14,286 matches
-
din hol stânga; ușă spre bibliotecă dreapta. DNA PEVEREL stă așezată lângă foc. Intră FANNY dinspre hol, cu o scrisoare pe tavă.“ Dacă se ridica acum și pleca repede la St James, să urmărească actul din spatele stalurilor? Nu avea nici un pic de inters să rămână aici, să afle dacă sir Robert Chiltern avea să scape de dezonoarea pe care o merita pe deplin. Dar avea să ajungă la St James după ridicarea cortinei, perturbând desfășurarea primei scene, atât de frumoase. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spectatori plătitori, În medie. — Și cât mă pot aștepta să primesc ca drepturi de autor, la final? Întrebă Henry. Shone examină registrul cu ajutorul unui pince-nez și Își supse golurile dintre dinți. Vreo două sute de lire, după estimările mele. Poate un pic peste. O răsplată jalnică pentru atâta muncă, pentru atâtea griji și suferințe. Gândul i se citea, se vede, pe chip, căci Alexander adăugă. — Eu o să pierd o mie cinci sute. Mai mult, se tângui Shone. — Orice piesă e un joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se Întoarse la Frumoasa casă, acum reintitulat Vechiturile, dar cu oarecare neliniște. Nu că i-ar fi lipsit Încrederea În valoarea potențială a subiectului sau În eleganța formei. Problema era că povestea se tot lungea, fără să se apropie vreun pic de o concluzie. Inițial, Îi propusese cartea lui Scudder, redactorul șef de la Atlantic, ca una dintre cele trei povestiri pe care revista se oferise, din fericire, să i le publice, fiecare de circa zece mii de cuvinte. Dar „scenariul“ Însuși depășise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
căpitanul Courthope și l-am auzit spunându-i locotenentului Haigh: „Nu scoate plutonul din tranșee. N-are rost. E o nenorocire.“ A fost decizia lui de a ține oamenii pe loc și ea mi-a salvat viața, sunt convins. Un pic mai târziu a venit ordinul de retragere de la cartierul general al batalionului, dar ar fi fost prea târziu dacă am fi apucat să ieșim la luptă. Ceilalți trei ofițeri din Compania C au fost omorâți și o mulțime de flăcăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și mă rădeam, pe urmă coboram la bucătărie să mănânc ceva cu Minnie și cu Joan și Încă Îmi mai rămânea destul timp până să-l trezesc pe domnu’ James... Și cât mi-am dorit atunci să fiu acasă! Un pic mai Încolo, ne-au retras și ne-am regrupat În liniile din spate. Ne-au spus că urmează să susținem alt atac, târziu după-amiază. De data asta, așteptarea n-a fost deloc plăcută, credeți-mă. Dar primul val a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Heinrichs și soția lui. Ne-a deschis un bărbat înalt și masiv, care respira greu și pe care eu îl recunoșteam după mâna infirmă. După o scurtă ezitare, prietenii din școală s-au strâns în brațe și au fost un pic emoționați. Apoi ne-am așezat pe verandă, ne-am prefăcut veseli și am mâncat toți patru pește: cambule prăjite, crocante. Să cânte, de pildă, Regele ielelor, ca pe vremuri nu a vrut. Dar nu a durat mult până când am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și pare inocentă, chiar dacă năzdrăvanul înaripat tocmai coboară rânjind dintr-un pat în care a trebuit să-și demonstreze competența ca instigator sau ajutor; puța mea, însă, care în stare de repaus se pretinde inofensivă, a căzut în păcat fără pic de umor. Tot timpul trează, fiindcă vrea să pătrundă nestrămutat bărbătește indiferent unde, fie chiar și într-o gaură din scândurile cabinelor din lemn de pe plaja amenajată Brösen. Și, dacă stai destul de mult să-i pui întrebări, chihlimbarul are încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tata nu era bun de obiect docil al urii. Din perspectiva ochilor lui albaștri-deschis, eu trebuie să fi părut străin, ca răsărit dintr-un ou de cuc. Sora mea cea mică se agăța de el cu tandrețe, atenuând poate un pic duritatea fratelui. Și mama? Adeseori, ea ședea la pian fără să cânte. Era obosită de prăvălia cu o ofertă tot mai redusă de mărfuri. Sau suferea, la fel ca tatăl și sora, din cauza scurtei șederi a fiului și fratelui, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zi la alta numărul anunțurilor în chenar negru și împodobite cu cruce neagră despre soldați morți pentru Führer, popor și patrie. Oare în direcția asta să fi mers dorințele mele? Oare în talmeș-balmeșul viselor mele diurne se amesteca și un pic de dor de moarte? Oare voiam cumva să-mi văd numele nemurit astfel, în chenar negru? Greu de crezut. Se prea poate să fi fost un solitar egocentrist, nicidecum însă obosit de viață din cauza vârstei. Așadar, numai prost? Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unei damigene, oțet, nu prea puțin, fiindcă, așa cum desigur se știa, oțetul își pierde din gust când se răcește. „Și acum, rog frumos, deșertăm tot într-un vas mare de lut, așezăm la răcoare și așteptăm și așteptăm cu un pic de răbdare, că doar avem destul, nu-i așa.“ Pe durata unei pauze lungi, în timpul căreia idealul nostru de răcituri din cap de porc reușea să se închege de la sine și fără nici un fel de alte ingrediente, în timp ce afară, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe o vreme statornic primăvăratică, la alte cursuri se toceau sintagme latinești și formule matematice, el îl fixa pe fiecare dintre spectatori, victime ale magiei lui. Ca nu cumva să se ivească vreo umbră de îndoială, el a clipit un pic, ca și când acum abia s-ar trezi și maestrul dintr-un vis bogat în calorii, și a spus, a îngăimat pe tonul actorului de film deja amintit: „Acuma gata e. Nu mai mișcați în vas. E, mă rog frumos, tocmai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că el nu se vaită, doar își face griji pentru domnul fiu. E frumos când acesta vine în vizită, din păcate doar rar - „Dar te rog, data viitoare fără ceartă“. Trecutul trebuie lăsat să se odihnească. „Fii și tu un pic mai drăguț cu el, băiete. Sau hai să jucăm și noi un skat în liniște. Întotdeauna se bucură atât de tare când vii...“ În puținii ani care i-au mai rămas, mama nici măcar nu a început vreodată o frază, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
El, căruia i se atribuiau câteva monumente de războinici născute în epoca nazistă și doi giganți plesnind de mușchi de pe Stadionul Olympia din Berlin, gusta fata mea de nici un metru. Mai mult: în iarna lui ‘49-‘50, fata zâmbind un pic prostește a fost evidențiată retroactiv, împreună cu o sculptură la fel de înaltă, dar considerabil mai lată în șolduri a colegei mele Trude Esser, ca lucrare a semestrului și reprodusă în raportul anual al academiei. Fotografiat frontal, mulajul de ghips vopsit și imitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că și eu voi fi fost unul dintre acei viteji luptători cu gura, ale cărui fraze memoria înfloritoare, acest crematoriu de gunoi, nu le-a păstrat. Abia sub influența noului meu profesor Otto Pankok lucrurile s-au mai schimbat un pic; Sepp Mages nu era maestrul meu respectat, și abia dacă sărea în ochi, necum să-și pună amprenta asupra mea. Niciodată nu vorbea despre artă. Noțiunea lui solidă despre formă, parcă de nedislocat, elogia simplitatea. Iar pe la începutul anilor ‘60
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o poveste în sine - a fost răpit și dus la Paris. Noul meu profesor va fi avut vreo cincizeci și cinci de ani, dar, cu barba lui albită de timpuriu arăta mai bătrân și, cu demnitatea lui concentrată, semăna un pic cu Dumnezeu Tatăl, chiar dacă nu era cunsocut pentru severitate biblică, ci mai degrabă pentru o relație laxă, tolerantă cu elevii lui, care-l percepeau mai puțin ca profesor și mai mult ca pe o figură modelatoare. Privirea lui, trecea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
durut această călătorie dinaintea călătoriei! Pielea cenușie, ochii încercănați - tare bolnavă arăta mama, tata îngrijorat. Amândoi sufereau pentru că fiica li se pierduse pentru totdeauna. Dar jalea lor rămânea îndreptată spre interior. S-au străduit să ne primească prietenos, chiar dacă un pic surprinși. Nu mai făcusem niciodată așa ceva, să le prezint părinților una dintre, cum zicea mama, „cuceririle“ mele. Strâmtoarea din bucătăria-sufragerie era pentru Anna ceva nou. O parte din mobile le cumpărase sora mea din economiile din salariu. Încerc să îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era mai străin decât un străin. Ca să atenuez aspectul meu exterior, îmi tăiasem barba sălbatică, mai mult dintr-un moft decât din motive de autostilizare existențială. Acum mă simțeam despuiat, de îndată ce au început să mă examineze. Surorile Annei, una un pic mai mare, cealaltă mult mai mică, au ușurat primii pași într-un context neobișnuit. Atunci când familia și cu mine ne-am așezat pe terasa dinspre grădină, ca într-o vizită de prezentare în casa, tipică marii burghezii, a bunicii paterne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ea, căreia, din trei frați, i-a rămas doar cât să umple un geamantan de mărime mijlocie și care i-a văzut pe frații ei trăind mai departe în mine - „toate astea le ai de la Arthur și Paul și un pic și de la Alfons...“ -, ea, care-mi amesteca zahăr în gălbenușul de ou, ea, care râdea când mușcam din săpun, ea, care fuma țigări Orient, reușind uneori să facă colăcei de fum, ea, care credea în mine, copilul ei de duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de bine ajunseserăm să ne înțelegem între timp. Și, cu puțini ani înainte de moartea sa, când avea deja nevoie de îngrijiri, am fost cu Ute să-l luăm la noi. Savura călătoria lungă cu mașina, nu voia să „moțăie“ un pic, voia să vadă tot mereu pășuni, vaci, peste tot vaci. În bucătăria din Wewelsfleth ședea ore în șir și picotea. Iar la prânz, înainte ca Bruno, Malte și Hans să vină de la școală flămânzi și să facă gălăgie de intensități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lupta pentru condiții mai bune de muncă și pentru salarii tarifare. Și astăzi încă mai călătorește, în calitate de delegat în consiliul seniorilor din sindicatul ei. Persoană energică și, la ocazii festive, rezistentă la băutură, iubită de copiii noștri, dar și un pic temută, în plus social-democrată catolică, prietenă bună cu o călugăriță, sora Scholastika - numită și Scholli -, ea stă pe poziții ferme. Până la o vârstă înaintată, găsește pretutindeni prilejul să-și pună în practică umorul ei brutal, dar și să se mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care el, Peter Frank, voia să-mi publice un volum de poezii. O, frumos început, care a pus capăt în același timp existenței anonime a poetului și inocenței sale ascunse: „Cât timp nu știți cum mă cheamă, nu am nici un pic de teamă...“ Căci Peter Frank, un om tăcut, mereu înclinat într-o parte și vorbind în dialect austriac, a venit în văgăuna noastră dintre ruine și, atunci când i-am arătat pe foi desene cu motive lirice, s-a declarat imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
te Îngrașă. — Touché, dragă Parodi, touché. Recunosc un oarece embonpoint. Prințesa m-a Însărcinat să vă sărut mâna, a replicat Montenegro Între doi vălătuci albăstrii de fum. Iar prietenul nostru comun, Carlos Anglada - spirit scânteietor, dacă așa ceva există, dar fără pic de disciplină mediteraneană - vă trimite complimente. Cam prea multe, fie vorba inter nos. Nu mai departe decât ieri, și-a făcut intempestiv intrarea În biroul meu de avocatură. Ar fi ajuns cele două uși trântite și respirația-i aproape astmatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
secătuit și acrit ce era, Își vânduse nu știu cărui geambaș din City Bell armăsarii de călărie, cum nu-s alții mai buni, la care mai ieri ținea ca la ochii din cap și pe care azi Îi privea Încruntat și fără pic de afecțiune. Nu-i mai ardea nici de grox, nici de regolax. Nu l-a dezmeticit nici măcar publicarea cronicii romanțate Spada la amiază, al cărei manuscris eu Însumi l-am asezonat pentru tipar și În care domnia voastră, ca adevărat veteran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o tărășenie care tu ipso facto ai să ceri prezența lu gagiu și-ai să-i topești Într-un mate patriot un meniu cât casa, că p-ormă, nici dă dai roată doi coți În jur, nu mai lasă nici pic dă untură. Ce șozuri mai duce vântu pă aripi, coane Lumbeira! Mai nainte să-ți Îngropi molarii În pudinca asta ingleză, totu se schimbă pe nesupă samă și dă unde până mai ieri te năucea papagalu, acu iești tu pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
e drept! Mi-a făcut un preț special pentru numărul acela, care era un chilipir, și și-a dat cuvântul că-mi va mai face rost și de altele asemănătoare. Tocmai atunci, un porc, care-l scoate mereu câte-un pic din sărite, i-a devorat panglica, inițialele și parte din panamaua neagră, iar pe Ortega l-a lovit strechea să se ducă. A plecat ca fugărit de-o fiară, iar porcul, a cărui culoare șovăie Între alb și negru, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]