10,710 matches
-
foloseau intensiv milițiile armene pentru obținerea informațiilor necesare. Naționaliștii turci au cooperat cu triburile arabe în regiunile în care acționau francezii. Prin comparație cu amenințarea elenă, francezii îi păreau mai puțin primejdioși lui Mustafa Kemal. El a apreciat că, dacă grecii aveau să fie înfrânți, francezii nu aveau cum să reziste. Rezistența populară a turcilor a fost o mare surpriză pentru francezi. Francezii au dat vina pe britanici pentru că nu au zdrobit milițiile populare din regiunea pe care au controlat-o
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
dispuse să-și apere pozițiile din zonă. Guvernul britanic a emis o cerere de ajutor militar din partea coloniilor sale. Răspunsul coloniilor a fost negativ, iar plecare grăbită a francezilor a demonstrat că Aliații nu sunt dispuși să mai sprijine lupta grecilor. Trupele franceze și elene s-au retras pe malul apusean al râului Marița. Franța a avut relații mai bune cu naționaliștii turci în timpul Războiului de Independență al Turciei, în special după ce au refuzat să mai fie solidari cu trupele Antantei
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
Campania. Mai la est și sud, lucanii și bruttii erau presați de coloniile grecești din Magna Graecia. Războinicii, păstori samniți de pe înălțimile din apropiere, intenționau să utilizeze pajiștile câmpiilor pentru animalele lor: terenuri pe care oamenii de la câmpie le îngrădiseră. Grecii au cerut ajutor Epirului; cei de la câmpie (adică din Campania) au cerut sprijin Romei. Roma le-a venit în ajutor. Trimișii romani au mers la conducătorii samniților de pe înălțimi pentru discuții, dar au fost tratați în mod grosolan. Războiul între
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
a dus la creșterea puterii Romei și a măririi forței sale de muncă. În 327 războiul a început iarăși între samniții de pe dealuri și cei așezați în câmpia din Campania. Samniții au întemeiat o garnizoană la Napoli — orașul locuit de greci. Din nou, cei de la câmpie au solicitat ajutor Romei și din nou Roma a mers la război împotriva samniților. Curând romanii s-au confruntat cu samniții în mijlocul văii râului Liris, începând astfel Al Doilea Război cu Samniții sau Marele Război
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
600 d.H. adus din Cartagina în Italia de sud. Celții, deseori călugări, au fost cei care au perfecționat și răspândit tehnica turnării clopotelor în bronz în Europa, începând cu Italia. În lucrarea sa "Schedulae Diversarum Artium" (ca. 1000 d.H.), călugărul grec Theophilos Presbyter a descris tehnica turnării clopotelor în bronz din acea perioadă. Conform acestor descrieri, clopotele de bronz din acea perioadă erau de forma unui stup de albine tradițional cu găuri rotunde sau triunghulare în partea de sus. Găurile erau
Clopot () [Corola-website/Science/321496_a_322825]
-
a pierdut pe teren propriu meciul cu Panathinaikos din Liga Europa, o partidă disputată fără spectatori, alb-roșii ispășind prima etapă de suspendare dictată de UEFA după incidentele de la meciul cu Slovan Liberec, și o întâlnire în care la 1-0 pentru greci, Claudiu Niculescu a ratat un penalti. După rezultatele din ultimele partide, antrenorul Dario Bonetti a fost demis, dar peste câteva ore el era reinstalat în funcție de președintele Nicolae Badea. În cele din urmă, după o serie de comentarii făcute la adresa acționarilor
FC Dinamo București în sezonul 2009-2010 () [Corola-website/Science/316319_a_317648]
-
Conrad și a contelui Adolf de Holstein, un membru al casei imperiale. Împăratul, nu tocmai tânăr, suferind, considera mai înțeleot să rămână acasă și să amâne cucerirea Constantinopolului, fapt ce a determinat schimbarea planului expediției. Pentru a-i evita pe greci, cruciatii au plecat pe mare, iar la 22 septembrie 1197 debarcau în portul Acra. Nu era propriu-zis o cruciadă, nici nu fusese proclamată ca atare de către papă, era doar o armată germanăpornită într-un obișnuit război feudal, nepregătită să susțină
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
de Montferat, Mathieu de Montmorency și Balduin de Flandra, au atacat dinspre uscat, în timp ce Enrico Dandolo conducea asaltul pe mare. Loviturile bombardelor, tirul arbaletelor, strigătul lăncierilor, ale luptătorilor, care cu sabia în mână propteau scările de zid se aruncau asupra grecilor, făceau un tumult de nedescris; pământul și marea păreau că se scufundă. Galera purtând stindardul sfântului Marco a fost trasă la țărm. Din ea a sărit Enrico Dandolo gata de luptă. Alte zeci de corăbii venețiene, văzându-și conducătorul în
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
-și conducătorul în primejdie, i-au venit în ajutor. În toiul încăierării cineva a strigat arătând spre un turn. Deasupra lui fâlfâia liniștit stindardul sfântului Marco. Nimeni nu văzuse cine și când îl înfipsese acolo. Momentul însă a fost decisiv. Grecii derutați au luat-o la fugă, porțile au fost deschise și orașul cucerit. O ultimă rezistență a împăratului în dreptul porților Blacherne a fost și ea înfrântă. Cu francezii mereu pe urmele lui, uzurpatorul nu a mai avut decât timpul necesar
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
Isaac al II-lea este un om fără cuvânt, dar la atâta rea-credință nu se așteptară. Furioși, ei s-au hotărât să atace a doua oară Constantinopolul, de data aceasta împotriva protejatului lor de ieri, convinși fiind dinainte de victorie, deoarece grecii erau epuizați după primul asediu, căruia îi rezistaseră aproape o săptămână. Așa se face că în anul 1204, în luna aprilie, cruciații ajungeau stăpâni pe impunătoarea capitală a lumii creștine de Răsărit și, conform dreptului învingătorului, o treceau prin foc
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
infanterist din Grecia antică care lupta înarmat cu lance și scut, care i-a și dat numele (ὅπλον / "hoplon", scut). Hopliții au fost o clasă predominantă de războinici în istoria antică greacă și au fost prezenți în multe lupte ale grecilor din cadrul Războaielor Medice (inclusiv Bătălia de la Maraton, Bătălia de la Termopile și Bătălia de la Plateea) dar și ulterior, în cadrul războaielor lui Filip al II-lea al Macedoniei și ale lui Alexandru cel Mare. Echipamentul este alcătuit de: Hopliții luptau în formații
Hoplit () [Corola-website/Science/316458_a_317787]
-
astăzi Croația, Bosnia și Herțegovina, Șerbia și Muntenegru (Păgânia, Zahumlje, Travunia, Diokletija, Raška, părți ale viitorului Imperiu Sârb din sec. XIV. Au devenit o adevarată forță în Balcani și s-au asimilat cu traci, daci, triburi de iliri nordici și greci bizantini, rezultând sârbii actuali. Sârbii greci au locuit în zona râului Bistrica (Aliákmon, Grecia), însă cu trecerea timpului, s-au contopit cu grecii; totuși, cetatea pe care au construit-o acum 1400 de ani încă există și poartă numele "Servia
Sârbi albi () [Corola-website/Science/316500_a_317829]
-
o adevarată forță în Balcani și s-au asimilat cu traci, daci, triburi de iliri nordici și greci bizantini, rezultând sârbii actuali. Sârbii greci au locuit în zona râului Bistrica (Aliákmon, Grecia), însă cu trecerea timpului, s-au contopit cu grecii; totuși, cetatea pe care au construit-o acum 1400 de ani încă există și poartă numele "Servia", traducerea Șerbiei în limba greacă. Etimologia sârbă și limba au fost păstrate de descendenții acelor sârbi care doreau să se întoarcă în Șerbia
Sârbi albi () [Corola-website/Science/316500_a_317829]
-
a 30 de cavaleri. În ciuda unei ambuscade pregătite împotriva lui de către împăratul bizantin Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos, Henric a reușit să se strecoare printre rândurile trupelor bizantine și totodată să pună mâna pe o icoană extrem de venerată de către greci și să revină în tabăra cruciaților, reușind astfel să își câștige o mare faimă în rândurile acestora. Atunci când fratele sau mai vârstnic, Balduin, devenit între timp împărat latin de Constantinopol, a căzut prizonier în bătălia de la Adrianopol din aprilie 1205
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
este în viață Henric a preluat conducerea directă, fiind încoronat ca împărat la 20 august 1206. Ca împărat, Henric s-a dovedit a fi un conducător înțelept, domnia sa constând în lupte reușite cu Ioniță Caloian și cu împăratul proclamat de greci la Niceea, Theodor I Laskaris. În continuare, a reușit să îi respingă pe bulgari, ca urmare a unei victorii decisive obținute în anul 1208 la Philippopolis asupra noului țar, Borilă. Odată stabilizată situația pe frontul european, Henric a întreprins o
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
al celor mai mulți dintre cruciați, reflectat în preocuparea sa față de supușii greci, pe care îi trata în egală măsură cu cei latini. Georgios Akropolites, istoricul bizantin contemporan, notează că Henric "deși franc prin naștere, s-a comportat curtenitor cu romanii n. n. grecii care proveneau din orașul lui Constantin și i-a promovat pe mulți dintre ei în rândul puternicilor săi, în vreme ce pe cei de condiție modestă i-a tratat ca pe propriii săi oameni." De asemenea, atunci când legatul papal Pelagio Galvani, episcop
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
capacitatea omenirii actuale de le prezice sau înțelege. Prima carte a ciclului, "Ilion", a primit premiul Locus pentru "Cel mai bun roman science fiction" în 2004. Seria se concentrează pe trei grupuri de personaje principale: scoliastul Hockenberry, Elena și războinicii greci și troieni din "Iliada"; Daeman, Harman, Ada și ceilalți oameni de pe Pământ; moravecii, în special europanul Mahnmut și Orphu de pe Io. Romanele sunt scrise la persoana întâi, timpul prezent, atunci când tratează personajul Hockenberry, dar folosesc persoana a treia, timpul trecut
Ilion/Olimp () [Corola-website/Science/322330_a_323659]
-
fostului portar german Oliver Kahn. A luat un cartonaș roșu în primul meci de la Euro 2012, egalul 1-1 cu . În a doua repriză a meciului Szczęsny l-a faultat pe Dimitris Salpingidis pentru ca acesta să nu marcheze golul victoriei pentru greci. Acel fault a cauzat absența lui Szczęsny de la următorul meci și totodată un penalty pentru Grecia, care însă a fost apărat de Przemysław Tytoń. Astfel, Tytoń a devenit primul portar din istoria Campionatului European care a apărat un penalty după ce
Wojciech Szczęsny () [Corola-website/Science/322337_a_323666]
-
automat cu un sistem complicat de roți dințate. Andronicus din Cirus a construit un "turn al vânturilor" (în greacă: "horologion") în Atena în jurul anului 50 î.Hr. Acesta conținea un ceas solar ("gnomon"), unul hidraulic și un indicator al punctelor cardinale. Grecii au îmbunătățit performanța clepsidrelor și ceasurilor cu mecanism. Cu timpul, utilizarea acestora se extinde în lumea greacă și apoi în cea romană deoarece aveau avantajul că puteau fi utilizate și în interior și nu depindeau de lumina solară. Astfel, vasele
Istoria măsurării timpului () [Corola-website/Science/322362_a_323691]
-
acelor vremuri și, mai sunt încă răspândite prin satele ardelenești din Țara Bârsei: Toderița, Cernat, Arpătac, Satulung, etc. O realizare fără echivoc în portretistica românească este portretul haiducului legendar Radu Anghel, împușcat de către poteră în anul 1860 în comuna Moșteni - Greci. Portretul acesta relevă sensul social pe care Mișu Popp l-a dat operei sale. Haiducul este înfățișat în două versiuni, bust și în picioare, îmbrăcat cu straie țărănești, cu ițari strânși pe pulpă, cu opinci, legat pe lângă nojițele ce urcă
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
și al păstorilor. Sihăstria unde trăia bătrânul a fost denumită de către oamenii din apropiere Schitul lui Păun. În monumentala lucrare a lui Theodor Codrescu, "Uricariul", publicată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se spune că vameșul Păun (grec originar din Epir) ar fi ctitorit Mănăstirea Clatia în august 7180 (=1672) în codrii Iașilor, la Buciumi. Mănăstirea Clatia a fost închinată de către ctitor Mănăstirii Plumbuita, care era la rândul ei metoc al mănăstirii atonite Xiropotamu. Domnitorul Gheorghe Duca (1665-1666
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Păun () [Corola-website/Science/316893_a_318222]
-
Principatul Moldovei, a fost împroprietărită de domnii Moldovei cu sate și ocini, între care amintim: Averăuți (Averești, com. Verești, jud. Suceava), Hreațca (sat dispărut, com. Bosanci, jud. Suceava), Podul de Piatră pe Șomuzul Mare (poate Mihăiești, com. Horodniceni, jud. Suceava), Greci de lângă târgul Siret (sat dispărut), Vereșcecani (Vercicani, com. Liteni, jud. Suceava), Ungureni (sat dispărut, lângă Vereșcecani), Poiana Vlădica (mai jos de Iași, loc în care Alexandru cel Bun împreună cu boierii săi și cu poporul l-au întâmpinat pe Sfântul Ioan
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
etc. În total, nobililor ruși le‐au fost repartizate terenuri în ținuturile Ismail, Bender și Akkerman. Urmărind obiective multiple, autoritățile rusești au stimulat pe parcursul secolului al XIX-lea, așezarea în Basarabia a coloniștilor (cazaci ruși, bulgari, găgăuzi, germani, elvețieni, albanezi, greci ș.a.) și imigranților (țărani ruși și ucraineni și evreii). Printre primii coloniști s‐au numărat cazacii dunăreni, care au fost așezați în Bugeac în anul 1807, din ordinul lui Michelson, comandantul șef al armatei țariste de la Dunăre. Înainte, în timpul și
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
veritabil mozaic de naționalități. Deja în 1827, conform unei statistici, populația sa era repartizată astfel: români 33,6%, bulgari și găgăuzi 22,8%, ucrainieni 19,4%, ruși și lipoveni 9,1%, germani 5,7%, polonezi 2,9%, evrei 2,4%, greci 1,9%, armeni 0,9%, alții 1,3%. În mare însă, proporțiile vor rămâne aceleași pe tot parcursul secolului, românii continuând să dețină majoritatea relativă în regiune. În februarie 1877, prefectul județului Ismail raporta primului ministru I. C. Brătianu că în
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
deja cota de 43%. După reanexarea sudului Basarabiei la Rusia (1878), procesul de modificare a structurii etnice a zonei a continuat. Potrivit datelor ultimului recensământ rusesc din 1897, în Bugeac locuiau 704.436 persoane (români, ruși, ucraineni, bulgari, găgăuzi, germani, greci, albanezi, evrei, etc.).
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]