10,293 matches
-
reală”; însă romanul e plin de răuvoitoare respingeri ale tuturor ideilor lui „Abe”. Ironia (retrospectivă) a sorții face ca The Closing of the American Mind să fi fost considerată de unii (ca profesorul de filozofie Robert Paul Wolff), mai în glumă, mai în serios, un canular al lui Bellow. Se spunea că romancierul ar fi inventat tot: și autorul, și cartea! Intervievat după apariția cărții, Bellow și-a regretat cruzimea portretistică, dar nu a retractat-o: s-a plâns că oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cultura particulară, mesajul politic ar putea fi vehiculat, conform modalităților mai mult ori mai puțin organizate, prin toate tipurile de suporturi: cîntece, sloganuri, banderole, graffiti, tags, gadgets, benzi desenate, desene animate și pin's. Forța umorului popular al istoriilor și glumelor este, adesea, un puternic vector al stereotipurilor sociale, rasiale și naționale, dar și un instrument deloc de neglijat pentru a ironiza regimurile politice. Astfel, comunicarea politică trece prin riturile cărora etnologii le-au demonstrat universalitatea 6 și manifestările tipice asemeni
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
despoții, patrioții de paradă, cozile de topor, impostorii, proștii, mediocritățile, grandomanii, detractorii și categoria mai nouă a bișnițarilor, chefliii, avarii, îngâmfații: „Deși murea, se bucura nespus/ Că și-n mormânt va sta cu nasu-n sus....” (Unui îngâmfat). Dar T. depășește gluma de moment: „Doamne, da, imperiul cade/cu toți șovinii, roi?/ O-ntrebare-nsă mă roade-/ De ce cade peste noi?” (Căderea imperiului), obținând adâncimea reflexivă a negației. El convinge astfel că trece pragul comicului circumstanțial. Foarte personal e și volumul De ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
greu de anticipat decât în vremea când interdicțiile erau enunțate de o singură autoritate. La Direcția Presei existau liste de cuvinte, teme și subiecte interzise; acum fiecare își inventa propria listă. Am auzit destui autori regretând, doar pe sfert în glumă, "vremurile bune de odinioară", când știai dinainte de ce vorbe sau subiecte să te ferești. În ambele cazuri putem constata în ce mod represiunea clar definită din epoca stalinistă nu a fost în realitate niciodată evacuată dintr-o societate care ar
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
pentru îndeplinirea acesteia. Al doilea tip de lider este liderul expresiv, căruia i se mai spune liderul socioemoțional. Acest tip de lider susține coeziunea grupului și caută să realizeze bunăstarea emoțională a membrilor săi. El sau ea pot spune o glumă să potolească tensiunea din grup ori să caute să calmeze sentimentele unui membru care a fost admonestat mai mult sau mai puțin pe drept. Un grup de succes are nevoie atât de un lider instrumental cât și de unul expresiv
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Deși tehnic vorbind noi nu alegem familia soției (soțului), mulți oameni simt că ei au puține șanse de alegere în această problemă. Aceștia aleg un soț (soție), și familia lui (ei) vine odată cu această alegere. Poate astfel se explică existența glumelor despre soacre. Deși căsătoria creează legătură, divorțul nu o suprimă în mod necesar, în special când sentimente puternice de atașament există între persoana divorțată și familia ex-soției (ex-soțului) ori când există copii care au creat o puternică relație între bunici
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
redacțiile gazetărești își găseau ecouri în emisii discursive lansate de la înălțimile Academiei Române, de unde Simion Mehedinți (2002) [1939] declara război "falsei treimi" a revoluționarismului francez - liberté, égalité, fraternité. Principiile Revoluției Franceze, inculpate a întemeia doctrina "umanitarismul antinațional" democratic, sunt ridiculizate drept "glume metafizice" care, luate în serios, pot spolia ființa națională, constituindu-se într-un adevărat atentat moral la adresa societății românești (Mehedinți, 2002, p. 24). Egalitatea, libertatea, fraternitatea sunt denunțate ca "o treime de mari neadevăruri - poate cele mai mari dintre toate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
simplă abstracție, iar fraternité, ca atribut al omenirii, e o abstracție a abstracției - adevărată chimaera vacuo bombinans", o himeră care zornăie în gol (p. 43). Sentențios și bombastic, Mehedinți proclamă necesitatea de a pune capăt acestor false idealuri: "Destul cu glumele metafizice...! A venit vremea să ne întoarcem spre realitate. În locul falsei treimi: égalité, liberté, fraternité, progresul cugetării moderne ne sfătuiește să punem treimea adevărată: dreptate, solidaritate, naționalitate" (p. 45). O dreptate care să țină cont de structura inegală a organizării
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sunt lucruri esențiale, de o gravitate căutată, cele pe care și le spun femeile, ci sunt pline de omenesc în aparenta lor banalitate. Prin această cozerie se creează o notă de intimidate, de confort al discuției, de bună cuviință și glumă. Se întâlnesc într-o biserică, deoarece locașurile sfinte erau unele din puținele locuri accesibile femeii medievale și unde putea să apară singură fără pericolul unei compromiteri morale. Biserica conotează sacrul, puritatea, angelicul, iar tinerele cred și sunt cucernice, respectă o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai deținea valori bănești, căci preferă „mai bine om odată să fie vrednic de avere”183. Naratoarea se dovedește plină de imaginație, inteligență, spirit critic și umor propunând, în a șasea zi, prin intermediul personajului Michele Scalza - „un hâtru bun de glumă”184, o povestire ce încearcă să elucideze cauza urâțeniei baroncilor, locuitori ai unui cartier din Florența. Se arată, în următoarea povestire rostită, compătimitoare a acelor femei urgisite de gelozia excesivă și, de multe ori, neîntemeiată a unor soți cu un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
101-102. 457 Ibidem. 127 interpretarea Sfintei Scripturi, cu învățații (de exempu, cu diacul), „invadează teritoriul masculin al discursului”458 pentru că își arogă dreptul de a face exegeză biblică, ceea ce unei femei îi era cu desăvârșire interzis. Chiar și râsul sau glumele ei sunt distructive, subversive la adresa autorității masculine a vremii. „Criticii literari au oscilat între doi poli în ceea ce privește Prologul târgoveței, fie percepând personajul ca pe o personificare a carnalului și a respingerii stereotipurilor misogine, fie admirându-i energia și acea joie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pierdut credința și mai speră încă în săvârșirea minunilor în viața fiecăruia, în pronia divină. Modernitatea ei se evidențiază prin faptul că are curajul rostirii adevărurilor pe nume, este dominată de acel ésprit fort care-i permite să ia în glumă evlavia simulată sau frivolă 521, iar uneori simte dorința să se distanțeze, anticipând laicizarea din epoca Renașterii. „Pornirea și ura împotriva preoților și călugărilor nu sunt decât reversul unui atașament și al unui respect general și profund.”522 Considerăm că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
late medieval England and in Chaucer's Miller's Tale, în „The Romanic Review”, March 1995, vol. 86, nr. 2, pp. 243-244. 245 succes neprevăzutului evenimentelor și dă dovadă de inventivitate, debarasându-se de insistențele pălimarului, căruia îi joacă o glumă pe cinste, dar ridiculizând-și și soțul în fața întregii comunități. Planul urzit de Neculai, în legătură cu eventualitatea unui potop, nu face decât să-l înspăimânte pe credulul teslar, lipsit de discernământ, care acceptă sfârșitul iminent, oferindu-le astfel celor doi îndrăgostiți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
catalogată ca un simplu obiect pasiv al dorinței, în relația cu Neculai se dovedește la fel de activă, cu spirit de inițiativă, își impune propriile condiții, ea fiind cea care dorește să-și petreacă noapte alături de tânărul chiriaș. Este implicată decisiv în gluma pe care se hotărăște să i-o aplice lui Avesalon, pentru a-i 909 Stewart Justman, The Reeve's Tale and the honor of men, în „Studies in Short Fiction”, winter 1995, vol. 32, nr. 1, p. 22. (trad. n.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
îi denigrează ființa, dar pe care este nevoită să le accepte. Moralitatea ei labilă poate fi scuzabilă în contextul acesta ingrat, inegal. Uneori donnele demonicate sunt ironice la adresa elementelor sacre (III. 4 - monna Isabetta râde pe seama pocăinței soțului, ia în glumă substratul vorbelor lui, nu are nicio remușcare în a trăi cu un călugăr), cred în forțele oculte (IX. 10) sau chiar practică vrăjitoria, în încercarea de a-l aduce alături pe iubitul dorit, utilizând tot arsenalul unor astfel de practici
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
forme de tezaurizare a unei culturi. Personajele feminine educate și emancipate, după cum am remarcat în portretele analizate, au avut un impact hotărâtor asupra celor din jur, iar lipsa educației a fost mereu suplinită prin istețime, cuvintele spirituale, vorbele de duh, glumele ocupă un loc central în fresca socială pe care o propune atât Decameronul, cât și Povestirile din Canterbury. Cu toate privațiunile la care era supus (lipsa unei instrucții reale, instituționalizate, claustrarea, privarea de drepturi, ironizarea), personajul feminin din operele celor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
perfect adevărată constatarea că societatea nu face tot ceea ce trebuie pentru geniile ce le eternizează.” Din acest discurs ideologic („societatea nu face totul”, etc.) scoatem referirea la Titu Maiorescu, cu totul inadecvată (de altfel, Hașdeu nu-l considera nici în glumă „înțelept”) și restabilim adevărul în legătură cu G. Ibrăileanu: criticul Vieții românești era atât de sigur că Eminescu și-a încheiat ciclul intelectual încă din 1883, la 33 de ani, încât spune că ce a creat între 1883-1889 sunt simple reluări din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
un popor, a șters din bugetul comunei Botoșani acea modestă sumă ce o hotărâse comuna ca ajutor pentru Emienscu.” Radu Mihail este fostul prefect al capitalei, apoi ministru de interne, la industrii (nu și de externe, însă; Iacob Negruzzi îngroașă gluma sau vrea să-l lege de evenimente externe care au determinat excluderea unor ziariști, printre care și Eminescu, din presă), care l-a urmărit pe Eminescu ani la rând, care-l urmărise pe Vasile Conta în 1880, fiind detașat special
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
săi se arătară și se arată încă peste tot locul, iar acum întregul public îl pune, fără nici o contestație, printre cei mai mari poeți ai națiunii române, ba sunt câțiva critici care îi dau chiar locul întâiu.” Acestea sunt, însă, glume făcute să justifice poezia „Cricilor mei”: contestările lui Eminescu fuseseră în tinerețe, în anii 1870, și erau, de fapt, contestări ale Noii direcții și ale lui Titu Maiorescu; după 1883, adică de aproape 6 ani, poetul era în ascensiune continuă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
temător să acționeze. Pentru acest „nici - nici” al său se ridică multe întrebări. De ce nu și-a scos fiul din balamuc?. L-a văzut însuși bolnav?. L-au făcut alții să creadă că este bolnav?. A crezut că e o glumă de-a lor, de-a ziariștilor, și se va rezolva de la sine situația? A vorbit cu fiul său și acesta l-a lămurit, cerându-i să nu se bage?! Dacă e să încercăm o rezolvare în sens psihologic (dar psihologia
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
nime traiul."239 În fața măreției destinului, omul tradițional îmblânzește "lumea cealaltă" prin intermediul rostirii "cântului" taumaturgic, transformând necunoscutul, neantul, i-realitatea, după chip și asemănare umană, rostuirea vieții realizându-se în deplină concordanță cu viața de apoi: "Astăzi te bocesc în glumă, / Da vine moartea din urmă / Vine și moartea din urmă, / Că oriunde te-ai ascunde, / Te găsește moartea iute; Cât de frumos te-ai purta, / De moarte nu poți scăpa; Că vine moartea făr-de veste, / Fără milă te răpește. Câte
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
adânci, el ar fi fost potrivit pentru un veșmânt de călugăr; fața lui purta în mod obișnuit o expresie de seriozitate concentrată și pesimism; dar într-o companie veselă conversația lui era adesea trivială într-un mod extrem, împănată cu glume de calitate îndoielnică, întovărășite de un zâmbet glacială Ca și cum aceste glume și trivialități ar fi fost singura lui supapă de siguranță în fața tensiunii cauzate de o dedicare ideilor abstracte care îl consuma pe deplin.“ Fania Pascal, profesoara lui de rusă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fața lui purta în mod obișnuit o expresie de seriozitate concentrată și pesimism; dar într-o companie veselă conversația lui era adesea trivială într-un mod extrem, împănată cu glume de calitate îndoielnică, întovărășite de un zâmbet glacială Ca și cum aceste glume și trivialități ar fi fost singura lui supapă de siguranță în fața tensiunii cauzate de o dedicare ideilor abstracte care îl consuma pe deplin.“ Fania Pascal, profesoara lui de rusă câțiva ani mai târziu, își amintește: „În expresia lui era ceva
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ceva care respingea, îndreptată nu numai împotriva altora, ci și împotriva lui însușiă «Trufie satanică» am numit eu acel ceva, exagerând ca de obicei. El părea distant, în afara cazului când se relaxa, era absorbit în studiu sau spunea zâmbind o glumă copilărească. Odată ce începea să vorbească putea subjuga; nu cred însă că era conștient de acest dar.“64 Wittgenstein nu a acceptat nici un moment să lucreze ca un profesor obișnuit de filozofie. Convingerea lui constantă a fost că nu ești îndreptățit
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în mod normal (și cum altfel trebuie oare să-l folosim?), atunci ceilalți știu foarte des când am dureri. - Da, dar nu cu siguranța cu care o știu eu însumi! - Despre mine nu se poate spune deloc (decât poate în glumă) că știu că am dureri. Ce poate oare să însemne asta - în afară, poate, de faptul că am dureri? Nu se poate spune că alții învață ce senzații am eu doar din comportarea mea - căci despre mine nu se poate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]