10,758 matches
-
din cauza unei greșeli de creștere, se simțea cel mai în largul lui atunci când oamenii îl înjurau sau când îl punea să facă chestii neplăcute. Poate, dacă stai să te gândești, nu-i chiar o greșeală și părinții lui l-au programat așa în mod intenționat; cu siguranță asta îl făcea să fie extrem de ușor de folosit. — Asta îmi place cel mai mult, spuse el. —N-ai de unde să știi asta până nu le-ai ascultat pe celelalte, nu? Cap sec. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ridică în capul oaselor, inima bătându-i cu putere. Era dezorientată, se uită câteva clipe prin cameră, ca să-și dea seama unde se află. Telefonul făcuse asta, o trezise violent dintr-un somn adânc. Nu mai avea importanță că își programase un telefon de trezire la operatorul hotelului pentru această oră. Orice zgomot brusc, fie cel al unui ceas cu alarmă, fie cel al unui telefon, era violent. —Rrrrrr. —Maggie? Sunt secretarul adjunct. Iisuse. Maggie îndepărtă receptorul de gură și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
interlocutor. Am rememorat cât puteam de amănunțit discuția, În speranța că replay-ul Îmi va revela indiciul care Îmi scăpase la derularea live a prăpăstioasei convorbiri. Cea mai bizară și mai șocantă afirmație a insului rămânea aceea că niște misterioși „noi” programaseră lichidarea mea și tot ei, ulterior, mă salvaseră. Din propriile gheare, cum ar veni. Absurd. Bazaconia cu asasinatul era menită În chip vizibil să mă intimideze, să mă Înfricoșeze. Nu cred că se așteptau să iau de bună toată gogorița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nimic. Făcusem un împrumut la C.A.R. și-mi dăduseră banii foarte repede. Uneori așteptam și o lună. Acum, după patru zile, m-au chemat de la casierie și mi-au dat banii. M-au luat prin surprindere. Banii îi programasem pentru sfârșitul lunii viitoare, când plecam în concediu și mă gândeam să fac unele reparații la casa de la țară (gardul, poarta mare, acoperișul magaziei de lemne și alte mărunțișuri care, totuși, cereau cheltuieli mai mari decât leafa mea). Numărând banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe care le-o voi face părinților, când mă vor vedea intrând pe poartă. Simțeam o adevărată bucurie, care nu-mi mai lăsa timp să mă mai gândesc la altele. O lună întreagă mă voi afla în țară! Aveam totul programat din timp, unde voi merge, ce voi face, cât timp voi petrece acolo sau dincolo. Una din dorințele mele era și cea de a vizita măcar una din multele mănăstiri pe care le avem în țară, dintre care, eu vizitasem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Grigore Popa, meticulos, avea două agende. Cea care stârnea cele mai suculente sarcasme din partea vecinilor, un fel de jurnal, condică de sugestii, dare de seamă despre colocatari, catalog de vendete etc, și a doua, un fel de orar unde își programa ce are de făcut. De pildă 11 -plată chirie, 16 ― consult policlinică, medicamente gratuit etc. Aici și-a înscris și ședințele stomatologice. E trecută și cea din ziua plecării dumneavoastră. Câte un V roșu indică respectarea programului. Evident, nu lipsește
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
brusc cu gura căscată Hollywood-ul, iar stilul ei rafinat, tineresc, declanșase o stare febrilă În rândul presei de modă. O urmăreau de parcă era o specie rară de leopard. Thack era disperat să o Îmbrace, numai că ea Încă nu se programase ferm la o probă. N-aveam decât să sperăm și să ne rugăm că hainele o vor ademeni până la urmă să vină la atelier - deși nu se putea spune când se va Întâmpla asta. Nu există În Paris un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
amintesc până la sfârșitul zilelor. Așa își obțin proștii micile lor victorii. Iar eu nu sunt nimic altceva decât un prost. Am căpătat un sărut și un zâmbet larg de mulțumire, dar m-am ales și cu ceva ce nu-mi programasem. Se cheamă Belea și, când ajung la punctul din povestire în care am făcut cunoștință cu domnul Belea, o să vă relatez pe larg ce s-a petrecut. Acum însă e abia vineri după-amiază și la rând vin alte treburi, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o despovăra pe Lucy, care putea redeveni ea însăși... David a vrut să vină la întâlnire cu mine, dar i-am spus că nu, trebuia să mă văd singură cu reverendul. Ca să fiu sigură că nu dă buzna nechemat, am programat-o sâmbătă, ziua când David nu avea voie să vorbească. Doar du-mă până la el, i-am spus, și așteaptă-mă afară. Nu durează mult... Reverendul Bob stătea la birou în camera lui de lucru, făcând ultimele retușuri la predica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
șorici și „povești de acasă”. „Mărfuri contra sentimente”, rezumă Ionuț și Cosmin. Literatura postmodernității vorbește deja de ceva vreme despre eu ca proiect de sine. Identitatea însăși ar fi deci un „proiect”. Fără să o știe, fără să o fi programat, căjvănenii - și atîția alți proprietari de case făloase prin telefon - par să se înscrie sui-generis în acest trend existențial în care eul este trăit ca un proiect cu finalitate deschisă, iar acasă devine mai mult o evocare... Ceva frumos — Deci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la ceasornicul său de doublé, pe cel de aur îl vânduse când cu Jacques, și constată că nu e decât 11.48. Mai erau cam trei sferturi de oră până când se încheiau consultațiile gratuite, pentru săraci, pe care le avea programate în fiecare sâmbătă. Ajutorul lui trăgea chiulul, era un nărav mai vechi. Îl conduse pe bătrânul care suferea, cu siguranță, de ficat și, tot cu siguranță, de la băutură - duhnea a țuică de dimineață și era galben la față - și, pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pot sparge sau decodifica sistemul de protecție holographic storage individualizat de mine personal. După o tăcere de câteva secunde, îl întreb pe primul elev din față, de ce sunt goale dioramele? Acesta senin, fericit și zâmbitor a răspuns: "Așa le-ați programat dumneavoastră!" "Cum eu?" îl întreb intrigat. Mă adresez altui elev. Acesta dezinvolt ca și primul: "Noi nu am făcut nimic, domn profesor!". Intru la bănuieli. Totuși, cineva mi-a furat parola și codul și mi-a trimis și o inspecție
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
frumuseți, și de valori, ca și cea de ieri. Mai încărcată, însă, cu una: a omeniei. Dormitorul de pe treptele primăriei Grupa la care mă voi referi în rândurile de mai jos era compusă din optsprezece vânători. Pentru ziua respectivă era programată o partidă de vânătoare de iepuri, vulpi și fazani, pe terenurile din preajma Comunei Solești. Pe atunci, numărul mașinilor era extrem de scăzut. Mai cu seamă dintre cele mai încăpătoare. Deci, am plecat cu un autocamion de la unitatea militară. În primul rând
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
unei sirene cu părul învolburat și ochi de foc. Romeo merge pe străzile pline de răcoarea nopții și iluminate de becuri și firme în culori strălucitoare, trece de semafoare și ajunge la clubul-discotecă, se interesează de ora la care e programat concertul și după ce intră constată că a ajuns primul. Clubul e încă gol, e prea devreme, se văd doar reflectoarele prin bezna sălii, umbrele meselor și ale scaunelor tăcute, prin razele ritmice ale luminilor colorate... nu e nimeni. Doar muzica
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
vizibilă pe fața sa, se instalase totuși după maratonul automobilistic întins pe o zi și jumătate. Hans s-a bucurat mult și a venit imediat cu vestea care îl interesa foarte mult pe Gabriel. Mîine la orele 16 ai fost programat la profesor. Mulțumesc foarte mult, spune românul vădit interesat. Gabriel, sau Gabi, avea un mare beteșug și anume îl ardea jegul pe la lingurică. Era supărător rău în unele momente și a decis să se prezinte la un savant în domeniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
am diminuat voit l-am amputat a Început să se judece cu ochii mei tocmai pentru că mă considera mediocră devenisem pentru el criteriul majorității asta i-a grăbit descurajarea retragerea totală absența acum stăm unul În fața celuilalt ca doi roboți programați pe cîteva propozițiuni invariabil aceleași. Ai plătit telefonul? E gata masa? Nu mai fuma. Ți-ai luat medicamentele?) Se răsucește cheia În broască. Domnul D. intră pe ușă. Se așează În fotoliu. Despăturește ziarul și se adîncește În lectură. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Întîlniri și ce eșecuri, o Îngenunchere, o pedeapsă, poate chiar o victorie, surîsul unei femei, gafa unui prieten, un cîine tăiat de un tramvai, un tablou atîrnat ani de zile deasupra patului, pînă și culoarea unui tapet pot să ne programeze pentru vitalitate sau morbiditate, pentru a fi Învingători sau Învinși. Și apoi ereditățile. Bolile bunicilor și ale străbunicilor, apetiturile lor uitate sau rămase necunoscute urmașilor de gradul trei. Cum să realizezi un portret În care dimensiunile interioare și definitorii Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
secunda aceea unică de totală desprindere, premergătoare trezirii conștiente, e o reminiscență a stării primordiale ca prima Întîlnire a noului născut cu lumina promisă, cea mai pură și nealterată senzație, singura care ne amintește de paradisul pierdut În care fuseserăm programați exclusiv pentru bucurie. Bucuria este ținta tuturor strădaniilor omenești. Disprețuitul trup, fratele porc, cum i se mai spune, ca și respectabilul spirit rîmează laolaltă fără oprire toate mocirlele lumii ca să-și procure plăceri. Firește, plăcerile sînt felurite, de la obținerea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mască mortuară pe toate chipurile de parcă ne-am afla În plin carnaval, un carnaval straniu ca un pustiu cu dune egale, uniforme, așteptînd simunul Într-o Încremenire aparentă și dedesubt doar oase albe, desprinse din legăturile unui mecanism care fusese programat să se miște, să acționeze, să străpungă planceta neîncăpătoare și să țîșnească afară În libertatea verde, În oaza mirifică unde buzele ating apa promisă și sorb cerul... iartă-mă, doamnă Oprișan, că nu pot mesteca vorbele tale, ai să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o Toyota Starlet, printre pajiști și dealuri Învăluite În pâclă. Centrul era situat puțin mai la nord de Galway, pe teritoriul comunei Rosscahill. Walcott Îi arătă instalațiile, Îi prezentă tehnicienii; aveau să fie la dispoziția lui pentru experiențe, pentru a programa calculul configurațiilor moleculare. Echipamentele erau ultramoderne, sălile de o curățenie perfectă - totul fusese finanțat de CEE. Într-o sală climatizată, Djerzinski aruncă o privire la cele două mari computere Cray În formă de turn, cu panouri de control care luceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
al lumii occidentale. În fața lui se Întindea Atlanticul, patru mii de kilometri de ocean Îl separau de America. După Hubczejak, aceste două-trei luni de meditație solitară În timpul cărora Djerzinski n-a făcut nimic, n-a organizat nici o experiență, n-a programat nici un calcul, trebuie considerate o perioadă-cheie În care-au apărut principalele elemente ale tezelor sale ulterioare. În orice caz, ultimele luni ale lui 1999 au fost pentru ansamblul umanității occidentale o perioadă stranie, marcată de o așteptare specială, de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ieșit... cine era? Parc-o cunosc. — Greu de crezut, Joséphine. Nu sunt nici trei luni de când ai făcut o resetare completă a memoriei. Totuși, e posi bil să fi rămas câteva frânturi prin hipocampus. Se-ntâmplă. La sfârșitul ședinței, te programez pentru o nouă procedură. — Cum o cheamă? E de-aici, din Lyon? — Știi că nu-ți pot răspunde la nici o Întrebare legată de ceilalți pacienți, la fel cum nu-ți pot spune nimic nici despre fosta ta existență. Nici numele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
iar, până când cîțiva muoni mai curajoși au Început să bată cu pumnul În masă, cerând condiții decente de viață și extinderea urgentă a spațiului locativ. Așadar, a doua zi ne-am trezit cu noaptea În cap, pentru că Ăl Bătrân avea programat pe după-amiază să separe pământul de ape, și, fiecare cu portbagajul plin de geamantane, boccele și papornițe, ne-am pregătit de plecare, așteptând semnalul. N-aș putea spune c-a fost un drum frumos, ba chiar la Început am fost
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fiu. Cine e Rainer ăsta? (întrebarea speriată a mamei). Mă calci pe nervi cu întrebările tale idioate, se oțărăște fiul și‑o șterge, deși nici n‑a apucat să mănânce ca lumea, o altă nevoie a tineretului. Pentru azi era programat gulaș de cartofi, ca în atâtea alte zile. Mama stă în picioare în camera întunecată, o doare mijlocul de‑atâta scris, de jur împrejurul ei, mobilierul uzat stă să cadă, un semnal care‑i dă de știre că n‑a realizat nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
oară, am avut un feed-back masiv. O grămadă de băieți și fete, nu-mi dau seama dacă sesizând accentul homo(fob) plasat de Leac În text - deși ilustrația lui Sorin era explicită - au sunat și au solicitat posturi. I-am programat pe toți la interviu Într-un bar, curioși să vedem cum arată. Foarte mulți ambliopi. I-am lăsat să aștepte, studiindu-i, apoi am plecat. Leac, fără nici o concluzie. Dar cu un gând: un club al homosexualilor orbi! Ce chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]