12,214 matches
-
s-a spus încă de acum 2000 de ani, dar omul, cu limitările sale, a înțeles să se complacă mai mult în minciună, o minciună care pînă la urmă nu l-a ajutat în nici un fel ! Cînd aude de cuvîntul ,,filosof ” omul simplu, dirijat ani de-a rîndul de analfabeți și incompetenți nu înțelege despre ce este vorba și atunci caută să evite subiectul. Dar noțiunea de ,,filosof” (filosof adevărat - să spunem) înseamnă pur și simplu un om care, într-o
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
la urmă nu l-a ajutat în nici un fel ! Cînd aude de cuvîntul ,,filosof ” omul simplu, dirijat ani de-a rîndul de analfabeți și incompetenți nu înțelege despre ce este vorba și atunci caută să evite subiectul. Dar noțiunea de ,,filosof” (filosof adevărat - să spunem) înseamnă pur și simplu un om care, într-o măsură mai mare decît cei din jur, caută să înțeleagă ce este cu această viață, cu această lume în care trăim, și ce avem de făcut aici
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
urmă nu l-a ajutat în nici un fel ! Cînd aude de cuvîntul ,,filosof ” omul simplu, dirijat ani de-a rîndul de analfabeți și incompetenți nu înțelege despre ce este vorba și atunci caută să evite subiectul. Dar noțiunea de ,,filosof” (filosof adevărat - să spunem) înseamnă pur și simplu un om care, într-o măsură mai mare decît cei din jur, caută să înțeleagă ce este cu această viață, cu această lume în care trăim, și ce avem de făcut aici . Caută
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
Istoria pedagogiei și Legislația școlară. Din anul 1949, a fost numit profesor suplinitor de Limbă și Literatură rusă la Facultatea de Filologie a Universității Al.I.Cuza, preluând și șefia Catedrei de Slavistică. Astfel, a devenit cunoscut nu numai ca filosof, pedagog și sociolog, ci și ca istoric și critic literar, unul dintre cei mai buni cunoscători ai limbii și literaturii ruse și slave, în general. Profesorul Vasile Harea a funcționat în învățământul universitar până în anul 1965, când s-a pensionat
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
alături de Radu Cernătescu, Horia Hulubei, Oscar Franche, Ștefan Bârsănescu și alții - în cadrul orientării împotriva mișcărilor legionară și cuzistă. Din 1925 începe și colaborarea la prestigioasa revistă ieșeană Viața românească, semnând mai ales recenzii și traduceri din limba rusă. Pedagog, filosof, sociolog și filolog, Vasile Harea a ilustrat aceste calități prin lucrări de mare valoare. Dintre studiile sale pedagogice menționăm: Gândirea și formarea ei prin instrucție (1920), Avântul învățământului superior în România întregită (1922), Rolul cultural al tinerimii basarabene (1926). După
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
elevilor săi prin diferite metode și tehnologii noi de predare, printr-un climat adecvat, printr-o ambianță pe potrivă. Procesul creativ deține un rol important în societatea nostră în curs de schimbare și modernizare. Dacă l-aș parafraza pe vestitul filosof - Decarte (Descartes), sec. XIII, aș zice, că omul crează, cugetă atât cât este: „Cognito ergo sunt”. Aceste cuvinte le-aș considera ca motto al lecțiilor mele de limbă franceză. La orele mele eu am ca punct de reper criteriile curriculare
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Valentina CEBAN () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93133]
-
gotice, se remarc? mai �nt�i c? le-de-France era pe atunci o provincie pu?în marcat? de arhitectură romanic?. Mai important este c?, �n secolele al XII-lea ?i al XIII-lea, vigoarea intelectual? ?i cultural? a Fran?ei atrage filosofi, teologi, scriitori, uma-ni?ți veni?i din Italia, din Germania, din Anglia, pentru a urm?ri, �ntre altele, cursurile unui Ab�lard, la Paris. E. Panofsky a f?cut apropieri utile �ntre modul de g�n-dire ?i manieră de a
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
poetul american, procesul conține, în el însuși, rațiunea propriei dispariții 19. La originea tuturor lucrurilor, spune Edgar Poe, se află "extremă simplicitate", unitatea absolută - prin absența totală a oricărei relaționări - a particulei originare, care este Dumnezeu. Conceptul de simplitate, atribuit filosofului scolastic englez William of Ockham, este un principiu metodologic conform căruia, atunci când mai multe ipoteze alternative sunt egale, din unele aspecte, ipoteza care introduce cele mai puține presupoziții și postulează cele mai puține entități, suficiente însă pentru a răspunde la
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
deosebit de importantă pentru discuțiile referitoare la dreptate, deoarece rivalitatea dintre diferitele teorii ale dreptății poate fi urmărită din perspectiva concepțiilor despre comunitate și despre relațiile dintre grupuri. Paralel cu dezvoltarea unei sociologii normative și cu lansarea conceptului de capital social, filosofii comunitariști au orientat discuțiile despre dreptate către teoria socială. Comunitarismul a apărut ca o reacție la liberalism și la teoria lui Ralws, prezentându-se ca o teorie morală fondată pe ideea sinelui social. În After Virtue (1984), Alasdair McIntyre a
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
mai poate descurca 28. O chestiune de importanță majoră pentru conturarea și consolidarea conceptului de dreptate ecologică a fost preocuparea pentru "recunoașterea individuală, [și pentru] participarea și funcționarea comunității"29, aspecte care au fost introduse în discuția despre dreptate de către filosofii comunitariști, ca reacție față de teoria individualistă liberală a lui Rawls. Astfel, prin intermediul conceptelor de redistribuire, pe de o parte, și de recunoaștere și participare, pe de altă parte, dreptatea socială a putut fi extinsă la problema inegalităților ecologice. Ideea de
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ale dreptății, propuse de John Rawls, cu componentele unei conjuncții duhemiene. (5) Evidențiază faptul că principiile fundamentale sunt caracterizate de Rawls cu ajutorul unui criteriu similar celui folosit de Quine pentru a caracteriza enunțurile de observație. În final, White concluzionează că filosoful preocupat de teoriile morale, asemenea logicianului, matematicianului și fizicianului, poate oscila de la principiile fundamentale la judecățile morale, cu scopul de a ajunge la echilibrul epistemic. Din punct de vedere epistemologic, White este un holist, iar din punct de vedere metodologic
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
practicant al unei antropologii filosofice centrate pe sacru, se consideră la rândul său (bun) catolic 3. Bryan Wilson este sociolog al religiei (apropiat de filosofia practică), motiv pentru care, din rațiuni de deontologie, nu-și declară apartenența religioasă. John Hick, filosof de orientare analitică preocupat de religie, e adeptul unui pluralism religios ce valorizează curente ale înțelepciunii orientale. Alăturarea ideilor lor cu privire la rostul religiei în istoria trecută și viitoare a omenirii are ca rațiune schițarea unei analize comparative privind funcția religiei
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ceilalți doi autori (Wilson, Hick). Dar compararea poziționărilor lor teoretice poate semnala direcția tendinței post-seculare de recuperare a religiosului. Prezentul demers încearcă să evidențieze această tendință și semnificațiile ei. Richard Rorty: o viitoare civilizație globală a iubirii Chiar Richard Rorty, "filosof sceptic și alergic la religios"4 recunoaște rolul jucat de creștinism în impunerea democrației cu tot cu drepturile și libertățile individuale aferente ei. Rorty se socotește ateu, în varianta anticlericalistă a ateismului și spune că filosofilor contemporani nu le mai este îngăduită
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
globală a iubirii Chiar Richard Rorty, "filosof sceptic și alergic la religios"4 recunoaște rolul jucat de creștinism în impunerea democrației cu tot cu drepturile și libertățile individuale aferente ei. Rorty se socotește ateu, în varianta anticlericalistă a ateismului și spune că filosofilor contemporani nu le mai este îngăduită decât această variantă care consideră Biserica periculoasă pentru democrație și creditează știința drept cea mai bună furnizoare de explicații asupra lumii. Fără educație religioasă și fără a se fi simțit vreodată atașat unei tradiții
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
de o societate creștină. Socotind că teologia lui Vattimo se adresează căldiceilor în credință și că admiterea secularizării drept "trăsătură constitutivă a unei autentice experiențe religioase"6 e condiționată de admiterea caracterului privat al religiei, Rorty punctează diferențele dintre poziționarea filosofului italian (ca nejustificabilă recunoștință) și a sa proprie (ca nejustificabilă speranță) față de sacru: Deosebirile dintre Vattimo și mine se reduc la capacitatea lui de a sesiza sacrul într-un eveniment trecut și modul meu de a avea sentimentul sacrului ca
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
nu renunțare la religie, ci împlinire a vocației acesteia 10. E kénosis, golire de Sine a divinului care se coboară mântuitor la condiția umană. Epoca metafizicii, cu absolutismele ei și pretenția identității dintre adevăr și autoritate s-a încheiat, arată filosoful italian. Filosofia contemporană înregistrează reorientarea interesului de cunoaștere de la adevărul obiectiv spre caritate. Nu mai e chiar de actualitate îndrăzneala proclamării inexistenței lui Dumnezeu, numai pentru că Acesta îi este științei inaccesibil 11. E datoria occidentalilor contemporani să-și regăsească apetența
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
progresului, arată Wilson. Acest fapt produce o sărăcire a vieții sociale. Respingerea religiei pe temeiuri intelectuale s-a făcut în Occident fără evaluarea tuturor consecințelor dezechilibrelor emoționale și axiologice provocate de aceasta. John Hick: solidaritatea umană ca sfințenie John Hick, filosof de orientare analitică, apreciază că, în pofida încercărilor contemporane și tehnice de clarificare a relației dintre minte și creier, natura conștiinței umane rămâne un mister. În acest context, posibilitatea existenței unei realități non-fizice alături de cea fizică rămâne deschisă, iar diagnosticarea tuturor
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
și s-au consolidat timp de sute de ani în societăți constituite pe identități colective și pe monopolul interpretării simbolice deținut de Biserică, de aceea destrămarea identităților colective reprezintă o provocare pentru creștinul occidental european. Procesul a fost anunțat de filosofi, confirmat de sociologi și poate fi constatat de oricine urmărește viața publică sau expresiile publice ale frământărilor și derutelor unor indivizi. Fără a fi inoperante sau inconsistente, apartenențele naționale, confesionale sau profesionale au devenit laxe și chiar desuete. Relativizarea acestor
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Această perspectivă ar explica și reîntoarcerea religiei, determinată de probleme care nu pot fi rezolvate cu ajutorul științei (probleme legate de bioetică, ecologie, de violența specifică societății de masă), de unele conjuncturi politice (căderea totalitarismului din Est) sau de falimentul unor filosofii care anunțaseră dispariția religiei. A gândi ființa în termeni non-violenți înseamnă a gândi ființa în termeni non-metafizici; metafizica este o etapă a istoriei ființei, la capătul căreia urmează perioada nihilistă, în care ființa se retrage. Printr-o interpretare facilitată de
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
societate în care (aproape) totul este hotărât cu ajutorul majorității. Religia liberală în era post-seculară A ține lumea laolaltă este o problemă comună a statului liberal și a Bisericii, așa cum rezultă și din dialogul dintre Habermas și cardinalul Ratzinger 13. Pentru filosoful german, problema este formulată astfel: statul liberal secularizat se poate alimenta din premise exclusiv politice, pe care să le poată garanta el însuși? Pentru aceasta ar trebui să-și derive suveranitatea dintr-o legitimare non religioasă sau non metafizică, să
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
natură comună care ar îndreptăți societatea să ne impună normele "condiției umane". Însă milioane de oameni au fost omorâți sau persecutați în numele acestor norme și, de aceea, o astfel de poziție nu este compatibilă cu libertatea individuală. De la Hegel încoace, filosofii au renunțat încet, dar sigur la o componentă eternă și comună a identității noastre, recunoscând importanța întâmplătorului pentru fiecare dintre noi, astfel încât întrebarea Ce înseamnă să fii o ființă umană? ar trebui înlocuită cu Ce înseamnă să fii o ființă
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
se exercită asupra unor aspecte minore, astfel încât Occidentul rămâne fără un răspuns credibil provocărilor aduse de întâlnirea cu civilizații cu spirit de coeziune mult mai intens. Cultura autenticității Cel de-a șaselea răspuns la prima noastră întrebare este prezentat de filosoful canadian Charles Taylor, în cartea sa de la începutul anilor '90, The Etichs of Authenticity 25. Taylor încearcă să găsească o soluție pentru incompatibilitatea dintre nevoia de afirmare a individului și exigențele de coeziune ale societății, pornind de la trei angoase ale
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
dogmatice, contaminate de scolastica apuseană. Cele trei volume ale Teologiei Dogmatice Ortodoxe (București, 1978) atestă un teolog cu o profunzime de analiză excepțională reactualizând, cum se amintea și mai sus, gândirea patristică și argumentând-o cu exemple din teologi si filosofi contemporani. Rămânând fidel tradițiilor ortodoxe, Dumitru Stăniloae caută să descopere alte dimensiuni ale creștinismului originar apostolic și patristic, aducând în lumină o serie de aspecte precum persoana, comuniunea dintre oameni (în teze hristocentrice), lumea ca plasticizare a rațiunilor divine, raportul
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]
-
național. și asta în opoziție cu catolicismul, de exemplu, care este neatent la ceea ce constituie datele și particularitățile de neam. În Reflexii despre spiritualitatea poporului român, Dumitru Stăniloae caută să aprofundeze o serie de aspecte analizate de marele poet și filosof Lucian Blaga în Spațiul mioritic, punând accent pe echilibrul dintre raționalismul latin și trăirismul slav, sintetizate în mod sui-generis în spiritualitatea noastră. Unele articole din perioada interbelică rămân de actualitate prin semnalul de alarmă pe carel trag asupra pericolului pe
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]
-
asigură tranziția Între spații, controlează ritmul acțiunilor, ușurează sau Îngreunează lectura unui spațiu sau a unui obiect. Lumina articulează timpul cu spațiul; urmărește o acțiune și În același timp Îi construiește un scenariu unde să se poată desfășura. Interpretând spusele filosofului Remo Bodey putem spune că lumina este c e v a care caută să dea un sens arhitecturii, Înțeleasă În acest caz ca o b i e c t care se intercalează Într-o anumită traiectorie a luminii naturale sau
Polarităţile arhitecturi by Oana Doina Trușcă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92990]