12,372 matches
-
invenția retorică, deci, nu există nici un motiv pentru care amândouă nu ar face apel la același bagaj de mijloace tropologice. Nuvela de ficțiune și schița pot fi scrise folosind numai comparația, evitând metafora, și vice-versa se întâmplă în jurnalismul literar narativ. Profesionalizarea ca o consecință a noilor direcționări a mijloacelor de producție este un important factor pentru situarea istorică a jurnalismului literar narativ în America, din mai multe motive. Primul este acela că operele jurnaliștilor au fost eliminate dintre făuritorii de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ficțiune și schița pot fi scrise folosind numai comparația, evitând metafora, și vice-versa se întâmplă în jurnalismul literar narativ. Profesionalizarea ca o consecință a noilor direcționări a mijloacelor de producție este un important factor pentru situarea istorică a jurnalismului literar narativ în America, din mai multe motive. Primul este acela că operele jurnaliștilor au fost eliminate dintre făuritorii de literatură nu pe merit ci pentru ceea ce ei produc ca să trăiască, materiale a căror formă este decisă de direcția de producție. Așa cum
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ideea că jurnalismul este o formă inferioară" (Two Tales 126). Să documentăm aceste circumstanțe înseamnă să eliminăm un obstacol din fața foarte popularei înalte considerații a acestui gen pe propriul teren. Ca o consecință logică a acestui fapt, dacă jurnalismul literar narativ poate fi ignorat din cauza clasei profesionale din care fac parte cei care-l practică, atunci poate fi cu ușurință dislocat în categoria largă a literaturii non-ficționale. La acest nivel critic, munca întregii categorii profesionale poate fi eludată în ansamblu pe
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
vederea și ignorat. De fapt nu se vede pădurea din cauza copacilor. Primejdia este aceea că acest gen poate să rămână pierdut în jungla categoriilor critice datorită politicii elitiste a școlilor de literatură tradiționale. O altă caracteristică care distinge jurnalismul literar narativ, potrivit lui Connery, este aceea că "subiectul lucrării este ales pe baza criteriilor de selecție care funcționează tradițional pentru știri sau reportaje" (Discovering 15). Cu certitudine acest fapt este până într-un anumit punct adevărat, dar încerc să reformulez acest argument
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
seminarii scriitorii "creativi" este mică, cu toate că ultimii primesc informația în universitățile cele mai respectabile și sunt considerați "făcători" de literatură. Aceștia sunt privilegiați în timp ce jurnaliștii sunt marginalizați - nu comparându-se ceea ce scriu, ci în funcție de clasa lor profesională. Profesionalizarea jurnalistului literar narativ ca atare poate fi recunoscută și după faptul că mulți, asemeni lui Hearn, sunt și adepții jurnalismului de știri rutinier. Același lucru se poate afirma și despre Lincoln Steffens, despre care se spunea că este unul din primii doi reporteri
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
aparținând unuia din cele mai populare subgenuri ale curentului principal de știri, și în același timp unul din cele mai dificile - știrile legate de activitatea infracțională (Trebuie să înțelegem că el a fost mai degrabă un susținător al jurnalismului literar narativ decât un practicant al lui. Nu e mai puțin adevărat că acest sprijin a fost un fapt la fel de important pentru a atrage atenția asupra lui cât și asupra muncii celor care îl practicau). La fel R. W. Stallman și E.
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
E. R. Hagemann îl caracterizează pe Crane ca pe un star-reporter, dovedind că el nu era deloc un "ziarist ratat așa cum îl etichetează cei mai mulți dintre critici" (War Dispatches - Corespondențe de război - 109). Un alt factor care reflectă profesionalizarea jurnalismului literar narativ este acela că presa normală dovedește o mult mai mare deschidere pentru a publica astfel de lucrări decât se apreciază de obicei. Cineva ar putea cu ușurință trage concluzia că New York Commercial Advertiser ar fi fost excepția. Dar există suficiente
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dovedește o mult mai mare deschidere pentru a publica astfel de lucrări decât se apreciază de obicei. Cineva ar putea cu ușurință trage concluzia că New York Commercial Advertiser ar fi fost excepția. Dar există suficiente dovezi că folosirea jurnalismului literar narativ de către jurnaliștii profesioniști era mult mai larg răspândită decât se crede de obicei. Este adevărat că New York Commercial Advertiser se afla în fruntea listei, și hotărârea ziarului de a folosi jurnalismul literar narativ era reflectată în încercările lui Steffens de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
există suficiente dovezi că folosirea jurnalismului literar narativ de către jurnaliștii profesioniști era mult mai larg răspândită decât se crede de obicei. Este adevărat că New York Commercial Advertiser se afla în fruntea listei, și hotărârea ziarului de a folosi jurnalismul literar narativ era reflectată în încercările lui Steffens de a recruta absolvenți de colegiu care doreau să scrie literatură: "Am să angajez tipi, zic eu, despre care profesorul de engleză crede că vor fi capabili să scrie și care ei înșiși își
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Spirit of the Ghetto - Spiritul ghetto-ului. Așa cum notează Hapgood în autobiografia sa, cartea se mai reedita încă la treizeci și șase de ani de la apariția ei (143). În propria sa recenzie, el subliniază relevanța neștirbită a tipului de jurnalism literar narativ practicat în acei ani. Și iată că volumul a mai fost reeditat și în 1967 de către distinsa editură Belknap Press of Harvard University Press. Dar Commercial Advertiser nu era singur. Dovada existenței altor multe publicații care erau deschise jurnalismului literar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
practicat în acei ani. Și iată că volumul a mai fost reeditat și în 1967 de către distinsa editură Belknap Press of Harvard University Press. Dar Commercial Advertiser nu era singur. Dovada existenței altor multe publicații care erau deschise jurnalismului literar narativ o reprezintă lista cu lucrările publicate de Stephen Crane. În perioade diferite Crane a publicat schițele sale inspirate din viața de zi cu zi în majoritatea ziarelor mari din New York, inclusiv în Tribune, Press, Herald, Times, Sun, Journal și World
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Alte articole concepute în această formă apăreau în acum aproape uitatele Arena, Philistine, Roycroft Quartely, Town Topics, Pocket Magazine și Truth. 50 Crane nu era singurul jurnalist care beneficia de o asemenea piață dornică să publice materiale aparținând jurnalismului literar narativ. Printre practicanții genului se numără și Norris, care era redactor la Wave, un ziar săptămânal din San Francisco (O. Lewis 6), și Hearn, ale cărui scrieri apăreau în ziarele din Cincinatti și New Orleans. Alte nume celebre des citate în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
B. Du Bois, Richard Harding Davis, și Jacob Riis, ca și scriitori azi în mare parte uitați cum ar fi Julian Ralph, George Ade, Hapgood și Cahan 51. Mai mult, faptul că și alți scriitori azi uitați practicau jurnalismul literar narativ este dovedit de un comentariu din 1901 din Bookman, una din cele mai prestigioase reviste literare ale timpului. Într-un articol nesemnat, autorul comentează un articol de fond din New York Evening Sun despre Carrie Nation care vizita New York-ul, spunând
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
temele erau "relevante" sau nu - multe imagini despre caracterul și viața orașului - au avut ocazia să apară în ziare" (138). Dar New York-ul nu era neapărat centrul unei asemenea activități. Chicago pusese pe picioare propria lui școală de jurnalismul literar narativ, între numele incluse pe la 1890 fiind cel al lui George Ade și într-o măsură mai restrânsă al lui Finely Peter Dunne, care s-a angajat în mod deschis pe drumul ficționalizării în coloana sa "Mr. Dooley" (Ade a scris
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care e poate mai cunoscut ca autor de proză scurtă, și care a scris articole despre personalitățile din baseball în calitate de reporter sportiv 52. Într-adevăr acești jurnaliști literari ar putea să facă parte din tradiția deja centenară a jurnalismului literar narativ practicat aici de Ben Hecht pe la 1920 și de Mike Ryoko la sfârșitul secolului al XX-lea. Dar exemplele lui Ade și Dunne ilustrează un alt punct de vedere despre jurnalismul literar narativ decât cel existent în secolul al XX
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din tradiția deja centenară a jurnalismului literar narativ practicat aici de Ben Hecht pe la 1920 și de Mike Ryoko la sfârșitul secolului al XX-lea. Dar exemplele lui Ade și Dunne ilustrează un alt punct de vedere despre jurnalismul literar narativ decât cel existent în secolul al XX-lea. Era frecvent o modalitate de expresie pentru foiletoniști, care aveau o libertate de mișcare pe care ziariștii de la secția de știri obișnuite nu o aveau de obicei. În aceste libertăți se poate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ceea ce scria, dar și asupra modului cum scria. Stilul vulgar al lui Ned Ward din secolul al XVI-lea din Londra poate că nu ar fi fost acceptat, dar foiletoniștii puteau să scrie și într-un stil discursiv ca și narativ, sau ca E. B. White care pendula între cele două stiluri. În același timp nu este o greșeală să afirmăm că autorii de editoriale practicau jurnalismul literar narativ chiar dacă o făceau numai din când în când. Un savant ca Sam
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dar foiletoniștii puteau să scrie și într-un stil discursiv ca și narativ, sau ca E. B. White care pendula între cele două stiluri. În același timp nu este o greșeală să afirmăm că autorii de editoriale practicau jurnalismul literar narativ chiar dacă o făceau numai din când în când. Un savant ca Sam G. Riley observă: "Modestul meu protest față de definiția uzuală a jurnalismului literar este aceea că ea a inclus forme de scris scurte cum ar fi cele ale foiletoniștilor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Ade și Dunne arată că adoptarea personajelor ficționale în comentarea vieții de zi cu zi nu era ceva neobișnuit. Și în fapt, Addison și Steele au pus-o în practică. San Francisco a fost un alt centru al jurnalismului literar narativ practicat de scriitori ca Norris, Bierc și Winnifried Black, care e mai bine cunoscută sub pseudonimul "Annie Laurie" și mai târziu de concurenta ei Elisabeth Cochrane, care a scris sub numele de "Nellie Bly". În cele din urmă ceea ce au
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
liberă. Articolul din Bookman, "Chronicle and Comment", sugerează că atenția criticii a fost atrasă de acest gen, atunci când o serie de tehnici de scriere a prozei au fost practicate în acest cadru, și asta ne ajută să situăm jurnalismul literar narativ ca avându-și începuturile pe la 1890. Această conștiință critică este reflectată atât la autori cât și la critici. Unul din exemple apare în 1897 în New York Commercial Advertiser și apreciază "Men in the Storm" a lui Crane ca unul din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
reflecte impersonal, cu înțelegere, drama vieții reale. Procedând astfel vor ajuta la revitalizarea literaturii noastre, care în prezent este atât de anemică" (O nouă formă de literatură 425). Tot așa cum scriitori realiști și naturaliști își teoretizau propriile scrieri, jurnalismul literar narativ făcea același lucru. Și iată că Howells făcea apel la abandonarea viziunilor romantice și convențiilor istorice în volumul său din 1891 Criticism and Fiction - Critica și ficțiunea: "Și mai cred că pentru a rămâne interesante pentru cititor personajele trebuie construite
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că pentru a rămâne interesante pentru cititor personajele trebuie construite după idealurile romantice... Cât de fals este acest concept a fost subliniat chiar de o critică care altfel are tendința să reacționeze cu întârziere" (27). În chip similar jurnalismul literar narativ făcea un pas înapoi de la creație la formularea critică și din această perspectivă era capabil să își situeze propria operă în epocă. Dar recunoașterea critică trece dincolo de ceea ce vine din partea celor care practică genul, și care ar putea fi bănuiți
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
săi insistând pe ideea că jurnalismul nu poate (fi literatură) cu toate că Herald atrăsese atenția că ziarele au fost acelea care l-au publicat pe Longfellow (Borderland of literature - Granițele literaturii - 513-14). Cu siguranță discuția depășește axarea limitată pe jurnalismul literar narativ. Dar dezvăluie bătălia culturală care are loc la apariția acestui gen în forma lui modernă. Și Spectator își trădează propriul punct de vedere atunci când citează exemple de jurnalism care ar putea fi caracterizate drept literatură: "Câteva din lucrările lui Richard
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
adunate sub formă de carte". Jefferies, care a scris eseuri și poeme despre natură, a început să publice în Pall Mall Gazette. Pe de altă parte, articolul din Spectator se referă într-un mod mult mai direct la jurnalismul literar narativ atunci când citează ca exemplu creația lui Boswell, Life of Johnson (Viața lui Johnson), ca fiind și literatură și jurnalism (513). Criticii din Statele Unite au făcut cunoștință cu jurnalismul literar narativ, printre aceștia numărându-se și Howells. Așa cum reamintea și Steffens
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
referă într-un mod mult mai direct la jurnalismul literar narativ atunci când citează ca exemplu creația lui Boswell, Life of Johnson (Viața lui Johnson), ca fiind și literatură și jurnalism (513). Criticii din Statele Unite au făcut cunoștință cu jurnalismul literar narativ, printre aceștia numărându-se și Howells. Așa cum reamintea și Steffens, Howells avea la acea oră arbitrul gusturilor literare ale epocii în lumea literelor americane, "afirmând că nici un scriitor sau nici un artist nu poate să își permită să nu citească Commercial
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]