11,584 matches
-
era atitudinea dactilografei Ada, care căuta toate prilejurile să-mi vorbească între patru ochi. A fost chiar surprinsă pe când îmi săruta mâinile, și canalia care mă supraveghease raportase cazul unui locotenent bavarez, îndrăgostit de dânsa. „Nu ești altceva decât un prizonier de război”, fu singura frază aruncată cu dispreț de către tânărul locotenent și în seara aceea, sentinela mă conduse la pușcărie pentru ultima oară. Sunt douăzeci de ani de atunci, urmă îngândurat Ferdinand Sinidis, - și pentru sufletele copiilor ce am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
până sub ochi, desfăcu o coală de hârtie îndoită în patru și citi pe românește: „În numele majestății sale Wilhelm al II-lea, Împărat al Germaniei și rege al Prusiei, eu, mareșal de Mackensen, întăresc cu semnătură condamnarea la moarte a prizonierului de război român Gheorghe Chihaia, pentru că în seara zilei de...”. Chihaia Gheorghe îngălbeni. Sângele îi pieri din obraji. Dar nu trăda nici cea mai mică neliniște. Primise lovitura în poziție de „drepți”, ținând palmele întinse pe vipușca pantalonului, după ce paznicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În apartament. — Aaaaau! Îmi rupi mâna! Watson scoase o pereche de cătușe. — Norman Chalmers? Întrebă ea, Închizându-i brățările de metal În jurul mâinilor. — N-am făcut nimic! Logan păși În micul hol de la intrare, strecurându-se pe lângă Watson și pe lângă prizonierul ei agitat pentru a putea Închide ușa. Micul vestibul de formă triunghiulară oferea vederii trei uși din lemn de pin și o deschidere spre o bucătărie de vas, care arăta mai degrabă ca o șalupă de cauciuc. Totul era vopsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nu era doar inexplicabilul damf obișnuit de picioare Împuțite, ci și unul de transpirație stătută și animal intrat În putrefacție emanat de Hoitarul. Vânătăile pe care le văzuse Logan noaptea trecută se Întinseseră. Purpuriul-Închis și verdele se Întindeau pe fața prizonierului, dispărând În barba mată. Mâinile i se agitau pe tăblia mesei, cu pielea murdară și unghiile Înnegrite. Singurul lucru curat la el era salopeta albă de hârtie, pe care i-o dăduseră cei de la Biroul de Investigații când Îi luaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de mers pe jos, nu avea sens. Watson li se alătură la recepție, cerși un Kit Kat de la Gary cel Mare și-l consumă Încântată. Logan așteptă să-și umple bine gura Înainte s-o Întrebe: — Cum a fost cu prizonierul tău de dimineață? Ea ronțăi și mestecă și, În cele din urmă, bolborosi cum că i se dăduseră patruzeci și două de ore de muncă În folosul comunității la Direcția Parcuri a primăriei, ca de obicei, și că fusese trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și „Geo și Afrodita“, vol. III, p. 348-350.) Era o iubire mai presus de „devastatoarea fericire pămînteană“, mai presus de dovezi, ea existînd În sine și mistuindu-se la propria-i flacără. Așadar, vom depăși „vremea despărțirilor furtunoase“, vom deveni prizonieri unul celuilalt, ostatici unul altuia; graficul temperaturii „minunatei noastre boli“ se va stabiliza. Nu mai așteptam nimic de la el, doar statornicia lui dură precum stînca. Vom Învăța stenografia după metoda Geren, completată cu contribuții personale lizibile doar pentru mine. M.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
van Orther... Va Încerca apoi să fie primit de nunțiul papal de la Berlin, dar va fi respins...“ Sfîrșitul Îi va fi pe cît de tragic pe atît de absurd: „În luna mai a anului 1945 trupele franceze Îl vor lua prizonier și-l vor azvîrli În Închisoarea Cherche-Midi, unde Însinguratul și deznădăjduitul combatant va sfîrși prin suicid, În luna iulie a aceluiași an.“ (Leon Poliakov, Bréviaire de la haine, P., 1951, pe baza studiilor lui M.H. Krausnicka, Documentation für Massenvergausung, Bonn 1956
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-l tundă. Ajungând la ușă, auzi voci: o ceartă în două limbi, pe care o mai arbitrase înainte de o mie de ori. Celeste stătea pe divanul din camera în care cosea, înșira conjugări verbale în cehă și gesticula înspre Stefan, prizonierul ei, plasat într-un scaun cu speteaza dreaptă. Băiatul se juca cu niște obiecte de pe marginea mesei - degetare și mosoare cu ață -, aranjându-le în ordinea culorilor, căci era un băiat atât de inteligent, încât trebuia să facă ceva și atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nărui tot ce construise el de la terminarea războiului. În ’45 era maior de armată și era încartiruit în barăcile temporare ale Poliției Militare de lângă lagărul de concentrare de la Buchenwald, eliberat recent de Aliați. Misiunea lui era să-i interogheze pe prizonierii care supraviețuiseră și în mod special pe cei pe care echipele medicale de evacuare îi diagnosticaseră drept bolnavi incurabili - cojile umane care aproape sigur nu mai aveau cum să-și identifice călăii în tribunal. Ședințele de întrebări și răspunsuri au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Apoi lucrurile au luat-o razna. Ofițerul care preacurvise cu Celeste scăpase de la Buchenwald înainte ca lagărul să fie eliberat și, cu puțin timp înainte ca Mal să fie trecut în rezervă, neamțul a fost capturat în Cracovia și ținut prizonier în barăcile Poliției Militare. Mal s-a dus la Cracovia doar ca să-l vadă. Ofițerul de serviciu i-a arătat bunurile confiscate de la nazist, inclusiv niște bucle de păr care-i aparținuseră, fără îndoială, Celestei. Mal s-a dus direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai vrednic dintre cei ce se îndeletnicesc cu filosofia” (Clement din Alexandria, Covoarele, IV, 8) sau „cel mai frumos și mai bun dintre ei (geți)” (Enea din Gaza, Teofrast). Ulterior, cei sacrificați erau aleși dintre sclavi, condamnați la moarte sau prizonieri. Așa cum apare pe Columna lui Traian, se pare că geto-dacii decapitau prizonierii romani și le înfigeau capetele în pari, pe zidurile cetăților. Iordanes (Getica, 40- 41) scria despre geți că-l înduplecau pe zeul Marte „printr-un cult sălbatic (căci
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Covoarele, IV, 8) sau „cel mai frumos și mai bun dintre ei (geți)” (Enea din Gaza, Teofrast). Ulterior, cei sacrificați erau aleși dintre sclavi, condamnați la moarte sau prizonieri. Așa cum apare pe Columna lui Traian, se pare că geto-dacii decapitau prizonierii romani și le înfigeau capetele în pari, pe zidurile cetăților. Iordanes (Getica, 40- 41) scria despre geți că-l înduplecau pe zeul Marte „printr-un cult sălbatic (căci victimele lui au fost prizonierii uciși), socotind că șeful războaielor trebuie împăcat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lui Traian, se pare că geto-dacii decapitau prizonierii romani și le înfigeau capetele în pari, pe zidurile cetăților. Iordanes (Getica, 40- 41) scria despre geți că-l înduplecau pe zeul Marte „printr-un cult sălbatic (căci victimele lui au fost prizonierii uciși), socotind că șeful războaielor trebuie împăcat prin vărsare de sânge omenesc”. Unii autori consideră că altarul de andezit de la Grădiștea Muncelului era folosit la sacrificii de oameni și animale. Acest lucru pare să fie dovedit de un „lighenaș” colector
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
autori consideră că altarul de andezit de la Grădiștea Muncelului era folosit la sacrificii de oameni și animale. Acest lucru pare să fie dovedit de un „lighenaș” colector, tăiat în piatră, descoperit sub pavajul de andezit. (Pentru sacrificarea rituală a unor prizonieri, criminali, sclavi etc. la celți, scandinavi, greci, vezi 23, p. 103 ; 65, p. 229.) Mult mai târziu, rolul de „țapi ispășitori” a fost jucat, de multe ori, de indivizii alogeni, mai ales de străinii necreștini (evrei, turci), considerați ca provocatori
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
maci proaspeți, Cum după-aceea-i zdrobea și se freca pe obraz (Medicamina faciei femineae) (274, p. 294). Se știe că, în octombrie 1848, Maria Rosetti a urmărit pe mal, în susul Dunării, între Giurgiu și Orșova, ghimia în care turcii îi țineau prizonieri pe membrii guvernului revoluționar (Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti, Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu, Ion Brătianu, frații Golești și ceilalți). Turcii îi duceau în surghiun undeva în Bosnia, iar Maria Rosetti și pictorul Constantin Daniel Rosenthal (care o însoțea) făceau planuri
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
narcoticului : Doamna Rosetti, care le-o luase înainte, pregătise un ospăț pe cinste, cu vin din belșug, cafele și lichioruri. Turcii, și așa năuciți de cât băuseră toată ziua, își leapădă acolo orice urmă de judecată. Fumează, pică de somn. [...] Prizonierii, urcați în care, o porniseră voios pe câmp (203). Ion Heliade-Rădulescu nu cunoaște episodul narcotic al întâm- plării, astfel că, în memoriile sale, el prezintă evadarea revoluțio- narilor români în termenii unei revolte eroice : „în fine, ei au ajuns la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
aruncă pe jos, la distanță de un braț. Cristalul rămase acolo, sclipind în soare, cel mai strălucitor obiect din jurul lui. Se gândise mult la acest cristal. Era evident că nici una dintre gardiene nu putea să mențină o supraveghere concentrată asupra prizonierului. Din cele șapte, trebuia să presupună că, în orice clipă, cel puțin trei priveau atent la el. Când va acționa, în cele din urmă, chiar și acestea vor trebui să se uite de două ori deoarece focurile reflectate de cristal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
îl privea. Olive era o femeie drăguță, deși cam ciolănoasă și cu gura cu buze subțiri. Ea se apropie. - Aveți nevoie de ajutor, domnule Craig? Domnule Craig. Acești oameni, cu solicitudinea lor politicoasă, puteau să înnebunească pe oricine. Îl țineau prizonier, era din nou reținut ilegal. Ambele echipe fuseseră la fel de neîndurătoare și îl trataseră la fel de delicat. Totuși, primul grup dovedise o delicatețe mai mare. Până acum trei luni induseseră în amabilitatea lor o slujbă de cincisprezece mii pe an, o nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
mulțime și nu păreau să se teamă de moarte. — Printre ei erau și padrens străini. Ai văzut până acum vreun creștin sau vreun padre? — Nu, Măria Ta. Oricât de atent asculta vorbele seniorului Ishida, samuraiul nu simțea nici un interes față de prizonierii creștini. Credința creștină în sine nu-l preocupa defel. N-avea nici o legătură cu valea potopită de zăpadă în care trăia el. Sătenii din luncă își vor trăi toată viața fără să vadă vreodată vreun creștin fugit din Edo. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am decis ca de azi să reiau transcrierea unor gânduri, fără Însă ca exercițiul acesta să mă oblige la o consemnare cotidiană, ci doar atunci când simt cu adevărat că am ceva de transmis. 2 iunie 2012 Mă simt ca un prizonier. Când tocmai ziceam că am scăpat și că pot să-mi văd de proiectele mele, ieri iar au năvălit peste mine autorii. Mai Întâi Iancu Grama, venit să-și ridice tirajul de la Umbre peste flăcări, dar și cu un manuscris
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Ilașcu fusese arestat de către ostași ai Armatei a 14-a la 2 iunie 1992 și reținut la o bază militară a Federației Ruse, fiind interogat, între alții și de A. Lebed. Un argument în plus că Ilie Ilașcu a fost „prizonier de război”, cum își zice chiar el, al Federației Ruse. Cu atât mai mult că documentul oficial semnat de B. Elțin și M. Snegur la 21 iulie 1992 recunoaște că războiul a fost purtat între Federația Rusă și Republica Moldova, părțile
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
teamă. Așteptam cu emoție ora când am tren să pot pleca către Chișinău. Trenul era în după-amiaza zilei, în jurul orelor 17, iar timpul trecea foarte greu. Nu aveam nici o posibilitate să plec mai repede, telefon nu era, eram ca un prizonier, iar dacă rușii și slugile lor aflau că eram din dreapta Prutului și mă aflam în acele momente în zonă, nu aveam nici o șansă să scap cu viață, mă dădeau lui Smirnov și aveau să găsească fel de fel de pretexte
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
partiduțe. Acesta-i adevărul, asta-i situația. Statutul nostru de deținut politic are referință doar față de regimul mafioto bolșevic de la Chișinău. Față de Smirnov, care este reprezentantul Rusiei (fiind cetățean al Rusiei) în teritoriile de Est ale R. M., noi sîntem prizonieri de război. Fiindcă, fie vorba între noi, ce să mai ascundem, am fost, la 4 martie 1992, mobilizați la ”luptă armată contra separatismului transnistrean”, am fost trădați și dați pe tipsie chiar de M. Snegur, pentru a se răfui cu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
rezultă astfel este o dovadă, crede van Schaik, că oamenii pun interesul comun înaintea interesului egoist. Knack și Keefer (1997: 1258) consideră și ei că normele de reciprocitate sunt definite de atitudini de cooperare cu străini în contexte specifice dilemei prizonierului. Cooperarea civică este dată de dorința oamenilor de a coopera atunci când sunt confruntați cu o problemă legată de acțiunea colectivă. De aceea consideră van Schaik respingerea free-ridingului drept proxy pentru acceptarea normelor de reciprocitate. Ceea ce putem spera să surprindem este
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
împotriva turcilor învingâdu-i „la Cișmea”; Doamna Elena Rareș ridică biserici în Botoșani și are Curte cu terenuri ce-i aduc mari venituri; în 1563 Ștefan Tomșa îl învinge pe Dimitrie Wizniewiecki care râvnea scaunul domnesc al Moldovei, îl ia ca prizonier și-l duce la curtea sa din Botoșani; în 1616 Doamna Elisabeta Movilă vrea tronul Moldovei pentru fiul ei și vine ca ajutor cu o armată din Polonia. În sânul familiei domnitoare Movilă s-a aciuat neînțelegerea pentru domnie și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]