11,048 matches
-
uitam pe fereastră puteam vedea unde e ținut vinul. Dacă te apropiai de fereastră, mirosul din casă ajungea până la tine. Era un miros dulce și ușor grețos, ca Într-o casă de indieni. Deodată, Fontan apucă o scândură desprinsă din gard și Începu să sape În jurul ușii din spate. — Nu putem intra, spuse. Ce dracu’, nu putem intra. În curtea casei din spate un bărbat făcea ceva la roata din față a unui Ford. Ar fi mai bine să nu faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Și apoi, când au trecut la bază, În repriza a treia - mai țineți minte? - aia deja a fost prea mult pentru cât pot suporta: „O, Doamne, fă-l s-o dea dincolo de teren! Fă-l s-o dea direct peste gard, Doamne!“. Și apoi, știți, când treceau Cardinals la bătaie, atunci devenea de-a dreptul Îngrozitor: „O, Doamne, fă-i să nici n-o vadă! Nici cu coada ochiului! Fă-i să nu lovească nici una!“. Și meciul ăsta o să fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
maldăr se amestecau cu rumegușul, iar bucățile mari de lemn atârnau despicate ca niște sulițe În copacul lovit de trăznet. Traversai pârâul pe un buștean și dacă te dezechilibrai și puneai piciorul jos, Îți intra În mâl. Apoi săreai un gard și ieșeai din pădure, și pământul de pe potecă era tare și crăpat de bătaia soarelui cât traversai câmpul cu iarbă pentru păscut și măcriș și lumânărici, iar la stânga vedeai, tremurând sub unde, fundul mâlos al pârâului, unde se hrăneau fluierarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sub unde, fundul mâlos al pârâului, unde se hrăneau fluierarii. Pe cursul pârâului era și căsuța de primăvară. Sub șură era bălegar proaspăt și cald, și mai era bălegar vechi, care făcuse o crustă. Și pe urmă mai venea un gard și pe urmă cărarea fierbinte și uscată care ducea dinspre șură spre casă, și apoi drumul fierbinte și nisipos care te ducea din nou În pădure după ce treceai pârâul, de data asta pe un podeț, și acolo creștea papura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pasul pentru a „mirosi” terenul. Au trecut pârâul printr-un loc potrivit cunoscut de prizonier, continuându-și drumul spre magazia cu „amuniție”. Se simțea vecinătatea gării. Unul din cercetașii trimiși înainte s-a întors. Domn’ sărjănt, am dat peste un gard de sârmă ghimpată. Nu-i cine știe ce. Îl putem trece ușor. Vă conduc. Când au ajuns la gard, sergentul a hotărât: Urecheatule, îl iei pe rus și căutați o cale să ajungeți la sentinelă. Vezi cum te descurci la somație. Oricum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
drumul spre magazia cu „amuniție”. Se simțea vecinătatea gării. Unul din cercetașii trimiși înainte s-a întors. Domn’ sărjănt, am dat peste un gard de sârmă ghimpată. Nu-i cine știe ce. Îl putem trece ușor. Vă conduc. Când au ajuns la gard, sergentul a hotărât: Urecheatule, îl iei pe rus și căutați o cale să ajungeți la sentinelă. Vezi cum te descurci la somație. Oricum să ai cartușul pe țeavă. Îi mai sigur așa. Te acoperă Tânjală. Bagă de seamă cum se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
țeava automatului îndreptată spre interior... Băieți, plasați explozibilul cum și unde trebuie! Se mișcau ca niște spiriduși. Când totul a fost gata, sergentul a șoptit: Plecarea! Armele pregătite și atenție mare! Au ieșit în fugă, îndreptându-se spre spărtura din gardul de sârmă... O rafală de automat i-a făcut să devină una cu pământul... Aista-i rusul tău, Urecheatule. L-ai pălit cu milă. Al meu doarme dus - a remarcat Toaibă. Alte rafale de automat au pornit de-a lungul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
urmele lor. În clipa următoare, a armat scurt automatul și a tras lung secerat. Când vuietul rafalei a dispărut, a auzit o bufnitură... „L-am 52 nimerit. Grijania mamei lui de rus!” - a gândit Urecheatu pornind repede spre spărtura din gard. Când s-au văzut în siguranță, un pitpalac a început să se audă în noapte... Răspunsul locotenentului nu s-a lăsat așteptat. În timp ce se deplasau spre locul de întâlnire, Urecheatu reflecta asupra celor întâmplate în fața magaziei: „A avut dreptate domn
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trebușoară ca asta. Între timp, și luna a urcat pe cer binișor. La primele case nu am dat nici peste un câine măcar. Când să facem cotul unei uliți, auzim răpăit cadențat de pași soldățești. Ne-am făcut una cu gardul. Era o grupare nemțească cam de tăria unui pluton. Venea de-a dreptul spre noi. Ce era de făcut? Să fugim? Ne puteau simți și ne-am fi ars! Norocul nostru a fost că poarta era la un pas de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
față”. Asta însemna încă o bucată de drum chinuitor... „Doamne, izbăvește-mă! Cu ce ți-am greșit, Doamne?” - a icnit Toaibă, făcând primul pas. După un timp de mers ca într-un vis urât, i s-au arătat doar răzlogii gardurilor care împrejmuiau livezile cândva. S-a apropiat de un par și s-a sprijinit de el gemând. Nu-i trebuia decât o nuia sănătoasă din care să-și închipuie un fel de cârjă care să-l ajute cât de cât
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
apropiat de un par și s-a sprijinit de el gemând. Nu-i trebuia decât o nuia sănătoasă din care să-și închipuie un fel de cârjă care să-l ajute cât de cât. După o căutare îndelungată printre rămășițele gardului, a găsit o nuia cam groasă dar și prea lungă. A întors o și a privit-o în fel și chip. Nu mergea decât tăiată pe măsură. Dar cum s-o tai cu un cuțit când îi din carpen și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
iotă... Dacă un lan de grâu sau de porumb se nimerea în lungul direcției de mers a coloanelor, dispăreau transformate în pleavă amestecată cu țărână... Așa au trecut rușii zile la rând!... Toaibă ședea cât era ziulica de lungă în spatele gardului curții, fără să scoată o vorbă. Scrâșnea numai din când în când, strângând pumnul pe baston... „Uite cum merg liftele! Nu-i doare nicăiri de munca noastră. Ei, spune dumneata! Să nu pui mâna pe pușcă și să tragi în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Toadere? Am alunecat și m-am dus de a berbeleacul . Și parcă asta nu era deajuns. O mai sărit și câinele ista, gatagata să mă rupă. Stai să te ajut. Dochița s-a apropiat cu greu și, ținându-se de gard, i-a întins o mână: Hai, urcă acum! După mai multe încercări, a reușit să iasă din șanț. Așaaa! Copăcel, Toadere! Copăcel! De unde vii tu, omule? Eee! Vin și eu de la... De unde puteai să vii tu la ora asta dacă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mă mai lase în pace cu zemurile ei, că am să pot trăi și fără ele! Beau ce vreau și când vreau! Să nu-mi spună ea ce și cum!” Tocmai se hotărâse să pornească spre casă, când de dincolo de gard s-a auzit strigat: De ce nu intri, Toadere? Mi-ai făgăduit doar că sâmbăta asta treci pe la mine. Surprins de glasul Dochiței, a răspuns în doi peri: Am zis eu, daaa... Tu nu știi că făgăduiala dată îi datorie curată
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Și mai era și potopul acela de viforniță... Nu te supăra pe mine, Toadere. Eu nu-ți vreau decât binele. Mai degrabă spune-mi dacă ai băut fiertura ce ți-am dat-o? Da’ ce stăm de vorbă așa peste gard? Fă bine și intră, că atunci altcum putem grăi. 158 Toaibă a stat puțin în cumpănă, dar fără să vrea parcă a pus mâna pe poartă, a deschis-o cu oarecare năduf, și a intrat. Stai colea pe laiță, să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în timp ce pășea șchiopătând pe ulița întunecoasă. Un gând fugar i-a străbătut mintea: „Numai pe front umblam așa prin beznă. Aici de bine de rău cunosc drumul, dar acolo la fiecare pas te putea aștepta o groapă, un șanț, un gard de sârmă ghimpată... tot timpul eram cu gândul la ce ar fi putut fi mai rău... să calci pe o mină! Unii au pățit-o. Dacă mureai, Dumnezeu să te hodinească. Mai grav era însă să te schilodească doar...” Prins
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Se va executa o dată sau de două ori. 24.Foc și apă Elevii vor sta într-un loc mai îndepărtat (îndosit) iar conducătorul începe jocul în felul următor: ia o batistă, fără să fie observat, o ascunde într-un pom, gard, sub o scară, după aceea strigă „gata”. Ceilalți jucători trebuie să găsească batista. Când se apropie de locul unde se află batista, conducătorul strigă „foc!” iar când se depărtează de acel loc, strigă „apă”. Cel care găsește batista are dreptul
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
Fiindcă totdeauna la răscruci ai avut nevoie de mine. Căutam dezlegări pe care nu le găseam. Societatea mergea Înainte ca și cum nimic nu se Întîmplase. Ultimele afișe, „Trăiască...”, rămase din iarnă, mai fluturau dezlipite În parte, pe zidul tutungeriei și pe gardul din fața tribunalului, nimeni nu Îndrăznise să le rupă. Schimbările se puteau citi numai În sufletele oamenilor, adică acolo unde pentru cei neatenți totul era ascuns vederii. Trebuia Însă o știință anume pentru a Înțelege ce se Întîmpla cu adevărat, arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lor, spre o depărtare căreia nu-i găseau Întoarcere, de aceea poate, amintirile li se păreau neprețuit de dulci, revigorate sau numai Înșelate, ce le alimentau existența. Mă ridic o clipă. Fără să vreau, văd pe geam, de-a lungul gardului din față șirul de flori Îngrijit de doamna Carolina Pavel, și prin nu știu ce asociație mă gîndii la Rex, a murit de mult, cușca, singură, a rămas mărturie a trecerii lui pe pămînt, mai sînt și cîteva fotografii. În raiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
aberație tragică pentru amîndoi chiar dacă În noi am fi tînjit la asta. Dar ea Îmi Întrerupse gîndirea: - N-a fost să fie! repetă. Apoi se Îndreptă spre fereastra ce dădea În curte, și, privind florile Întîrziate aflate de-a lungul gardului, spuse atingîndu-mi cu tandrețe mîna dreaptă pe care o țineam pe pervaz: - Ce frumoase flori! Păcat, În curînd vor dispare! Ziua aceea trecu amestecat: ne plimbarăm pe străzi, pe bulevarde, În centru, prin forfota de oameni vorbăreți, coborîrăm pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
băiatul În vîrstă de 18 ani ce desfăcea o sticlă cu bere, și eu mă miram că un tînăr la vîrsta lui poate pricepe asemenea lucruri. Ana privea spre fluviu, dar de la masă, perspectiva, Închisă parțial de dunga lată a gardului de la capătul Grădinii și a platoului unde ne aflam, nu permitea deslușirea lucitoare a apei. Domnul Pavel găsi prilejul să evoce pentru Ana și fiică, dar În primul rînd pentru el, cu nostalgia depărtării În glas, restaurantul așa cum fusese Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ridică și adresîndu-mi-se rosti simplificat și eliminatoriu pentru ceilalți, păstrînd Însă o anume catifelare politicoasă a vocii: - Să vedem fluviul! Era o propunere și o rugăminte În același timp. Mă ridicai și o Însoții. După cîțiva pași ne aflarăm În fața gardului de sîrmă Împletită, mărginită de o bandă lată de metal, limita platoului prebalcanic, iar jos rîpa imensă În terminarea căreia se croise albia fluviului izvorît din apusul continentului, curgînd liniștit spre răsărit. Apele se bănuiau lucind, era o noapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
la ziuă, cînd mă trezii, nu mai era. 9. Ne aflam În plină primăvară, copacii Înverziseră. Deschizînd fereastra dinspre curte, mă Întîmpină urarea de „bună dimineața” a domnului Pavel care trebăluia la micile lui răsaduri cu flori, de-a lungul gardului din față. Parcă aud, deodată, lătratul lui Rex, o Înșelare, el a murit de mult, simple iluzii care ne cercetează din cînd În cînd, din lumi revolute, o clipă, o secundă, atît. E o duminică luminoasă domnul Pavel și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
el. Fumul îi îneca, gâtul le era ars de focul care, împreună cu satul, prefăcea în cenușă o mulțime de victime lipsite de apărare. Alunecând pe sângele ce îmbiba pământul, se strecurară printre leșurile contorsionate, trecură pe lângă trupurile femeilor siluite lângă gardul de lemn. Își recunoscură mama și bunica, dezbrăcate, pline de sânge, cu gura larg deschisă într-un ultim strigăt de durere. Continuară să alerge spre tatăl lor, aflat aproape, la marginea pădurii. Cu o mână ținea calul de frâu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ce bine seamănă totul cu câmpia padană: câteva coline, pășuni, prundiș, tufișuri, copaci... O mulțime de copaci au fost aduși din pepinierele imperiale de pe Mons Albanus. Împăratul vrea să lase mulțimea cu gura căscată... Iar în vârful colinei a pus garduri care imită fortificațiile armatei lui Otho, iar înăuntrul lor a pus însemnele și steagurile legiunilor othoniene. — Vitellius vrea să simuleze o bătălie? — Lasă-mă să continui. La baza colinei au fost puse patru ballistae enorme. Acum ascultă-mă cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]