11,710 matches
-
credință existențială, o singurătate ce se adăuga altor singurătăți, cele ale profesiunii, vocației, carierei!... Ale temperamentului „postromantic” sau, mai știi, „preromantic”, cum Îmi place uneori să glumesc. Doar pe jumătate!... Viața noastră, a scriitorilor, a artiștilor, e făcută indubitabil din singurătate, din singurătăți. Dar trebuie o bună doză de imbecilitate, dacă nu de mediocritate abil ascunsă ca să te plângi de acestea și de acestea! Este ca și cum medicul s-ar plânge de rănile, de puroiul și disperarea acută pe care trebuie s-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o singurătate ce se adăuga altor singurătăți, cele ale profesiunii, vocației, carierei!... Ale temperamentului „postromantic” sau, mai știi, „preromantic”, cum Îmi place uneori să glumesc. Doar pe jumătate!... Viața noastră, a scriitorilor, a artiștilor, e făcută indubitabil din singurătate, din singurătăți. Dar trebuie o bună doză de imbecilitate, dacă nu de mediocritate abil ascunsă ca să te plângi de acestea și de acestea! Este ca și cum medicul s-ar plânge de rănile, de puroiul și disperarea acută pe care trebuie s-o asiste
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
imprevizibile În previzibilitatea lor nefastă! Riscurile vremii, cu siguranță, dar și vicleniile orășenilor, ale diverșilor invadatori, care În ultima vreme se ascund sub măștile cele mai deconcertante, nu rareori sub cele ale unei Înalte justiții! De ce m-aș plânge de singurătate când... ea mă ajută nu numai să mă regăsesc alături de uneltele scrisului meu, dar mă și apără de oameni?! În preambulul marii sale cărți, Also sprach Zarathustra, Nietzsche ni-l arată pe apostolul Bucuriei și al viitorului și modul de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că fugim „de ei”. Dar, dincolo de aceasta, eu cred că una dintre crizele, poate chiar dintre bolile de astăzi ascunse ale omenirii - una dintre acele boli „rușinoase” pe care le ascundem de alții, de noi Înșine! - este această „pierdere a singurătății”, fuga de singurătate cu orice prilej și, dacă nu se ivesc prilejuri, le inventăm cu o febrilitate și ingeniozitate remarcabile. Afundându-ne În vacarmul unei lumi ce zbârnâie, vuiește și ne asurzește - se pare, binefăcător! - cu o unică și extrem de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ei”. Dar, dincolo de aceasta, eu cred că una dintre crizele, poate chiar dintre bolile de astăzi ascunse ale omenirii - una dintre acele boli „rușinoase” pe care le ascundem de alții, de noi Înșine! - este această „pierdere a singurătății”, fuga de singurătate cu orice prilej și, dacă nu se ivesc prilejuri, le inventăm cu o febrilitate și ingeniozitate remarcabile. Afundându-ne În vacarmul unei lumi ce zbârnâie, vuiește și ne asurzește - se pare, binefăcător! - cu o unică și extrem de performantă capacitate de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
le inventăm cu o febrilitate și ingeniozitate remarcabile. Afundându-ne În vacarmul unei lumi ce zbârnâie, vuiește și ne asurzește - se pare, binefăcător! - cu o unică și extrem de performantă capacitate de destrucție a vieții intime; și a celei mai intime: singurătatea gândurilor, a eului, a reculegerii, a regăsirii de sine, a meditației contemplative, a lecturii, a amintirilor. Societatea comunicării, a unei ispititoare promiscuități, a unei gălăgioase și de fapt false convivialități când... comunicăm cu toți și cu „toate”, dar... avem noi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de sine, a meditației contemplative, a lecturii, a amintirilor. Societatea comunicării, a unei ispititoare promiscuități, a unei gălăgioase și de fapt false convivialități când... comunicăm cu toți și cu „toate”, dar... avem noi oare timpul, acel timp special, unic, al singurătății de a pregăti, de a formula cu adevărat, de a „afla” ceea ce avem de comunicat sau... „comunicăm” doar ceea ce ne este de fapt indiferent, senzațiille și impresiile de moment - care pot fi ale noastre, dar și ale multor altora! - și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de comunicat sau... „comunicăm” doar ceea ce ne este de fapt indiferent, senzațiille și impresiile de moment - care pot fi ale noastre, dar și ale multor altora! - și, după un timp, când suntem asaltați de nevroze, depresii și o altfel de singurătate, cea În care cresc iute bălăriile maniilor, ale bolilor psihice, observăm abia că am făcut o „afacere” nu foarte rentabilă! Lăsându-ne conduși, ispitiți, seduși de acei „ucenici vrăjitori” ai unei Tehnici din ce În ce mai prodigioase, inventive - ca un scop În sine
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
inventive - ca un scop În sine, comerciale și egolatre, părăsindu-ne vechile habitudini, cele pe care le cultivaseră creatorii noștri și ai spațiului de civilizație În care ne-am născut și format. Nu, eu n-am să mă dezic de Singurătatea mea, chiar și atunci când ea mi se pare - sau mi s-a părut! - a nu-mi fi prietenă. Și, uneori, rareori, e drept, Diavolul, pe care-l știam destul de bine din literatura lumii, mi-a apărut În acele ore de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și atunci când ea mi se pare - sau mi s-a părut! - a nu-mi fi prietenă. Și, uneori, rareori, e drept, Diavolul, pe care-l știam destul de bine din literatura lumii, mi-a apărut În acele ore de dublă, triplă singurătate când, după izolarea din țară, trebuia s-o trăiesc pe cea din exil, din străinătatea luxoasă, rece și arogantă când, după un succes social, o recunoaștere publică cu greu dobândită, trebuia să mă afund Încă o dată În chinul anonimatului - chin
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pictura, privilegiul universalității și fiind, poate, În vagul lor, mai aproape, Încă o dată, de acel Mister pe care nu ne putem dezobișnui de a-l alunga definitiv de la curțile noastre regale, arogante, suficiente. Iată ce mi-a dăruit Exilul și singurătatea sa specifică, alta decât cea a copilăriei, a pubertății și adolescenței, fiecare dintre ele purtându-și mantia lor fâlfâitoare și uneori insuportabilă, de „neînțelegere”, de singurătate. Exilul poartă și el, aidoma acelor oceane Înghețate din vis sau munți cu piscuri
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
definitiv de la curțile noastre regale, arogante, suficiente. Iată ce mi-a dăruit Exilul și singurătatea sa specifică, alta decât cea a copilăriei, a pubertății și adolescenței, fiecare dintre ele purtându-și mantia lor fâlfâitoare și uneori insuportabilă, de „neînțelegere”, de singurătate. Exilul poartă și el, aidoma acelor oceane Înghețate din vis sau munți cu piscuri inaccesibile, Înalți ca și catedralele unor giganți dispăruți -, un fel de sublim; un peisaj (uman!Ă aflat În disproporție cu micul, stingherul nostru Eu, populat de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
toate la texte direct, ci la intermediari, la Clara Dan și nu la Herman Rorschach... Dă atenție criticului Mihai Cimpoi care a scris în "Steaua" (1983, nr. 1) că sunt asemănări tulburătoare între eroul lui Márquez din Un veac de singurătate Melchiade și Dionis din Sărmanul Dionis. Reîntoarcerea operei la personalitate, universul simultan, logosul, "tcheng ming", estetica oglinzii, labirintul de oglinzi, Echo, Hypnos și Thanatos și Archaeus sunt cele nouă cercuri ale dialecticii stilului eminescian. Deși rareori se fac valorizări ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bacoviană, propunerea este nouă mai ales prin caracterul ei tranșant și dovedește capacitatea lui Bacovia de a provoca mereu alte perspective critice. Căutând să aflăm însă mai îndeaproape cum este definit "complexul Bacovia", citim următoarele: ""complexul Bacovia" este tocmai drama singurătății ființei la care te silește existența (viața haină, cum îi zice poetul). Singurătatea vieții l-a trimis în singurătatea morții, care s-a dovedit a nu fi pacea visată. Nunta n-a mai avut loc, poetul a rămas nelumit, căci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Bacovia de a provoca mereu alte perspective critice. Căutând să aflăm însă mai îndeaproape cum este definit "complexul Bacovia", citim următoarele: ""complexul Bacovia" este tocmai drama singurătății ființei la care te silește existența (viața haină, cum îi zice poetul). Singurătatea vieții l-a trimis în singurătatea morții, care s-a dovedit a nu fi pacea visată. Nunta n-a mai avut loc, poetul a rămas nelumit, căci amorul de plumb i-a întors spatele". Astfel sintetizată, definirea "complexului Bacovia" se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
alte perspective critice. Căutând să aflăm însă mai îndeaproape cum este definit "complexul Bacovia", citim următoarele: ""complexul Bacovia" este tocmai drama singurătății ființei la care te silește existența (viața haină, cum îi zice poetul). Singurătatea vieții l-a trimis în singurătatea morții, care s-a dovedit a nu fi pacea visată. Nunta n-a mai avut loc, poetul a rămas nelumit, căci amorul de plumb i-a întors spatele". Astfel sintetizată, definirea "complexului Bacovia" se arată, totuși, prea generală. Elemente ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai apropiate de adevăr. Cinstea sa intelectuală, ochiul scormonitor, rațiunea aflată mereu în stare de urgență garantează coerența și gravitatea unui discurs despre limitele suportabilității umane și capacitatea eului liric de a-și supraviețui prin operă. Un discurs persuasiv despre singurătatea creatoare a Poetului ce a privit în centrul nopții și de ce nu? a criticului aflat față în față cu cititorii săi. Multe din ideile cu care ne întâlnim în prezenta carte ne sunt familiare din studiile sale precedente: Eminescu Dialectica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
niciodată cu încremenirea propusă de "complexul Meduzei". De aceea el nici nu este un poet monocord, cum încă se mai crede." (op. cit., p. 211). În multitudinea de aspecte surprinse și dezbătute într-o manieră hiperculturală, dl. Th. Codreanu nuanțează și singurătatea bacoviană, prin comparație cu Eminescu și cu Fr. Nietzsche. Extrem de axată pe detalii, cartea de față se adresează specialiștilor, acelor cititori cu exercițiul lecturii elevate sau celor pasionați de simbolismul bacovian și nu numai... Nivelul este unul intențional înalt, abordarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
În orice caz, nu știrbesc prea mult din valoarea veritabilă a cărții. Diamantul maximei taie și nu mai acceptă inversul metodei. Fragmentele lui Lamparia, de Theodor Codreanu, sunt ca așchiile de marmură ce rămân după cioplirea statuii unei zeițe a singurătății. "Dacia literară", nr. 3, iul-septembrie 2003 Mihail DIACONESCU Theodor Codreanu Cugetările aforistice Fiecare cultură impune opere specifice devenite momente de referință (opere eponime), lungi serii de valori care o particularizează și personalități capabile să-și asume misiunea dificilă de îndrumători
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
devine paradoxală. Ar trebui ca acei care au depășit "moftul" să stea pe loc să-i ajungă din urmă infantilii? "Nivelarea vârstelor" cade în "ridicolul simetriei de contrast", "oamenii rămân într-o vârstă a narcisismului secundar", reflex "al spaimei de singurătate și de moarte", după autor (p.118). Caragiale dezvoltă o adevărată teorie a vârstelor, exprimând ideea că atâta vreme cât "lumea merge", omul nu trebuie să se înțepenească în călcâie..., ci trebuie să se lase dus în pasul ei (p. 118), să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
gest de libertate, căci aceasta nu-i decât reușita de a scăpa de propriile limite" (p. 310). "Limba română este Euridice a Basarabiei și pentru ea a coborât sau a rămas în Infern Grigore Vieru" (p. 313); "moartea este condamnată singurătății veșnice" (p. 331); "Grigore Vieru pare să fie cel mai important celebrator al dimineții din literatura română" (p. 343). Cheia personalității poetului este concentrată în enunțul care consfințește "puterea de a tăcea în limba neamului" (p. 371). Lectura cărții naște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
număr de subtitluri cităm câteva pentru a ilustra puterea lor de sugestie asupra semnificațiilor și specificității prozei lui Mihail Diaconescu: Tentația puterii, Romanul total, Idealul dreptății, Fantasticul, "ars magica" și trăirea faustică, Urme și umbre, Himera lui Anteu, Triumf și singurătate. A treia parte, De la fenomenologia epică la fenomenologia culturii, se deschide cu o schiță de cadru și cuprinde capitole mari precum Eonul românesc, Estetica Ortodoxiei, O demistificare a istoriei și culturii. Ca și în secțiunile anterioare, în care s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fragmentele purtătoare de întreg, pentru ca peste conținutul gol al acestora omul să sufle pentru a da viață unui mozaic de griuri, rezultat din amestecul de nuanțe. Civilizația a folosit bisturiul pentru a desprinde partea de întreg, în timp ce omul, acum, în singurătatea amintitului antropocentrism, nu poate privi decât descompunerea acestor fragmente. Din această perspectivă, putem vorbi de o stare de putrefacție a fragmentelor și de o integrare subtilă a acestora în întreg: însă, apelul la cele cinci minute de celebritate nu reprezintă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
postmodernism" (p. 15). Nesituarea în post-ideologic atrage atenția asupra conceperii "in vitro" a unui mutant modernist pur, a optzecismului, similară nașterii copilului cu coadă de porc, în fascinanta alegorie a modernului din satul Macondo: Gabriel García Márquez Un veac de singurătate. Nașterea mutantului postmodernist român, din incestul materialismului marxist-leninist, de factură totalitară, cu stângismul cultural american, a condus nu la excludere din lipsa de toleranță, ci la o autoexcludere, prin falsa reacție la adresa regimului dictatorial din România. În esență, optzecismul românesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
irepresibilă de a gândi sunt mai delicioase și mai eliberatoare decât însuși actul sexual. Călugărirea de sine, această "meserie de a trăi", să ducă la ideea eliberatoare a tuturor neliniștilor și întrebărilor pe care le viețuim? Cred că așa este: singurătatea ne scrie și ne numără! Numere în labirint (vol. I), carte semnată de Theodor Codreanu este, așa cum însuși scriitorul afirmă în "predoslovie" "o consemnare ideatică a existenței" sale în 59 de caiete, numerotate, datate, așadar, prin pitagoreicele numere, iar nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]