10,678 matches
-
mare tovărășie, cu bunuri sau cu alte vreo 50 de căruțe maramureșene.”" Traiul în Maramureș este destul de diferit de al zonelor din jur, pentru că nu se poate asigura numai din agricultură. În secolul al XVIII-lea producția agricolă abia putea hrăni o treime din populație. Creșterea animalelor și schimbarea lor pe grâne în zonele de câmpie, explotările forestiere, prelucrarea lemnului și muncile sezoniere “pă țară”, adică în alte regiuni care necesitau forță de muncă, erau o necesitate. Starea socială deosebită a
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
acestei unelte vitale pentru economiile preindustriale au avut loc în Europa (plugul cu roată (~ 1600), lama profilata, monocorp, care a dublat și mai apoi multiplicat producția de pe o suprafata agricolă dată); o explicație a acestui fapt este că imperiul era hrănit de fapt cu produsele agricole din teritoriile est-europene subjugate, musulmanii neavând mare interes să modernizeze acest instrument, cu atat mai mult cu cât principalele lor focare de productie agricolă (Nilul egiptean și Mesopotamia) se aflau în zone inundabile sau irigate
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Tactic, aceasta duce la dezamorsarea potențialului subversiv al mișcărilor populare, tratate, cum s-a întâmplat de-atâtea ori în istoria noastră recentă, ca farse periferice sau ca evenimente manipulate de către alții. Incapacitatea cronică de a participa la treburile cetății se hrănește din stigmă și din sentimentul rușinii pe care aceasta-l stârnește. Iar euforia în numele națiunii, așa cum s-a văzut și la marșurile pentru salvarea Roșiei Montane, pare o inocentă referință patriotică, când de fapt face loc discursului radical naționalist. Această
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
deja semnificativă, un român, foarte multe piese și câteva volume de poezie. Intra în cultura franceză prin poezie, "Le sage à l’heure du thé" este distins cu premiul " Cea mai bună carte de poezie din 1984". Pasiunea să se hrănește din literatura pe care a citit-o, încă din copilărie. Este îndrăgostit și influențat de Franz Kafka, Fiodor Dostoievski, Edgar Allan Poe, Lautréamont, Jorge Luis Borges, Anton Pavlovici Cehov, Samuel Beckett. Iubește suprarealismul, dadaismul, teatrul absurdului sau grotescului, literatura fantastică
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
al „tinerilor furioși” împotriva unei lumi ieșite din matcă, debusolate, care își consumă energiile haotic, într-o enormă dezlănțuire de forțe. imaginea „omului profilat pe cer”, reprezentând infernul existenței umane, este a unei ființe telurice uriașe, emanație a adâncurilor conștiinței, hrănită din toate atrocitățile veacului. Ca și în alte poeme, apocalipsul pe care îl anunță poetul nu este întâmplător, el constituie reacția lui intimă în fața unui univers compact, de o grea materialitate. Există și reacția contrară, mai ales în poeziile din
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
alegerile erau directe. Au fost cerute recrutări, "levée en masse" desfășurându-se în august 1793, sarcina revenind Comitetului salvării publice. Prima categorie de recruți erau bărbați necăsătoriți între 18-25 de ani, numărând un milion de oameni, ce trebuiau să fie hrăniți, înarmați și instruiți. Fabricile de stat au fost adaptate să producă arme și muniție, iar materiile prime erau preluate: clopotele bisericilor fiind topite pentru tunuri și odoarele bisericii pentru monede. Guvernul a preluat controlul asupra comerțului exterior și navigației. Situația
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
avea rost dacă salariile nu erau controlate, pentru că determinau nivelul prețurilor. Salariile au fost fixate la 50% peste nivelul din 1790. Când țăranii au refuzat să vândă cereale la prețul maximal, a fost permisa rechiziționarea ca singura modalitate pentru a hrăni orașele și armata. Prețul maximal i-a întors pe oameni unii împotriva celorlalți. Țăranii îl urau pentru că prețul maximal era adesea sub costul producției, iar sanculoții aveau nevoie de el pentru a trăi. Când s-au dus la țară cu
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
care dețineau o mare parte din recoltă, fiind consilieri municipali și perceptori de impozite ce supravegheau rechiziționarea. Prețul maximal trebuia aplicat. Pentru a-i mulțumi, guvernul a revenit asupra prețurilor, majorându-le în februarie 1794. Orașele și armatele au fost hrănite, iar asignatul, care valora 22% din valoarea nominală în august, a crescut la 48% în decembrie 1793. Teroarea oficială a fost exercitată de comitetele salvării publice și ale siguranței generale, centrat în Paris și ale cărei victime au fost aduse
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
precum vitamine, minerale sau proteine. În anumite regiuni din lume, o economie săracă sau anumite condiții regionale precum seceta sau suprapopularea, pot duce la o diminuare a disponibilității alimentelor. Aceasta poate influența capacitatea populației din zona respectivă de a se hrăni corespunzător. Malnutriția poate apărea și în situațiile în care alimentele sunt disponibile și suficiente. Malnutriția secundară este cauzată de imposibilitatea absorbției sau utilizării nutrienților (precum în cazul instalării anumitor boli ce afectează tractul gastrointestinal, tiroida, rinichii, ficatul sau pancreasul), de
Malnutriție () [Corola-website/Science/297667_a_298996]
-
țării. Pentru a găsi mai multă liniște, Marie Curie se mută în propiul ei apartament, situat în apropierea universității. Duce o viață modestă, însă studiază cu asiduitate. Totuși privațiunile pe care este nevoită să le îndure o fac să cedeze. Hrănindu-se la limita subzistenței, este găsită aproape fără viață de către cumnatul ei, Kazimir, care o readuce în casa sorei sale. Aici își reface sănătatea, dar, o dată revenită în apartamentul ei, continuă stilul de viață auster. În 1893 este absolventă a
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
se știe ce s-a întâmplat, iar din acest motiv, unii cercetători, pe jumătate glumind, vorbesc despre un “Triunghi al Bermudelor” între Pământ și Marte, sau de un blestem al planetei, ori chiar despre un "“Mare Vârcolac Galactic”" ce se hrănește cu acestea. Prima misiune de succes a fost Mariner 4, lansată în 1964 de către NAȘĂ. Primele obiecte ce au ajuns pe pamant marțian au fost două probe trimise de sovietici, în 1971, dar ambele au pierdut contactul după câteva secunde
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
Potter". Copilă fiind, Rowling scria des povești fantastice, pe care obișnuia să i le citească surorii ei. „Încă pot să îmi amintesc cum îi spuneam o poveste în care ea a căzut într-o gaură de iepure și a fost hrănită cu struguri de către familia de iepuri. Prima poveste pe care am scris-o (când aveam 5-6 ani) a fost despre un iepure pe nume Rabbit (). Acesta avea pojar și era vizitat de către prietenii lui printre care se afla și o
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
pe rând copiii de îndată ce se nășteau, i-a oferit soțului ei o piatră în locul pruncului (Cronos nu avea vederea bună). Rhea l-a ascuns pe Zeus în Creta, unde a fost îngrijit de către două nimfe, Adrasteia și Ida. Acestea îl hrăneau cu lapte de la capra Amaltheia și cu ambrozie. Cureții (apărătorii lui Zeus) îl protejau pe micul zeu și făceau zgomot cu armele când acesta plângea, ca nu cumva să-l audă Cronos. Când a crescut mare, Zeus a pus la
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
și hidrofile. Cu o frecvență mai redusă se întâlnesc și angiosperme, mai ales în partea dinspre uscat a etajului supralitoral. Pe lângă bacterii aerobe și - mai puțin - anaerobe, fauna include numeroase crustacee, insecte și viermi. Mare parte din aceste vietăți se hrănesc din depozitele de materie organică. O parte mai mică este formată din mici prădători. La acestea trebuie adăugate vietățile pasagere, în special păsările de mare. Etajul mediolitoral cuprinde zona de spargere a valurilor (între cca. 0 și -0,5 m
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
avocat", în care calul lui Alexandru cel Mare, Bucefal, transportat într-o lume modernă, lipsită de eroi și aventuri, se vede nevoit să se adâncească în lectura textelor legale. Pentru Kafka, studiile de drept au constat în faptul că se « hrănea spiritual pur și simplu, în cele câteva luni de dinaintea examenelor și sub cea mai formidabilă încordare a nervilor, din rumegușul care mai fusese mestecat de mii de guri » înaintea sa. Într-un anumit sens însă, acest lucru nu-i displăcea
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
părinților. Robert Klopstock și Dora Diamant îl internează la sanatoriul din suburbia Kierling a orașului Klosterneuburg, din Austria, și îl îngrijesc zilnic. Kafka glumește numindu-i « mica mea familie ». Situația medicală este însă critică. Din cauza durerilor, scriitorul nu se poate hrăni decât cu dificultate, slăbește enorm și deseori își pierde vocea, scoțând în schimb din gâtlej niște sunete hârâite. Două povestiri la care Kafka a lucrat pe patul de spital fac aluzie într-un mod straniu la starea agravată a scriitorului
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
din romanul "Procesul". De multe ori, atmosfera kafkiană amintește de farsă și burlesc. În "Castelul", situația lui K. este una comică, pentru că, nefiind nici acceptat, nici respins de autoritățile Castelului, se vede nevoit să ducă o existență futilă și stagnantă, hrănindu-se cu iluzii, bazându-se fără succes pe influența amantei sale, încercând mereu să se debaraseze de incomozii secundanți, locuind vremelnic în hanuri sau în sala de gimnastică a unei școli, de unde este evacuat adesea cu mare zarvă de forțe
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
pe regele Carol al XII-lea al Suediei. Acesta venea din Imperiul Otoman și se întorcea spre Pomerania suedeză și era însoțit de numeroase trupe. În toată această perioadă, piteștenii au avut de suferit de pe urma musafirilor, fiind nevoiți să-i hrănească în condițiile unui an secetos ce compromisese grav recoltele de grâu, orz și furaje. Până în 1746, Piteștiul, avea șapte-opt biserici, iar numărul caselor ajunsese la 250, estimându-se că ar fi adăpostit 1.250 de locuitori. O mărturie din anul
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]
-
se întrec să scoată la mal crucea aruncată de preot în apa înghețată. Cel ce va reuși, va avea parte numai de bine. În aceste zile, atât de reci ale iernii, adunați pe lângă focuri, neavând altă treabă decât de a hrăni animalele, țăranii români își trag sufletul alături de cei dragi, petrecând cu toți Ionii și Ioanele și pregătindu-se pentru truda care va veni curând, odată cu topirea zăpezii. Cultura tradițională a avut în timp o influență puternică asupra artei profesioniste a
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
colegii prestigioase. Se credea că războiul va fi de scurtă durată și că soldații se vor întoarce în casele lor înainte de Crăciun. În ambele tabere opuse se manifestă euforia colectivă care însoțea plecările spre front ale trenurilor pline de soldați, hrăniți cu entuziasm, de mulțimile adunate în piețe și gări, care fluturau steaguri și se îmbrățișau de rămas-bun, născându-se sentimente de fraternitate și solidaritate menite să unească. Niciunii nu se așteptau că aveau să fie duși în trenuri precum "vitele
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
i nce mai puțin. S-a încercat să se impună un control strict al prețurilor, producătorii nemaifiind stimulați să producă. Dacă prețul la grâu era mai mic, țăranii nu-l vor mai vinde și îl vor păstra pentru a-și hrăni vitele. Într-un stat bogat, prețurile oferite agricultorilor erau generoase și erau astfel stimulați să producă. Statele cu un deficit alimentar substanțial reușesc să producă, pe când cele cu surplus erau paralizate. O modalitate de ieșire din impas era piața neagră
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
a speriat pe boieri, care trimit corpuri de oaste pentru a-l opri. Adresându-i-se lui Nicolae Văcărescu, unul dintre cei însărcinați cu înfrângerea oștirii pandurilor, Tudor arată că "„pesemne dumneata pă norod cu al căror sânge s-au hrănit și s-au poleit tot neamul boieresc, îl socotești nimic, și numai pe jefuitori îi numeri patrie... Dar cum nu socotiți dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor“". Diplomat, Tudor asigură în permanență pașalele de la Dunăre și
Tudor Vladimirescu () [Corola-website/Science/298248_a_299577]
-
mediul rural, neexistând bunuri de consum de cumpărat contra cerealelor, fermierii deja încetaseră să mai alimenteze orașele, chiar înainte de Revoluția din Februarie. Deja Guvernul Provizoriu al lui Kerenski trebuise să treaca la rechiziționarea forțată a stocurilor de alimente, pentru a hrăni orașele, unde foametea făcea ravagii. Ajungând la putere, bolșevicii au încercat să renunțe la astfel de practici nepopulare, dar în fața agravării situației sanitare și economice, ei a trebuit să recurgă din nou la ele. Producția industrială a fost subminată de
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
1920: „țara era condusă de o serie de mici satrapi, începând cu guvernanții și terminând cu orice ofițer de armată [...] indisciplina trupelor, dezmățul și arbitrarul ce domneau în spatele frontului nu mai erau un secret pentru nimeni [...] Armata, slab alimentată, se hrănea exclusiv pe spinarea populației, deja împovărată insuportabil.” Cu toate acestea, este incontestabil faptul că înaltele autorități albe au ales și ele să utilizeze teroarea. „Conferința specială” prezidată de generalul Denikin lua încă din martie 1919 decizia de a condamna la
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
cooperativele au fost absorbite, sovietele transformate în organisme de fațadă. În 1920, Troțki a stârnit controverse pe scară largă când a propus „militarizarea” muncii. În mediul rural, detașamentele armate au trecut cu violență, la rechiziționarea forțată de cereale pentru a hrăni orașele și Armata Roșie. Puterea a depus și un imens efort de alfabetizare, educație și propagandă destinat soldaților și maselor populare. S-a încurajat efervescența artistică, artiștii de avangardă au fost aserviți „revoluției” printr-o producție mare de lucrări și
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]