10,917 matches
-
bărbați pe care puteau conta (cf. Rom 16). Este uimitor cum niște oameni simpli din Galileea, disprețuiți până și de iudei, coreligionarii lor, ar fi putut să aibă atâta cunoștință despre lumea romană, atâta practică de viață, atâta intuiție în facilitarea cuceririlor lor evanghelice și geografice și atâtea inițiative în a le păstra. Păreau exploratori și cuceritori înnăscuți, bărbați încercați de oboseala drumurilor, cunoscători ai populațiilor și ai tradițiilor lor, erau ca niște administratori experți ai unui exercițiu îndelung. Capacitatea organizatorică
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
behavioristă la cea constructivistă (Jacobs și Farrell, 2001), unde se conturează ca microparadigme, aduse în prim plan: • a autonomiei educatului, • a învățării cooperative, • a integrării curriculare, • a focalizării pe rațiune, • a promovării diversității, • a verificării alternative, • a interactivității educator-educat, • a facilitării condițiilor pentru cercetarea directă • a focalizării pe procesele învățării, • a învățării contextualizate, • a focalizării pe diversitate și diferențe individuale, • a focalizării pe alternative metodologice ș.a. ► Sau este des citată compararea între paradigma clasei tradiționale și cea a clasei constructiviste, în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pe învățare), cea a formării prioritare a competențelor, cea a curriculumului, cea a autoeducației, cea a învățării constructiviste. În analiza relațiilor în educație: macroparadigma interactivității educator-educat, cea a învățării prin cooperare și colaborare. În afirmarea noilor roluri ale educatorului: macroparadigma facilitării, îndrumării cunoașterii în locul transmiterii, cea a leadershipului în clasă. Conceptul de macroparadigme, ca termen, este destul de recent introdus în literatura problemei, după extinderea aplicării modelului kuhnian și la educație. Majoritatea referințelor fac trimitere la studiile cercetătoarei finlandeze Jaana Venkula (1993
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pp. 1-22) procedează la o listare a celor mai evidente dintre acestea : • angajarea elevilor în învățarea proprie, • participarea intensivă a clasei, • alegerea căilor semnificative de studiu, • utilizarea de valori din viața reală, • folosirea experiențelor proprii extrașcolare, • crearea climatului instituțional de facilitare, stimulare, evaluare, sprijin, • construirea cunoașterii în mod activ, • învățarea prin relatare, nu memorizare, • formarea prioritară de competențe, • învățarea prin colaborare și cooperare, • recursul la diversitatea acțiunilor de învățare, • atribuirea de responsabilități, împuterniciri, • evaluări prin refere la criterii, • rezolvarea de situații-probleme
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ș.a. Consecințele acestor teze ale paradigmei umanismului în educație sunt multiple, prin gradul de generalitate din care derivă conceperea și realizarea de fapte, acțiuni semnificative, care să concretizeze apoi în micro sau macroparadigme metodologice: • diferențierea și individualizarea în aplicarea sau facilitarea metodologiei educației, • dezvoltarea afectiv-motivațională, pentru înțelegerea sa și a celorlalți, • organizarea educației conform treptelor dezvoltării, • educația pentru și prin valori, • instruirea centrată pe educat, • afirmarea rolului educatorului de facilitator, • formarea pentru autoeducație, autonomie, autoevaluare, autodeterminare prin dezvoltarea învățării experiențiale directe
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
implicării operațiilor superioare ale gândirii critice, diversificarea prin combinarea diferitelor teorii, teorii asupra proiectării învățării în domeniul psihomotor sau pe teme predominant educative. Sau paradigma alternanței poate susține afirmarea atitudinii creative a educatorului față de prelucrarea, organizarea conținutului curricular dat, pentru facilitarea prezentării spre cunoașterea și înțelegerea lui directă de către educații îndrumați, în locul transmiterii tradiționale, așa cum apar în literatura problemei (apud Neacșu, 1999, pp. 176-182): • organizarea prin ipoteze a conținutului, • organizarea personalizată a informațiilor, • organizarea secvențială, • organizarea progresivă, • organizarea taxonomică, • organizarea individualizată
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
obiective, resurse, conținuturi, modele, programe, procese, experiențe, metode) pentru localizare, proiectare concretă în anumite contexte și situații, tipuri de elevi, experiențe. Suporturi asigurate, necesare • Sunt aici nu numai resursele clasice necesare învățării, ci și diferite servicii psihopedagogice pentru succes (consiliere, facilitare, sprijinire, evaluare critică, îndrumare, motivare) sau sociale (factori, relații, comunicare, colaborare, angajare, participare, finanțare) sau organizatorice (pentru procese). Toate trebuie prevăzute în curriculum, alături de elementele clasice. Desigur că evoluția curriculumului, ca teorie și practică, (prezentată într-o sinteză amplă și
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și eficiență, putând naște în practică aplicații pozitive și negative: include orice individ care învață, nu numai pe elev, necesită condiții specifice (ecologice) de mediu pedagogic, se aplică de la inițierea în activitate până la evaluarea ei, accentul cade pe organizare, stimulare, facilitare, oferirea de oportunități pentru experiențele de construire a învățării. Paradigma învățării este prioritară, exprimă aplicarea tezei centrării pe educat, reprezintă o schimbare a paradigmei clasice a instruirii, explică de ce aceasta nu este funcțională pentru noile scopuri și obiective formative, mai
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
dirijarea excesivă, programarea strictă, referențiale standardizate, disciplina impusă) acestei conceperi a instruirii (prin design instrucțional) a generat nevoia afirmării priorității paradigmei învățării prin construcția cunoașterii, prin implicarea responsabilă, independentă sau prin colaborare a educatului în căutarea înțelegerii proprii, în condițiile facilitării, îndrumării, stimulării de către educator. Față de premisele create anterior, acum educatorii au nevoie de programe adaptate astfel de dezvoltare profesională, noul mod de învățare solicitând abordare interdisciplinară, noi instrumente de integrare și a altor achiziții sau experiențe nonformale în curriculumul precizat
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
date, ci pe cel activ, altfel motivat, care să aibă posibilități și oportunități diversificate de afirmare, dezvoltare și își va schimba diferitele aspecte ale activității sale de instruire (obiective, sarcini, roluri, limbaj, proiectare, metode, instrumente, relații, evaluare), cu accent pe facilitarea, îndrumarea, stimularea proceselor învățării. O astfel de schimbare de accent în instruirea clasică (unde domină predarea prin transmitere) aduce în prim plan o învățare care implică atitudine pozitivă și percepere adecvată a semnificațiilor ei, ca experiență, ca proces de cunoaștere
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
evaluarea proceselor și a metodelor, a progresului. Activitatea educatorului este mereu marcată aici de reflecție, de relația diagnoză-intervenție-reglare, de identificarea și folosirea erorilor, de oferirea de oportunități, de recursul la comunicare și colaborare cu educații, de asigurarea serviciilor de sprijin, facilitare, consiliere, mentorat, încurajare curriculară și extracurriculară. Pe fondul pedagogic creat, este justificat atunci apelul și la diferite metode care îl pun pe educat să învețe prioritar singur sau colaborativ, prin cercetare anumite probleme ale conținutului curricular, restul putând fi predat
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și extrașcolare reale sau a deschiderii lor către alte activități, a metacogniției, a diferențierii. Dar metodele de învățare activă sunt sprijinite și de apelul la diferite proceduri în îndeplinirea noilor roluri ale educaților (individualizare, responsabilitate, angajare, colaborare, metacogniție), ale educatorului (facilitare, reflecție, feedback, verificare, proiectare, îndrumare, consiliere, stimulare, moderare). Deși se afirmă și dificultăți, mai ales în faza schimbării de paradigmă (rezistență, inconstanță, șovăială, lipsă de experiență), totuși ele pot fi depășite progresiv prin interacțiuni variate între cei implicați, la nivel
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
mediu pedagogic este cel care permite educatorului să aibă imaginea complexă asupra modului de învățare și de dezvoltare a educatului, să faciliteze accesul la elementele, mijloacele necesare activității directe de căutare independentă sau prin colaborare. Respectarea lor ajută cunoașterea și facilitarea surselor în mod critic, pentru a vedea intențiile, motivația integrării în noua cunoaștere, în noile experiențe, a stabili strategia de monitorizare și îndrumare a lor pe noua problemă și de ce instrumente are nevoie. La fel, pot clarifica factorii afectivi care
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
al experiențelor de învățare prin folosirea conținutului dat, al posibilităților de includere de alternative metodologice care să le susțină, precum: • aprofundarea diagnozei obiectivelor la nivelul diferențierii, • responsabilizarea în rezolvarea de sarcini, • organizarea secvențelor învățării pe unități optime și timp mediu, • facilitarea de multiple activități de cunoaștere directă, independentă, prin cercetare, • antrenarea fiecărui educat în a-și proiecta eficient, responsabil propria activitate, • prevederea și de activități în grup mic în afara sau în clasă sau activități în perechi, • proiectarea de jocuri competitive, • proiectarea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
este mai evident formativ, cum să schimbe atitudinea față de noul său rol de instrument, cum să fie adaptate temele și sarcinile la diferențele elevilor, cum să fie înlănțuite activitățile de învățare implicate, cum să se facă diferite corelații ș.a.). ► Metodologic, facilitarea contextului oportun noii paradigme determină educatorul să reflecteze la: • cum să aleagă tipurile de învățare pentru fiecare educat, • cum să sprijine colaborarea în rezolvarea de probleme, de situații problematizate, • cum să realizeze interdisciplinaritatea, • cum să folosească diferitele surse pentru învățare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de înlăturare a diferitelor aspecte critice ale școlii, • de schimbare a climatului, a interrelațiilor din clasă, de realizare a unui management mai eficient în clasă, • de pregătire pentru realizarea de performanțe în viața socio-profesională ulterioară, • de dezvoltare a motivației, • de facilitare a dezvoltării individuale în comunitatea clasei. În sinteză (Brossard, 1999, pp. 2 -11; Zachary, 2000, pp. 1-9; Carr și Fulmer, 2004, pp. 319-326; ; Danzing et al, 2006, pp. 3-10; Tollefson și Osborn, 2008, pp. 1-13; McCombs și Miller, 2008, pp.
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
al, 2006, pp. 3-10; Tollefson și Osborn, 2008, pp. 1-13; McCombs și Miller, 2008, pp. 33-49), un asemenea mediu creat în clasă, ca un context de afirmare a educatului, poate facilita noua paradigmă. Tabel 8: Centrarea pe educat condiții de facilitare • Colaborare, comunicare, interrelații, evaluare reciprocă, dezbateri, modele, criticism, afirmarea de roluri și responsabilități. Crearea de situații de învățare specifică (atmosfera de facilitare a explorării la nivel mental, pentru înțelegere directă, în stil propriu, chiar dacă sunt riscuri). • Oferirea educaților a mai
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ca un context de afirmare a educatului, poate facilita noua paradigmă. Tabel 8: Centrarea pe educat condiții de facilitare • Colaborare, comunicare, interrelații, evaluare reciprocă, dezbateri, modele, criticism, afirmarea de roluri și responsabilități. Crearea de situații de învățare specifică (atmosfera de facilitare a explorării la nivel mental, pentru înțelegere directă, în stil propriu, chiar dacă sunt riscuri). • Oferirea educaților a mai multor oportunități de confruntare cu noile informații și experiențe pentru construirea cunoașterii la nivel mental, nu prin transmitere-asimilare. • Îndreptarea atenției asupra proceselor
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
modelul LCM, prezentate mai sus, totuși nu promovează distinct paradigma centrării pe învățare, ci o consideră o modalitate de perfecționare a paradigmei priorității predării anume ca predare-centrată pe educați. Ceea ce presupune folosirea unei varietăți de metode pentru activizarea elevilor, pentru facilitarea învățării, cu schimbarea rolurilor educatorului, care devine instructor-centered teaching, trecând peste stilul clasic de predare (care induce pasivitatea educaților, fără asumare de responsabilități). Astfel rezultă o nuanțare a relației între learner-centered teaching (orice persoană poate fi implicată în învățare, în timpul
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Dacă educatorul înțelege noul context educațional cerut, atunci el poate urmări progresul fiecărui educat în realizarea obiectivelor, îl poate ajuta în achiziția personalizată a principalelor abilități de învățare. Dar să înțeleagă și modul cum el însuși să devină responsabil de facilitarea acestor condiții, de alegerea metodelor și de sprijinul dat, căci nu-i mai poate doar transmite direct sau impune clasic un anume mod de învățare. Atunci intră aici: a) acțiunea instrucțională pe care o centrează pe educat (focalizarea pe învățare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
tematice insistă pe schimbarea rolurilor celor implicați, dar și calitățile educatorului se cer a deveni obiective explicite ale formării și dezvoltării sale profesionale (Tollefson și Osborn, 2008, pp. 14-28) și a completa profilul său de competență: confidență, umilitate, compasiune, sprijin, facilitare, autoritate stimulativă, angajare practică, grijă pentru condițiile mediului pedagogic nou, menținere a climatului constructivist, echilibrare și diferențiere a sarcinilor, formulare continuă de reflecții, flexibilitate în adaptarea metodologică, organizare a comunicării variate, sprijinire a înțelegerii și rezolvării problemelor complexe și a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
învățare) Paradigma centrării pe educator (pe predare) Roluri ale educatoru-lui sește resursele, cum pune formulează întrebări și ipoteze, cum raportează la realitate, cum apreciază valori. • Educatorul raportează succesul școlar la viața reală și coordonează grupurile de educați. • Leadership ajutor, suport, facilitare, îndrumare a proceselor și realizărilor, mediator, antrenor, animator, ghid, model, creator de oportunități și situații pedagogice, colaboratori, promotori, în continuă îmbunătățire. • Focalizarea pe colaborarea educator-educați, în analiza și construcția de modele în învățare. • Educații sunt constant monitorizați prin folosirea feedbackului
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
tact o intervenție de sprijin, de îndrumare în prevenirea erorilor, în alegerea alternativelor, în aplicarea criteriilor de succes, în raportarea la propriile particularități, în depășirea momentelor critice, în sugerarea de noi soluții și procedee, în oferirea de modele variate, în facilitarea condițiilor pedagogice de afirmare, în obiectivizarea aprecierilor, în corectarea unor sechele sau efecte ale greșelilor educative anterioare sau în reeducarea pentru recuperarea psihosocială (în cazul problemelor delincvenței juvenile) ș.a. În acest context, autocunoașterea nu este scop în sine, ci mijloc
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
2004, pp. 4-25). Metodele sunt aduse în prim planul metodologiei efective dacă identifică cele mai bune practici în eforturile inițiale de învățare și precizează tactici pentru depășirea dificultăților acesteia la fiecare educat: • asigurarea resurselor necesare unei explorări de tip constructivist, • facilitarea unui context/mediu pedagogic care să stimuleze această învățare activă, • afirmarea procedeelor de ghidare în analiza resurselor și a argumentelor în construcție, • sprijinirea educaților în implicarea în învățarea prin cercetare directă, • abordarea în sistem a instrumentelor variate care să asigure
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
învățare activă, • afirmarea procedeelor de ghidare în analiza resurselor și a argumentelor în construcție, • sprijinirea educaților în implicarea în învățarea prin cercetare directă, • abordarea în sistem a instrumentelor variate care să asigure funcționalitatea curriculumului (ca totalitate a experiențelor de învățare), • facilitarea condițiilor pentru exersarea capacităților variate implicate în construcția cunoașterii științifice (concrete, analitice, sintetice, interpretative, critice, reflexive), • formularea și prelucrarea diversificată a sarcinilor necesare construcției înțelegerii, învățării. Însă în educație, instruire sunt multe situații, obiective de realizat și prin transmitere, deci
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]