mărturisire a valorilor credinței creștine. Este un Iov al Olteniei, care a răbdat cu tărie moartea copiilor săi fără să
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Cristina-Alina Bardos-Micu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92314]
-
implică În ea puterea morții depline față de existența separată de Dumnezeu, Începută prin Botez și dezvoltată prin Mirungere. Euharistia sădește astfel În noi puterea pentru a preda total existența noastră lui Dumnezeu, spre a o primi umplută de viața Lui eternă, asemenea lui Hristos, prin Înviere. Euharistia nu este atât pentru viața reînnoită de pe pământ, după asemănarea vieții de pe pământ a lui Hristos, ci mai ales pentru viața de veci. În Sfânta Liturghie are loc prefacerea darurilor noastre de pâine și
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Andreea ZANFICU () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92297]
-
1925) / 116 III.4. "Schimbul de favoare" pentru studenți români de la Universitatea Liberă din Bruxelles (1919-1924) / 124 Capitolul IV. Fragmentarium epistolar. Câteva istorii ale unor studenți români de la Universitatea Liberă și de la Universitatea Nouă din Bruxelles / 133 IV.1. Un "etern" student: politehnistul Vasile Butză mereu în căutare de subvenții / 135 IV.2. Un student "rău-platnic": Petre Zlătescu, doctor în drept fără diplomă / 147 IV.3. Un aspirant la studenție: Victor Eminescu în anticamera Facultății de Drept / 161 IV.4. Un
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Este vorba de tânărul, pe la începutul anilor 1900, Petre Zlătescu, care, ca și Vasile Butză, este mai greu de regăsit în înscrisurile vremii, în orice caz, nu așa cum îi întâlnim pe Florian Becescu ori pe Victor Eminescu. IV.1. Un "etern" student: politehnistul Vasile Butză mereu în căutare de subvenții Într-o corespondență intensă de la finele lui 1903 și începutul lui 1904 între Mathilda Ilian, mama unui tânăr din Brăila, pe numele lui Victor Eminescu, ce se pregătea să intre la
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
nevăzute ale teocrației și pe spinarea întregului popor. Iudeo-creștinii catolici de rit romanic au preluat această escrocherie sub numele ,,indulgențelor” și afacerea a mers șnur o perioadă de timp. Totul se subordona pocăinței și ispășirii care întreținea speranța unei răzbunări eterne și a dreptății lui Iahwe împotriva celorlalți. Fapta și morala se opreau în fața agoniselei și lăcomiei teocrației iudaice, ajungînd să exercite majoritatea funcțiilor publice. Cu secolul ll î.e.n acest cler a început să viseze la crăcănare și mărire
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Dumnezeu al luminii și unic al acelui veac așa cum a arătat și Saul în textele menționate, dar mult înaintea pretinselor revelații ale ivriților iar Dumnezeul mandeenilor este unul bun și iubitor de om care trebuie să lupte neîncetat cu răul etern întruchipat în Iahwe al iudeilor din Tora, cum a povestit și păcătosul de Ioan mărturisind adevărul dar după mintea lui. Ori atît scrierea lui Ioan care a fost plăsmuită pe la sfîrșitul secolului lV al erei noastre după ce iudeo-creștinismul a fost
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de sunetele suprapuse ale instalațiilor de artă video. Mai mult decât atât, acea funcție primară a muzeului, cea de arhivare, Își pierde astăzi semnificația. Cum am putea arhiva reprezentațiile Marinei Abramovici? În ce măsură arhivarea artei video, o bandă perpetuu multiplicabilă, o eternă copie fără original, este comparabilă cu conservarea operelor de artă tradiționale, cu valoare de original absolut? Cum am putea arhiva desenele lui Dan Perjovschi, arta sa efemeră, care se detașează radical de alte manifestări artistice, tocmai prin calitatea sa de
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
fâșâitul de deasupra codrilor, săi străbată cu piciorul reliefurile până înăuntrul cetăților muntoase, și mai ales aci, să cunoască acele capodopere unice săvârșite de arhitecți și zugravi locali necunoscuți, mănăstiri și schituri prizoniere ale pământului, care le ține de temelii eterne, să nu poată fi furate și nici duse temporar, ca poezia, muzica și pictura, prin lumea largă. Clopotele de la Putna, după ce au sunat tot felul de mobilizări de-a lungul istoriei noastre naționale, ar aminti acestui călător de poezia lui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]