10,710 matches
-
complesso della distillazione atmosferică del grezzo. È costituito da idrocarburi con numero di atomi di carbonio prevalentemente maggiore di C11 e punto di ebollizione superiore a 200 °C că. Questa corrente contiene probabilmente îl 5% o più di idrocarburi con nuclei aromatici condensați di 4-6 elemenți.] NL: residuen (aardolie), atmosferische destillatie; Stookolie [Een complex residu, verkregen uit de atmosferische destillatie van ruwe olie. Bestaat uit koolwaterstoffen, overwegend groter dan C11, die koken boven ongeveer 200 °C. Deze stroom bevat waarschijnlijk 5
jrc2510as1994 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87664_a_88451]
-
organico în idrogeno solfarato che viene eliminato. È costituita da idrocarburi con numero di atomi di carbonio prevalentemente superiore a C20 e punto di ebollizione 350 °C că. Questa corrente contiene probabilmente îl 5% o più di idrocarburi aromatici a nuclei condensați di 4-6 elemenți.] NL: geklaarde oliën (aardolie), met waterstof ontzwavelde katalytisch gekraakte; Stookolie [Een complexe verzameling koolwaterstoffen, verkregen door de behandeling van katalytisch gekraakte geklaarde olie met waterstof, om organisch zwavel om te zetten în waterstofsulfide dat verwijderd wordt
jrc2510as1994 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87664_a_88451]
-
che viene eliminato. È costituita da idrocarburi con numero di atomi di carbonio prevalentemente nell'intervallo C15-C35 e punto di ebollizione nell'intervallo 260 °C-500 °C că. Questa corrente contiene probabilmente îl 5% o più di idrocarburi aromatici a nuclei condensați di 4-6 elemenți.] NL: destillaten (aardolie), met waterstof ontzwavelde zware katalytisch gekraakte fracție; Stookolie [Een complexe verzameling koolwaterstoffen, verkregen uit de behandeling van zware katalytisch gekraakte destillaten met waterstof, waarbij organisch zwavel wordt omgezet în waterstofsulfide dat verwijderd wordt
jrc2510as1994 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87664_a_88451]
-
prevalentemente da idrocarburi aromatici con numero di atomi di carbonio prevalentemente nell'intervallo C10-C25 e punto di ebollizione nell'intervallo 160 °C-400 °C că. Questa frazione può probabilmente contenere îl 5% în peso o più di idrocarburi aromatici a nuclei condensați di 4-6 elemenți.] NL: residuen (aardolie), katalytische reformator-fractioneerder; Stookolie [Een complexe verzameling koolwaterstoffen, verkregen als de residu-fractie bij destillatie van het produkt van een katalytisch reformeringsproces. Bestaat hoofdzakelijk uit aromatische koolwaterstoffen, overwegend C10 tot en met C25 met een
jrc2510as1994 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87664_a_88451]
-
a fost centrul Imperiului lui Samo din secolul VII. Un stat slovac, cunoscut ca Principatul Nitra, a apărut în secolul VIII, si conducătorul lui, Pribina, a consacrat prima biserică creștină de pe teritoriul Slovaciei în 828. Împreună cu Moravia învecinată, a constituit nucleul Moraviei Mari, incepand cu anul 833. Apogeul acestui imperiu slavonic a fost găzduirea sfinților Chiril și Metodiu în 863, în timpul domniei prințului Rastislav, precum și expansiunea teritorială din timpul regelui Svatopluk I. După dezintegrarea Moraviei Mari, la începutul secolului X, maghiarii
Slovacia () [Corola-website/Science/297289_a_298618]
-
pronunțat pentru originea latină a poporului român, dar au susținut dispariția prin exterminare și alungare a dacilor. Susțin că nu au găsit compatibilități dintre civilizația romană și daci. Aceștia au pus bazele școlii latiniste, care din Transilvania și-a schimbat nucleul spre cele două principate. August Treboniu Laurian susținea că istoria românilor începea cu fondarea Romei. Școală latinistă a publicat în 1871 și 1876 un dicționar în două volume și un glosar al limbii române, latinizată. Dicționarul a declanșat reacții împotriva
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
sovietică era majoră, rolul slavilor în etnogeneza românească a luat amploare. În perioada național-comunismului ceaușist, dacilor le-a fost conferit rolul fondator al poporului român. Sunt teorii derivate ca cele emise de Școală protocronistă care afirmă că Dacia a fost nucleul „vetrei străromâne”, că procesul de romanizare i-ar fi cuprins și pe „dacii liberi”. Populațiile romanice din sudul Dunării ar fi provenite din migrații nord-sud, din Dacia spre Balcani (teorie adoptată de unii istorici iugoslavi, bulgari, iar mai recent sârbi
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
pierd din nou. Cel mai probabil e că fortăreața medievală și portul ei au trecut sub controlul exclusiv al armatei turcești, iar populația locală s-a refugiat în zonele rurale din împrejurimi. În prima jumătate a sec. XVIII, un nou nucleu de locuire se dezvoltă, la o distanță de cca. 6 km N-V de amplasamentul vechii așezări, înspre interiorul regiunii. Această nouă așezare este cunoscută în epoca dominației otomane sub numele de „Bulustra” care nu este, după unele opinii, decât
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
interbelică în care purta denumirea de "Ungheni Târg". Prima atestare documentară a Ungheniului o avem într-un hrisov de la Ștefan cel Mare datat cu 20 august 1462. Numele inițial al localității a fost Unghiul. Ungheni-Vale este satul istoric, care constituie nucleul orașului. Apelativul și l-a luat de la așezarea sa geografică, în valea Prutului, față de celelalte zone ale orașului. Despre familiile boierești care au stăpânit se cunosc următoarele: în anul 1462 Pan Bratul, fiul Procelnicului, stăpânea localitatea. Acest procelnic era Stoian
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
deține 1 mandat și Eduard Bejenari este unicul consilier independent din noul consiliu . În cadrul consiliului activează trei comisii de specialitate: buget și finanțe; învățământ, cultură și sport; socială . Mahalalele și cartierele poartă următoarele denumiri: Ungheni-Vale - este satul istoric, care constituie nucleul orașului. Apelativul și l-a luat de la așezarea sa geografică, în valea Prutului, față de celelalte zone ale municipiului; Ungheni-Deal - parte a orașului, altădată sat cu numele Delești, botezat astfel datorită poziției sale geografice, mai ridicat, pe o colină, în raport cu întreg
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
egalități, normativizarea cu majoritatea și neasumarea. V.I. Care au fost cele mai importante proiecte ale tale pe tema asta (unde le-ai facut, ceva feedback ai primit?) S.O. În 2004 am fondat asociația LGBTeam, care a funcționat ca un nucleu pentru o mini comunitate împreună cu care am început să lucrez. Am participat cu lucrări colective care abordează identitatea queer dintr-o perspectivă activistă la Festivalul Utopii Contemporane și am expus la UNA Galeria din București și Galeria Mansarda din Timișoara
Fragilitatea unor drepturi acordate, care pot fi revocate de majoritate, ne situează într-o democrație a masei și nu a dreptului individului () [Corola-website/Science/296096_a_297425]
-
o muncă vie de animator cultural și adunând în jurul său alți artiști realizează spectacolul "Tache, Ianke și Cadâr" de V. I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful „Modern” din Ploiești, apoi " Trandafirii roșii" de Zaharia Bârsan. Astfel ia ființă nucleul denumit „Brigada culturală Prahova” ce se transformă în „Teatrul Sindicatelor Unite” (1947) din care se va naște „Teatrul de Stat Ploiești” (1949). Debutul pe scenă îl face pe scena studioului „Teatrului Național” din Piața Amzei (1948), când încă student în
Toma Caragiu () [Corola-website/Science/297582_a_298911]
-
fără pulbere" drept un roman „execrabil din punct de vedere moral”, amintindu-și că, cu șapte ani în urmă, scriitorul îi mărturisea că „îmi vine să-mi tai mâna cu care am scris "Drum fără pulbere"”. În 1953 apare un nucleu al viitoarei capodopere, nuvela "Bijuterii de familie" (ecranizată de două ori). În 1957 vede lumina tiparului "Cronică de familie", cea mai însemnată capodoperă a prozei românești care cuprinde un veac de istorie și 200 de personaje, apariția și evoluția claselor
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
latinească, de "Helvetia", asociat termenului neolatin de "Confederatio Helvetica". Termenul folosit în limbile locale provine de la termenul alemanic "Schwiizer", utilizat pentru a-i denumi pe locuitorii din "Schwyz" și din teritoriul asociat, unul dintre cantoanele din Waldstätten, care a format nucleul Vechii Confederații Elvețiene. Numele a apărut ca exonim, fiind aplicat "pars pro toto" soldaților confederației. Elvețienii au început ei înșiși să folosească acest nume după Războiul Suab din 1499, alături de termenii "confederați", "Eidgenossen", utilizați încă din secolul al XIV-lea
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
ul este un curent din literatură română. Având un program estetic coerent, grupul oniric s-a constituit în 1964 în jurul nucleului format din Dumitru Țepeneag și Leonid Dimov, scriitori care, frecventând cenaclul Luceafărul, prezidat în acel moment de Eugen Barbu, i-au putut cunoaște mai întâi pe Virgil Mazilescu, Vintilă Ivănceanu și Iulian Neacșu, cărora li se vor alătura ulterior și
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
în anul 1962, la secția fără frecvență. Printre profesorii care l-au marcat pe el și pe colegii săi de generație se numărau Tudor Vianu sau George Călinescu. În anul 1943 face cunoștință cu Costache Olăreanu și Radu Petrescu, viitorul nucleu a ceea ce se va numi peste aproximativ 30 de ani Școala de la Târgoviște. Din anul 1950 lucrează la ziarul Scânteia, ca redactor; părăsește gazetăria în 1969, pentru o slujbă de funcționar pe lângă C.C. al P.C.R. și în Consiliul Culturii și
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
În 1921 devine membru al Academiei Române. Doi ani mai târziu, își ține discursul de recepție, în care face aprecieri pozitive fată de folclorul românesc în general și de poezia populară în special. Reîncepe colaborarea la revista "Viața românească", alăturându-se nucleului de redactori din perioadă interbelică, din care face parte și Garabet Ibrăileanu, publicând fragmente din romanele sale (unele dintre ele inițial publicate la editura acesteia). Tot la editura revistei ieșene publică volumul de nuvele "Umbre" și broșura " În amintirea lui
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
chemau universitățile staliniste”. Frecventează un timp cenaclul de pe lângă revista"Tânărul scriitor", condus de Florin Mugur. Decisivă pentru formația sa intelectuală va fi însă prietenia care îl va lega de Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Grigore Hagiu și Matei Călinescu, un adevărat nucleu al generației 60, care va demola falsele valori, promovate de realismul socialist, prin impunerea criteriului estetic. În 1961, publică schițe și nuvele în "Gazeta literară" ("Hoțul", "Tinerețe", "Vichenție", "Buzuilă"), în "Luceafărul" ("Noapte albă", "Uimitor, foarte uimitor") și în "Scrisul bănățean
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
Roșcovana"), făcându-se remarcat în mediile literare. Între 1962-1965 publică noi schițe și fragmente de roman în "Gazeta literară", "Luceafărul", "Orizont" și "Viața românească". Despre nuvela "Copilăria lui Herbert", apărută în "Gazeta literară", nr. 42, din 15 octombrie 1964, un nucleu al romanului " În absența stăpânilor", Nichita Stănescu va scrie elogios. Interviuri
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
Conceptul semnifică faptul că, odată cu trecerea timpului, textele vechi, inițial non-literare, se încarcă cu o aură de expresivitate, care le-a transformat odată cu trecerea timpului în texte literare. În aria de studiu a literaturii vechi s-a ocupat de cercetarea nucleelor narative în operele cronicarilor moldoveni Grigore Ureche și Miron Costin și a consacrat o monografie mitropolitului Antim Ivireanu, Logos și personalitate, personalitate extrem de vie a culturii noastre medievale. Cartea aceasta a constiuit debutul domniei sale în critică și a fost scrisă
Eugen Negrici () [Corola-website/Science/297639_a_298968]
-
trăirile emoționale refulate sunt din nou aduse la suprafața conștiinței și în felul acesta, conflictele, prelucrate în mod conștient, nu mai provoacă tulburări psihice. Între 1895 și 1900 Freud a formulat cea mai mare parte a concepțiilor sale, care formează nucleul psihanalizei în teorie și practică. El renunță la metoda hipnozei, preferând expunerea spontană de către pacient a amintirilor sale, încă din perioada copilăriei, în timpul ședințelor de psihanaliză, sub forma așa zisei "asociații libere". În felul acesta psihanalistul îl ajută să-și
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
au deschis noi drumuri în știința modernă. Mai mult, s-a ajuns la ideea că atomul nu este indivizibil și au fost propuse mai multe modele pentru structura atomului, toate având ca esență ideea că acesta este format dintr-un nucleu și un înveliș de electroni, nucleul fiind cel care emite undele radioactive. Marie Curie a militat și pentru utilizarea în medicină a substanțelor radioactive, un exemplu constituindu-l folosirea radiului în tratamentul cancerului. Curiozitatea intelectuală arzătoare față de necunoscut a Mariei
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
modernă. Mai mult, s-a ajuns la ideea că atomul nu este indivizibil și au fost propuse mai multe modele pentru structura atomului, toate având ca esență ideea că acesta este format dintr-un nucleu și un înveliș de electroni, nucleul fiind cel care emite undele radioactive. Marie Curie a militat și pentru utilizarea în medicină a substanțelor radioactive, un exemplu constituindu-l folosirea radiului în tratamentul cancerului. Curiozitatea intelectuală arzătoare față de necunoscut a Mariei Curie deschide drumul comunității științifice spre
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
dacă luăm doar în considerare faptul că Ihab Hassan își publică eseul, "The Dismemberment of Orphaeus", în 1974. Studiul esențial al lui Fredric Jameson "Postmodernism or the Cultural Logic of Late Capitalism", a apărut zece ani mai tîrziu, în 1984. Nucleul acestui studiu a fost publicat într-o altă formă, cu titlul "Postmodernism and the Consumer Society", în același an, în "New Left Review", după cum mărturisește însuși autorul în prefața unui alt volum de articole. Alte două cărți foarte populare în
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
J. Walerstain, B. de Souse Santus, D.R. Griffin, H. Smith, P. Rosneau, J. Derrida, J.F. Lyotard, J. Culler, M. Poster, G.Wattimo, R.Robertson ș.a. vorbesc despre distrugerea matricei social-culturale a vechiului tip de conștiință, unde știința era reprezentată ca nucleu și forță dominantă în societate. Posmoderniștii neagă căutarea în știință a trăsăturilor generale și universale, remarcându-le numai pe cele locale, singulare, particulare. Postmoderniștii, menționează L.A. Mikeșina, evită orice forma de monism și universalizare, tratează, în mod critic, reprezentările pozitiviste
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]