14,215 matches
-
greu abordabilă, ar bate coclaurile cu luciu de apă și sălcii plângătoare, ar pândi cum vânează șalăul și știuca dimineața și în amurg, ar aduna fișe pe toate speciile de faună și floră, ar studia surâsuri, râsuri și hohote de râs, de la cristalin până la mugetul înfuriat al mării, ar face o colecție completă de scule de pescuit și restul pieselor de echipament, ar învăța să danseze "lambada" și să bea toate porcăriile de prin baruri. Până la urmă ar scoate din acest
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pregătit pentru el și se proptește cu ocheanul chiar în cazanul cu rufe. - Aici trebuie să fie, spune. Și începe să-mi gâdile subțuoara stângă. Și pentru că știam că n-am să mă pot abține și-am să izbucnesc în râs, sar din cazan cu un hanorac în mâini, i-l proptesc pe cap și trag fermuarul. - Ce bobiță cați, măi neisprăvitule??! - Păi... să vezi... că nu văd și... - Lasă cleampa și spune repede! - Păi, dom-le, perla de la șiragul Julietei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Grecoaicele, Lavinio, se mărită ca să intre în rândul lumii, să-și slujească bărbatul și să-i facă urmași, restul sunt prostii.” „Maică-ta te-a lăsat să lenevești și de-aia ți-a umblat gândul aiurea. Ne faci neamul de râs. Eu când eram de vârsta ta...” „Și o să vină maestrul Cacavela cu spudelul duminică la slujbă, să-l cunoști.” „O să-l chemăm aici.” „Să te porți frumos. Să te arăți sfioasă.” Doar tanti Sofula plângea pe tăcute. Unchiul Nicos trebuia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prin târg cu catastiful de gât. — Și? — Au sărit sfinția sa și finul meu, Constandinul Stancăi, și l-au apărat. Au plătit și paguba la visterie să se șteargă vina. — De ce? Cică Ilinca ne-a fost soră și facem neamul de râsul lumii. Acum vodă l-a băgat la popreală și vrea să-l spânzure. Ieri după vecernie a fost Stanca pe aici. Un cot al spătarului îl făcu pe marele stolnic să tacă și să se uite la vodă. — Domniile voastre, înțeleg
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ani câți are, s-a gătit cu tulpanul doamnei Ilinca, a tras un jilț în fața oglinzii venețiene pe care i-a adus-o nașul Dinu, s-a așezat și a început să comande cu glas pițigăiat. Era să mor de râs când am prins-o. — Mor eu de somn, Marico. N-ai grijă, nu face Zamfira mulți purici într-un loc. — Constantine, Constantine, mare logofăt mare, ieri la Stambul, azi la Brașov și Sibiu, mâine la Iași și poimâine la spătărie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dacă îl află măria sa... , pune de-l sugrumă. Un timp se lăsă între ele o tăcere grea; de pe sală, zvon de pași de dorobanți. Atât. Zamfira oftă. — Mă gândeam să plec în lume, că așa nebună cum sunt fac de râs casa din care am fost slobozită. Cât îmi dai să mă duc? Lumânarea se reflecta roșie în pupilele dilatate ale femeii de pe dușumea. Doamna se ridică din jilț și se îndreptă spre fereastră. Dădu la o parte brocardul greu și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fără să te întrebi dacă e bine sau rău, tot în folosul nostru este? Cine suntem noi? Ce înseamnă acest folos al nostru? Știi bine cum s-a măritat doamna Anastasia cu Liberaki Gheralkari maniotul, de ne-a făcut de râs pe toți creștinii din împărăție? Văduvă de domn cu opt copii, se lasă păcălită de un grec oarecare, care pentru banii ei și-o face ibovnică la vârsta ei - asta-i cuscra voievodului tău. Se pare că o cunoști destul de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așa că am pus în ovăzul Breazului azi de dimineață niște ierburi uscate ca să-l fac să asude și să spumege, să te pot scoate în codru. — Ești nebun. Dacă moare calul, o să dai de greu. Se auzi ca un nechezat râsul lui Turculeț. Ajunseseră la un loc unde albia râului se lățea, era un fel de vad, iar pe malul celălalt se făcea un drum care intra în pădurea Cotrocenilor. — Să trecem dincolo, să ne înfundăm în lăstăriș, oprim caii, îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de ea. Măria sa maica, și dada Stanca, și dada Ilinca, toată lumea. Când era dada Stanca mică, Tudora o lua la cuhnii și-i dădea vinerea să mănânce scovergi și să bea zeamă de varză! Toți cei de față pufniră în râs, mai puțin vodă care, preocupat, se întoarse spre cele două femei îndoliate și spuse: — Io Constantin Basarab vă poruncesc să o luați în cârcă pe domnița mea Smărăndița și s-o duceți la cuhnii să-i dați să mănânce scovergi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca niște săgeți în înălțimi amețitoare de unde planau, confundându-se cu albastrul bolții. De la o vreme se miră că vântul nu-i aduce zvon de clopote, apoi, dându-și seama că nu aveau ce clopote să sune, izbucni într-un râs sacadat. Ienicerii întoarseră capetele spre el și în privirea lor se putea citi îngrijorare și milă. Răspunse atenției lor cu un zâmbet prostesc și începu în gând să-și autojustifice atitudinea. Își amintea nopțile copilăriei când se trezea speriat de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rămân acasă, cei mai pașnici, iar alții... vin cu noi în alai spre Edirne. Așa că... Ștefan începu să râdă în hohote, Selin după el, și toți bărbații din barjă întoarseră capetele și se uitau la ei cum se scuturau de râs ca doi copii. Nu m-am gândit! Doamne, cum ți-ai dat seama? De mai bine de o săptămână pregătesc ziua de azi și îndeplinesc poruncile măriei sale, fără să văd asta. Cum ți-ai dat seama, domnia ta? — Este a treia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l vadă pe sultan. Îi trecu prin minte alternativa de a se biciui cu urzici pe față pentru a motiva că i s-a întors brânca. Dacă n-ar fi fost înconjurat de trădători... și cu greu își stăpâni un râs năuc. Se redresă, i se părea că este copil la înmormântarea bunicului, postelnicul Constantin Cantacuzino, când toți plângeau, iar el se gândea că s-a închieat postul Crăciunului și că o să mănânce șorici de porc pârlit pe jar de paie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tabere de corturi. De măria sa avem grijă noi, adăugă prințul, arătând cu mâna spre sine. Ștefan doar zâmbea; Kuciuk Selin admira fățiș autoritatea și pluralul pe care-l folosea prințul Constantin când vorbea despre sine. Zâmbetul i se transformă în râs de-a binelea, când aprecie că de la domnia pe viață pe care o obținuse beiul până la dinastia ereditară era doar un pas. Mai știa Selin că la Iași un capugiu dusese firmanul de mazilire a lui Constantin Duca, cu porunca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce se afla în fața lui, scrisoarea grecilor și a boierilor din partida Bălenilor fugiți peste munți și i-o pune lui vodă în față. Constandinul Stancăi, făcându-și ochii mari și dându-și capul pe spate, citește și pufnește în râs, fără să țină seamă de protocol: „Auzi și dumneata, spătare Mihai, ce spun hiclenii aci că de când domnesc Cantacuzinii în țară boierii pământeni nu mai au trai. Cantacuzinii, hm..., adică noi. Află și domnia ta, spătare, de la ei că amândoi suntem
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mult mi-a fost dragă. Când i-am trecut, atunci la cununie, inelul în deget, era mică, mică și subțire ca un lujer. Un boboc de floare minunată care s-a înălțat și s-a deschis în preajma mea, umplând cu râsul ei odăile Mogoșoaiei. Avea treisprezece ani când s-a însoțit cu mine și degeaba țigăncile mamii și ale soacrei mele o învățau cum să fie nevastă, ea le lăsa în voia lor și se așeza în foișor cu Alexăndria sau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
calzi aveau o privire sinceră. Tot drumul, dintr-un fel de stimă pentru durerea lui Ștefan, a condus ea conversația, fără să-și poată stăpâni bucuria de a merge cu sania. Gerul îi îmbujorase obrajii, izbucnea în mici hohote de râs ori de câte ori strigătele surugiilor o făceau să tresară. Când au trecut de Mogoșoaia, ceața deasă apucase să prindă de ramurile copacilor pădurii chiciura care transforma totul într-un peisaj de basm. Era ca și cum din vălătucii luminoși de ceață veneau spre ei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fac mare comis. I-am spus și lui Dinuț: nepoate, când oi fi eu mare comis, pe tine te fac mai-marele grajdurilor mele de la Doicești și ți dăruiesc și o mânză roaibă cu stea în frunte. Ștefan abia își stăpânea râsul. Era prima oară când zâmbea de la moartea nevestei sale Bălașa. Numără repede în cap: dacă eu am douăzeci și șapte de ani, Mateiaș nu a împlinit încă zece și dada Stanca are treizeci și șase, iar Dinuț, coconul fratelui Constantin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pui să le facă așa ca la noi, chiar ar fi bine să poruncești cahlele la meșterii care le-au făcut la Hurezi, ca pe astea, și doamna arătă soba. Ștefan în acel moment pufni într-un hohot scurt de râs, pe care și-l stăpâni mușcându-și nemilos buza de jos. — Ce ai de râzi? întrebă jignită doamna. — Nimic, mă gândeam așa... și imaginea ochilor jupâniței care se înțepase cu acul, se suprapuse pe verdele smalțului. Era același verde și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mi-ar suci gâtul ca unui pui de găină. Oare au mai fost vreodată casele domnești atât de deșerte? De ce mă mir că-i pustiu, pentru că domn nu este ca să fie pază, și cu greu își stăpâni un hohot de râs. Intră în sala în care aburul suflărilor făcuse aerul de nerespirat, trecu printre trupurile adormite și se lungi în patul lui, lăsându-se împurpurat de licărul roșu al candelei cu pahar rubiniu. Stând întins, se tot întreba dacă ar fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
admirase cu câteva clipe în urmă vine să-i alunge șovăiala și remușcările. Zâmbi, pentru că și acum, ca și alte ori, nu putea să-și stăpânească gândurile: „Oare de ce se crede Păuna Cantacuzină și nu Brâncoveană?” — Nu este nimic de râs, neică Mihai, hotărî doamna, îl așteptăm pe imbrohorul Rekiap să ne spună el, ca și cum n-am ști nimic. Ziceați că lipsesc din spătărie scrisorile cu rușii și că nu s-au putut găsi. Să ni le trimiță oamenii țarului, să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cade..., doar sete, aș bea apă rece și aș tot bea. Părintele Gherasim se șterse grăbit pe mâini, frecă puțin o palmă de alta, până le încălzi, apoi pipăi îngrijorat fruntea și gâtul voievodului: Credeam că arzi. Brâncoveanu izbucni în râs ca un copil. — Ei asta-i, cum o să ard? N-am nimic! Călugărul privi picioarele cu rănile sângerânde, mâinile cu degetele învinețite și pe piept carnea supurândă, jupuită de pielea carbonizată, și dădu din cap într un fel nelămurit, fără
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sunt convinși, de exemplu, că arabii care doresc o viză de călătorie în Statele Unite trebuie să accepte mai întâi să fie fotografiați fără haine, pentru a dovedi că nu ascund o bombă 266. Dacă aceste temeri exagerate nu îmi stârnesc râsul, aceasta se datorează experienței prin care a trecut o cunoștință de-a mea, pe care o voi numi Ahmed. Ahmed s-a simțit întotdeauna ca acasă în Statele Unite. A absolvit o facultate americană, a lucrat ca funcționar în cadrul Camerei de
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
neînfrânată, așa cum e astăzi. Abilitatea jucătorilor e notorie; un joc de cărți e un instrument docil, utilizat cu un talent ce ține de prestidigitație. În viața obișnuită, moldo-valahii par calmi, impasibili. Chipul lor e rareori tulburat de furie, înveselit de râs, iluminat de entuziasm. Sunt stăpâni pe ei înșiși; sângele lor rece e netulburat, calități ce îi transformă devreme în diplomați. Nu se însuflețesc decât la joc; cine nu i-a văzut apucând cărțile cu o mână nervoasă, tremurătoare, febrilă, nu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
restabilit e aproape incredibil. Atacă cele două cupluri în fața tribunalului corecțional, cerând multe despăgubiri pentru maltratări, atragere în cursă și întreruperea muncii. Judecători, avocați și asistenți ascultară timp de șase ore consecutiv povestea acestui triplu scandal, în mijlocul unui hohot de râs permanent. Nici nefericitului A, nici soților B. și C., batjocoriți în public, defăimați, nu li s-a dat câștig de cauză, cheltuielile de judecată compensându-se reciproc. Cât despre dna D., după ce a urzit atât de perfid această intrigă, își
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cazuri când femeile au fost transformate în bărbați sau invers. Atracția gravitațională dispăruse. Oamenii, celelalte ființe și obiectele zburau, fiind în stare de imponderabilitate. Noaptea pe străzile pustii, un dric cu un sicriu apărea misterios, tras de entități invizibile. Un râs sarcastic se auzea din dricul ce se mistuia în noaptea neagră ca smoala. Farsele lugubre ale magicianului se consumau în ultima sa reprezentație de iluzionism. O voce macabră străpungea eterul. -Nu uitați că sunt nemuritor. Deviza mea este:Tinerețe fără
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]