12,551 matches
-
Arad), „Ellenzék „Utunk”, „Korunk”, „Művlődés” (Cluj), „Tíz Perc” (Timișoara), „Igaz Szó”, „Új Elet”, „Vörös Zászló” (Târgu Mureș), „Romániai Magyar Szó” (București). A publicat și cu pseudonimul Lajtha Géza, Walter Fabius. Scriitor cu o formație enciclopedica, F. a adus o contribuție remarcabilă atât la cunoașterea prin traduceri în limba maghiară a literaturii române, cât și la popularizarea literaturii române în spațiul de limba germană. Primele sale transpuneri din poezia lui Mihai Eminescu și a lui Lucian Blaga apar între 1921 și 1924
FRANYÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287079_a_288408]
-
concentrații mai mari, remarcându-se un proces bifazic. Capacitatea antioxidantă se datorește conținutului bogat de flavonoizi și polifenoli, observat și la multe plante medicinale (Lehr, 1991151). O echipă polono-americană a studiat propolisul din punct de vedere antioxidant, găsindu-i capacități remarcabile asemănătoare vitaminelor E și C. Extractul alcoolic din propolis stinge semnalul RES al unor RL și inhibă producerea de peroxizi în suspensiile de microzomi hepatici sau de eliminare prin expirație a aldehidelor observabile la șobolani. Capacitatea radioprotectoare a extractului alcoolic
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
Extractul alcoolic din propolis stinge semnalul RES al unor RL și inhibă producerea de peroxizi în suspensiile de microzomi hepatici sau de eliminare prin expirație a aldehidelor observabile la șobolani. Capacitatea radioprotectoare a extractului alcoolic de propolis este de asemenea remarcabilă, cât și propietăți imunocompetente (Olinescu et al, 1991; Scheller et al, 1990152). Doze recomandate pentru propolis Propolisul poate fi administrat: ca tinctură (extract alcoolic); ca extract moale de propolis; înglobat în miere în diferite proporții; brut (saliva, prin masticație, dizolvă
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
persoanele predispuse la alergii). În toate cazurile este bine să se ceară sfatul specialiștilor. În literatura de specialitate se afrmă că în circa 3% din cazuri, propolisul provoacă alergie. Prof. V. Andrițoiu, doctor în științe medicale, în urma unei activități clinice remarcabile afirmă: ,,din experiența personală am convingerea ca procentul de alergici este de circa 0,5% dintre persoanele care îl folosesc. Interesant este faptul ca unele persoane sunt tratate de alergiile existente anterior prin folosirea propolisului. Se pare că această acțiune
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
sa este indusă la microorganisme prin adăugarea formaldehidei în mediul de cultură [1]. Lipide din miere (ca acizi): palmitic; stearic; linoleic; oleic; lauric; miristoleic; stearic; linolenic (Andrițoiu, 2006). Factori antibiotici naturali prezenți în miere: Încă din 1906, într-o lucrare remarcabilă, de nomenclatură, efectuată asupra florei bacteriene a stupului, G. F. White a arătat că mierea este un produs perfect steril și că nu conține nici o formă vegetativă bacteriană. Mult mai tîrziu, Gabbert (1936) a confirmat acest rezultat prin analize bacteriologice
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
IgD, IgE, IgG, IgM) (Andrițoiu, 2005). Lăptișorul de matcă a fost recomandat în terapeutica umană în anul 1962 de către profesorul francez R. Chauvin, care a arătat că acesta influențează unele procese biologice de bază la plante și animale. Datorită conținutului remarcabil de aminoacizi, lipide, glucide, vitamine, hormoni, 552 Moldoveanu E, Neagu M, Popescu LM, Dicționar de biochimie și biologie moleculară, Editura Medicală, București, 2001, 326. 553 Rusu V, Dicționar Medical, Editura Medicală București, 2007, 1168. 554 Alte proprietăți farmacodinamice ale lăptișorul
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
satire), naive și sentimentale, sunt inconsistente ca realizare artistică și au fost primite cu rezervă chiar de contemporani. Romanul Scarlat (1875) se reține doar prin câteva pasaje de reușită analiză psihologică. A tradus din Victor Hugo și Alfred de Musset. Remarcabilă cu adevărat este activitatea sa pe tărâm folcloristic. În revista „Traian” a publicat narațiunile Sfânta Vineri și Balaurul cu douăsprezece capete, acestea fiind primele basme care au apărut în publicațiile lui Hasdeu. În „Foaia populară”, „Noul veac”, „Almanahul Milcovului” ș.a.
FUNDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287113_a_288442]
-
Noica, Ștefan Baciu, Virgil Gheorghiu, Simion Stolnicu, Ion Biberi, Al. Dima, Emil Botta, Ștefan Stănescu, Bucur Țincu, Aurel Chirescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Pavel Chihaia, Eusebiu Camilar, Magda Isanos, Constant Tonegaru ș.a. Secțiunea de critică și istorie literară a editurii este remarcabilă, apariția de excepție în acest domeniu fiind Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941) de G. Călinescu. Editura a tipărit „Revista Fundațiilor Regale” (1934-1947) și „Caiet de poezie” (1946-1947). Pentru gesturile lui culturale Carol II a fost apreciat ca
FUNDAŢIILE REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287112_a_288441]
-
și deformant al sociologismului vulgar, cum fuseseră, de altfel, și articolele scrise de el în anii ’50. G. ajunge să realizeze cea mai bună carte a sa odată cu monografia Duiliu Zamfirescu (1969), studiu amplu, de aproape o mie de pagini. Remarcabilă se dovedește informația bogată, obținută prin despuierea aproape exhaustivă a presei timpului și a arhivelor. Biografia lui Duiliu Zamfirescu este reconstituită minuțios nu numai pe baza documentelor (în primul rând corespondența), dar și printr-o permanentă confruntare cu opera. Autorul
GAFIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287124_a_288453]
-
versuri, proză, teatru și istoria artei din limbile engleză, franceză, germană și rusă. A publicat prefețe și postfețe și a îngrijit ediții din scrierile lui Mihai Gafița și Sergiu Dan. Nuvelele fantastice din volumul de debut se înscriu cu o remarcabilă siguranță a tușei narative în paradigma literaturii oniric-parabolice cultivate la noi în deceniul al optulea al secolului trecut. Borgesiene (Răzbunarea lui Yarmin), kafkiene (Scara principală), onirice în linia autohtonă a lui D. Țepeneag (Mitomantologie), când nu de-a dreptul poematice
GAFIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
câteva eseuri (Fenomenul stilului și metodologia, Cultură minoră și cultură majoră, Despre plenitudinea istorică), la fel, Emil Cioran (Sub semnul ireparabilului), Constantin Noica (Pentru reabilitarea individului), Vasile Băncilă (Profetismul și timpul nostru). În special acesta din urmă are o contribuție remarcabilă la surprinderea notelor definitorii ale specificului ardelenesc (Semnificația Ardealului, Ardealul adolescenței noastre) și la relevarea marilor însușiri filosofice ale lucrărilor lui Lucian Blaga, prin studiul de mare ecou în epocă, Lucian Blaga, energie românească, ce se tipărește și în volum
GAND ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287143_a_288472]
-
Să nu dea Dumnezeu să fii înger căzut. După ce s-a îndrăgostit de bunica mea, Poemul a început să-i facă unele cadouri... Idila bunicii cu poemul n-a ținut mult timp. Poemul s-a apucat de băut...” Un fragment remarcabil, probabil una dintre cele mai frumoase cântări de dragoste din poezia actuală, îl constituie „nunta” bunicului („Nunta am tras-o pe video, a fost un chef pe cinste”), rescriere a Cântării Cântărilor, un fel de film oniric despre moartea-nuntă, care
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
roman, LCF, 1975, 13; Constantin Stan, „Dimineața noului venit”, RL, 1975, 20; Ion Alex. Angheleș, „Plante gânditoare”, CL, 1978, 4; George Alboiu, „Melior”, ATN, 1984, 10; Emil Nicolae, Gruparea literară „Ateneu”. Horia Gane, ATN, 1985, 6; Nicolae Manolescu, Un poet remarcabil, fin și inventiv, RL, 1987, 25; Ioan Neacșu, „Puntea de hârtie”, ATN, 1988, 3; Constantin Crișan, Horia Gane - L’algèbre de la nostalgie, „Jalon” (Chambourg-sur-Indre), 1990, 38; Ulici, Lit. rom., I, 268-269. S.V.
GANE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287159_a_288488]
-
în capitolul liminar (descrierea reușită a unei furtuni pe mare) și, în final, în prezentarea inspirată a unei scene apocaliptice: omul singur (în cazul de față, Adam Jora) în luptă cu stihiile mării. Din nou autorul amintește că talentul lui, remarcabil, are nevoie de altă viziune și alt stil epic pentru a se ilustra în plenitudinea lui. Prilejul i-l oferă ampla scriere romanescă Cronică de familie, cu 24 de părți și 335 de personaje. Un proiect ambițios ridicat pe alte
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
că dacă întâlnești un om noaptea în pădure și îi arăți o lumânare în fața oglinzii, vine după tine”. La rândul lor, ascultătorii știu și ei că altfel nu poate fi. Discursul naratorului-martor adoptă nuanțe ritualice, fiind expresia unei psihologii colective. Remarcabil explorator al psihicului tulbure, superstițios, scriitorul excelează în desenul în alb-negru, în tehnica clarobscurului. Câteva detalii expuse în lumină intensă devin frapante în raport cu întunericul care le delimitează. Între fluxul și refluxul întâmplărilor, ochiul prozatorului pare neutru. Pe scurt, D. nu
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
trăiește departe de lume, într-un idilism anacronic, și oscilează, în prima parte a romanului, între un prieten dispărut și soțul ei, iar în a doua parte, între acesta din urmă și un arheolog grec venit în vizită în România. Remarcabilă este scrutarea atentă a sufletului feminin în fața iubirii-pasiune, Alek alegând ca soluție finală întoarcerea la soțul ei, în ciuda pasiunii pentru arheologul Pandele. Cronicile din volumul Arpegii în ton major (1970) dezvăluie „cea mai pătrunzătoare inteligență muzicală” (Șerban Cioculescu) din scrisul
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
Cronicile din volumul Arpegii în ton major (1970) dezvăluie „cea mai pătrunzătoare inteligență muzicală” (Șerban Cioculescu) din scrisul românesc. Sunt cu siguranță cele mai interesante cronici muzicale de la noi, corespondențele estetice găsite de autoare dând acestor pagini un farmec aparte. Remarcabile sunt cronicile despre concertele lui W. Furtwängler, W. Backhaus, Pablo Casals, G. Enescu, W. Kempff sau Sviatoslav Richter. În studiul Eminescu oglindit în Chopin, D. încearcă apropieri între cei doi, bizuindu-se pe talentul ei de a găsi corespondențe. Portretele
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
ei de a găsi corespondențe. Portretele, amintirile, notele de călătorie din Mozaic în timp (1973) sunt transcrieri ale unor impresii, disecate până la cele mai fine nuanțe. Volumul Trepte muzicale (1984) cuprinde texte radiofonice din perioada 1942-1944. Aceste texte, între care remarcabile sunt paginile despre sonatele beethoveniene, despre muzica pentru pian a lui Chopin și Schumann, prefațau concertele ei difuzate radiofonic. Volumul Scrieri (1982) îi antologhează întreaga operă, iar în Dintr-un secol de viață (1987) apar, pe lângă paginile memorialistice, câteva portrete
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
1979, în colaborare cu Sabina-Cornelia Stroescu; II, 1983), o lucrare de pionierat în domeniu. După două decenii, revine cu o nouă ediție, îmbogățită cu trei sute de articole, intitulată Dicționarul etnologilor români (I-III, 1998-2001). Printr-o documentare temeinică, cu o remarcabilă putere de sinteză și ascuțită percepție a trăsăturilor definitorii, autorul relevă concis și edificator profilul fiecărui folclorist român. Dicționarul se definește, în bună măsură, și ca o lucrare de istorie literară, prezentând medalioane de scriitori precum I. Agârbiceanu, V. Alecsandri
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
început de drum: Emil Giurgiuca, George Boldea, Ion Șiugariu, Teodor Murășanu, Mihai Beniuc, Ștefan Baciu ș.a. Un anume didacticism, detectabil în insistența demonstrației și în parantezele, rare totuși, care colecționează ezitările de stil din operele discutate, nu împovărează discursul critic, remarcabil și, înainte de toate, individualizat prin ceea ce aduce profund și, adesea, nou. SCRIERI: Însemnări critice, îngr. și pref. Nae Antonescu și Dimitrie Danciu, 1979. Repere bibliografice: V. Fanache, Criticul Romulus Demetrescu, ST, 1980, 3; Mircea Popa, Profilul unui critic: Romulus Demetrescu
DEMETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286722_a_288051]
-
Telegraful român”, „Unirea”, „Românul”, „Naționalul”, „Binele public”, „Raiul”, „Ciulinul”, „Duminica”, „Forța morală”, „Liga literară”, „Peleșul”, „Pleiada”, „Vieața nouă”, „Generația nouă”, „Hermes” ș.a.) cu versuri, teatru și traduceri. Scria ușor (în periodice sunt răspândite peste 1500 de poezii), sub semnul unei remarcabile virtuozități stilistice. Risipea într-o țesătură anostă frumusețea stranie a vreunui vers, culoarea deosebită a unui epitet. Câteva poeme au însă o unitate și o originalitate pregnantă. Ca poet, a rămas discipolul lui Macedonski. Era familiarizat cu orientările noi ale
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
fi posibilă”. În revistă apar acum poezii de Horia Stamatu (Punta Europa), Nicu Caranica și Al. Busuioceanu, proză de Mircea Eliade, Vintilă Horia și Grigore Cugler, pagini memorialistice de Gr. Nandriș etc. Colecția „Destin” publică, de asemenea, câteva dintre scrierile remarcabile ale deceniilor al șaselea și al șaptelea: Horia Stamatu, Recitativ (poeme), Vintilă Horia, Poeme, Mircea Eliade, Nuvele și Amintiri, Nicu Caranica, Povestea foamei și Nașterea tragediei, Ștefan Baciu, Ukulele (poeme) ș.a. La cincisprezece ani de la apariție (1966), Horia Stamatu putea
DESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286743_a_288072]
-
ca un strălucit precursor al literaturii moderne. Studiile următoare sunt axate pe câteva direcții mari, urmărite cu stăruință. Precumpănitoare e receptarea Antichității greco-latine în cultura europeană (în volumele colective Eminescu și clasicismul greco-latin, 1982, Antichitatea și moștenirea ei spirituală, 1993). Remarcabilă e, de asemenea, preocuparea de a valorifica, prin studii și traduceri, textele latine și grecești medievale și renascentiste scrise pe teritoriul românesc sau datorate unor români. Câteva dintre tălmăcirile publicate în acest domeniu - Johannes Sommer și Christianus Schesaeus, Scrieri alese
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
și pasaje de oarecare lirism și vervă și vădesc o anume ușurință a versificației - drept care autorul le menține în culegerile sale până la cea din 1980. Semnele de înnoire apar timid și pot fi identificate începând cu Ceva mai greu (1958). Remarcabilă este evocarea copilăriei, vârstă a inocenței, dar și a unei înțelepciuni din perspectiva căreia sunt sancționate faptele celor maturi. Există apoi o poezie a vetustului, a lucrurilor defuncte, a căror evocare alcătuiește un „memorial al Desuetudinii”: „Înaintea lui Dimov, descoperă
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
vremii”, „Vremea”, „Vremea școlii”. Începând din 1935 D. tipărește o serie de cărți în care probează calități incontestabile de analist politic și de portretist. Galeria oamenilor politici (1935) este o culegere de evocări de tip superior, bazate pe o documentare remarcabilă, în care faptul istoric își clarifică semnificațiile prin raportarea la acțiunile unor mari personalități. Personajele acestei diorame sui-generis, Take Ionescu, I. I. C. Brătianu, C. Stere, N. Iorga, Iuliu Maniu sau Regele Ferdinand, sunt urmărite în complexitatea propriei individualități și, totodată
DIAMANDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286759_a_288088]