10,213 matches
-
descrise separat. Spectrul se poate referi, prin extensiune, la o reprezentare grafică sau numerică a valorilor respective. În cele mai multe aplicații, spectrele sonore studiate sunt cuprinse în domeniul audibil (frecvențe între aprox. 20 și 20 000 Hz). În muzică se analizează spectrele instrumentelor muzicale cu înălțime determinată și ale vocilor umane, ele având o influență importantă asupra timbrelor obținute. Fiecare dintre frecvențele unui spectru sonor poartă denumirea de "parțială" (frecvență parțială) sau "armonică" (cf. oscilator armonic - în practică, substantivul „armonică” este adesea
Spectru sonor () [Corola-website/Science/315443_a_316772]
-
studiate sunt cuprinse în domeniul audibil (frecvențe între aprox. 20 și 20 000 Hz). În muzică se analizează spectrele instrumentelor muzicale cu înălțime determinată și ale vocilor umane, ele având o influență importantă asupra timbrelor obținute. Fiecare dintre frecvențele unui spectru sonor poartă denumirea de "parțială" (frecvență parțială) sau "armonică" (cf. oscilator armonic - în practică, substantivul „armonică” este adesea trecut la masculin, devenind „"armonic"”). Aceste „frecvențe” sunt în fapt sunete simple, sinusoidale - graficul în timp al elongației (distanța față de poziția de
Spectru sonor () [Corola-website/Science/315443_a_316772]
-
ale corzilor și ale tuburilor sonore. Afilierea seriilor armonice cu muzica reprezintă baza sistemelor sonore (de înălțimi muzicale) tonal și modal, manifestând însă influențe și în privința sistemelor serial și spectral. Istoria muzicii a fost puternic influențată de percepția diferită asupra spectrului sonor de-a lungul secolelor; există chiar o ipoteză conform căreia istoria esteticii muzicale poate fi comparată cu lecturarea unei serii armonice de la fundamentală la armonice tot mai îndepărtate (cu indici tot mai mari). Nu în ultimul rând, seriile de
Spectru sonor () [Corola-website/Science/315443_a_316772]
-
evanghelici există o minoritate semnificativă de susținători ai nemuririi condiționate, așa cum declară The British Evangelical Alliance. Un grup compact al minorității evanghelice sunt adventiștii de ziua a șaptea. În ultimele șase decenii doctrina nemuririi condiționate a fost acceptată de un spectru larg de teologi din cadrul Bisericii Ortodoxe. Există două curente de gândire în creștinism cu privire la ințelegerea termenului "suflet". Un curent susține că omul a fost creat muritor, în ceea ce privește trupul, dar că deținea o entitate nemuritoare numită „suflet” sau „spirit”. Celalt curent
Nemurirea condiționată () [Corola-website/Science/315484_a_316813]
-
Nicu Ilfoveanu. Ciclul inspirat de povestea Reginei din Saba nu urmărește transpunerea legendei în spiritul respectării adevărului istoric. Darul, Regina, Balanța sunt punctele de plecare, pretexte care ne aduc în registrul preferat al picturalității sale. Este o lume scoasă de sub spectrul temporalității, al spațiului, sunt povestiri ce nu aparțin unui loc anume, ci sunt mai degrabă rezultatul unor experiențe de viață, reprezentând oameni fără vârstă sau identitate, purtătorii unui destin anume. Pictură și desenul Anei Ilfoveanu au fost permanent populate de
Ana Ruxandra Ilfoveanu () [Corola-website/Science/317283_a_318612]
-
de masă timp de încă un milion de ani (formând, eventual, explozii nova persistente) înainte ca situația să devină favorabilă unei supernove de tip Ia. Supernovele de tip Ia au o curbă luminoasă caracteristică. În apropierea momentului de luminozitate maximă, spectrul conține linii ale elementelor de masă intermediară între oxigen și calciu; acestea sunt principalele componente ale straturilor exterioare ale stelei. La câteva luni după explozie, când straturile exterioare s-au rarefiat până când au devenit transparente, spectrul este dominat de lumina
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
momentului de luminozitate maximă, spectrul conține linii ale elementelor de masă intermediară între oxigen și calciu; acestea sunt principalele componente ale straturilor exterioare ale stelei. La câteva luni după explozie, când straturile exterioare s-au rarefiat până când au devenit transparente, spectrul este dominat de lumina emisă de materialul aflat în apropierea centrului stelei, elemente grele sintetizate în timpul exploziei; majoritatea mai ales izotopi apropiați de masa fierului. Dezintegrarea radioactivă a nichelului-56 prin cobalt-56 până la fier-56 produce fotoni de energie mare care domină
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
O supernovă de tip II aparține unei subcategorii de stele variabile cataclismice cunoscute sub denumirea de supernove cu colaps al miezului, ce rezultă din prăbușirea internă și explozia violentă a unei stele masive. Prezența hidrogenului în spectrul său este cea care distinge o supernovă de tip II de alte clase de supernove. O stea trebuie să aibă o masă de cel puțin 9 ori mai mare decât cea a Soarelui pentru a suferi acest tip de colaps
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
tip II după formarea undei de șoc. Ignorând prima secundă a exploziei, și presupunând că ea este declanșată, astrofizicienii au făcut predicții detaliate privind elementele ce se produc într-o supernovă și privind curba luminoasă așteptată a acesteia. La examinarea spectrului unei supernove de tip II, el prezintă linii de absorbție Balmer—frecvențe caracteristice la care absorb energie atomii de hidrogen. Cu ajutorul prezenței acestor linii, se face distincția între această categorie de supernove și supernovele de tip Ia. Când se trasează
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
o creștere semnificativă a opacității. Aceasta împiedică fotonii din părțile interioare ale exploziei să mai iasă. După ce hidrogenul se răcește suficient de mult pentru a se recombina, stratul exterior devine transparent. Din supernovele de tip II cu trăsături neobișnuite în spectru, cele de tip IIn pot fi produse de interacțiunea materiei degajate cu materialul circumstelar. Supernovele de tip IIb sunt foarte probabil stele masive care și-au pierdut mare parte din învelișul de hidrogen (dar nu în întregime) din cauza gravitației unei
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
să creeze o sinteză a variatelor tulburări mentale identificate în secolul al XIX-lea de către psihiatrii acelor vremuri, prin gruparea împreună a afecțiunilor, bazându-se pe clasificarea simptomelor comune. Kraepelin a folosit termenul de „psihoză maniaco-depresivă” pentru a descrie întregul spectru al tulburărilor de stări sufletești, într-un sens mult mai larg decât este folosit în ziua de azi. În clasificarea lui Kraepelin, acesta ar include depresia clinică 'unipolară', ca și tulburarea bipolară și alte tulburări de dispoziție, cum ar fi
Psihoză () [Corola-website/Science/321943_a_323272]
-
mai mare. Carlos a fost serioas, timid, frumos iar Mercedes a fost atrasă de el. Logodna a fost anunțată la 14 decembrie 1899. Ea s-a confruntat imediat cu opoziția puternică a partidului liberal, a fracțiunii republicane și a unui spectru larg din societatea spaniolă. Nu era nimic personal împotriva Prințului însuși, dar tatăl său, Contele de Caserta fusese general în ultimul război carlist și a luat parte la jefuirea orașul Cuenca de către trupele carliste. Exista temerea că acestă căsătorie va
Mercedes, Prințesă de Asturia () [Corola-website/Science/321349_a_322678]
-
sacra a icoanelor recuperatoare. Neîmplinirea acestor modele, aflate în alcătuirea naturală a omului, pare să ne avertizeze Iancuț, perpetuează rătăcirea lumii în mlaștină nemântuirii. Desenele sale nu fac decât să amplifice acest avertisment la scară uni nesfârșit cortegiu de personaje - spectre trufase ale neputinței și impudorii - trecute prin arhetipal al omului infernal. Viziune dantesca și protestatara, totodată, pe care unii o numesc expresionism, dar care, ca atitudine estetică și morală, este veche de când lumea, Iancuț aparține acestei ilustre falange de conștiițe
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
care face apel la filtrare, fiind asemănătoare cu LES. Diferența față de LES este că filtrarea se face cu funcția wavelet (funcția wavelet are forma de val mic). Farge și Schneider au testat metoda CVS și au arătat că porțiunea din spectrul energetic al părții coerente este semnificativă. Metodele de tip "funcția densitate a probabilității" ( - PDF) au fost introduse în studiul turbulenței de Lundgren, în 1969. Viteza formula 22 este modelată cu o funcție PDF, care dă probabilitatea vitezei în punctul formula 23 ca
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
Iar această triadă este unificată de practica unei vieți în care vocabularul mitic și cel legendar se îmbină cu vocabularul mundan și cu cel artistic. Silviu Pădurariu (...) Originalitatea remarcabilă a Victoriei Zidaru rezidă în faptul că ea este în întreg spectrul artei românesti actuale- singura artistă angajat antifeministă, cu un progam strict neoconservator, critic la adresa feminismului canonic, de import. Problema fundamentală a lucrărilor sale nu este, cum pare la prima vedere, religiozitatea, simbolismul (neo- sau ultra-) ortodox și nici chiar profesismul
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
care le provoacă deliberat în emisiunile la care este plătită să participe chiar cu acest scop, numai pentru a le crește nivelul de audiență. Pentru aceleași motive, Suhoi a fost deseori menționată de tabloide și publicații de scandal de pe întreg spectrul media românesc. Alături de Giulia și Andreea Bănică, formează topul celor mai comentate vedete în blogosfera românească în 2008. Simona Sensual a devenit cunoscută publicului din România prin colaborarea cu publicația Libertatea, acolo unde imaginea nudității sale a fost utilizată pentru
Simona Sensual () [Corola-website/Science/316894_a_318223]
-
În fizică și astronomie, deplasarea spre roșu are loc când lungimea de undă a radiației electromagnetice - de regulă lumina vizibilă - emise sau reflectate de un obiect este deplasată spre domeniul de energie mică (roșu) al spectrului electromagnetic din cauza efectului Doppler sau a altor efecte gravitaționale. În general, deplasarea spre roșu se definește ca fiind o "creștere" a lungimii de undă a radiației electromagnetice receptată de un detector în comparație cu lungimea de undă emisă de sursă. Această creștere
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
electromagnetice receptată de un detector în comparație cu lungimea de undă emisă de sursă. Această creștere a lungimii de undă corespunde unei scăderi a frecvenței radiației electromagnetice. Orice creștere a lungimii de undă se numește „deplasare spre roșu”, chiar dacă are loc în spectrul invizibil al radiațiilor electromagnetice, cum ar fi radiații gamma, radiații X și ultraviolete. Această denumire poate fi derutantă deoarece, pentru lungimi de undă mai mari decât ale luminii roșii (de exemplu, infraroșii, microunde și unde radio), deplasarea spre roșu duce
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
distanța până la ele cu formularea legii care îi poartă numele. Aceste observații, coroborate cu lucrările lui Alexander Friedman din 1922 în care a calculat celebrele sale ecuații, sunt astăzi considerate dovezi puternice ale expansiunii universului și ale teoriei Big Bang. Spectrul luminii care provine dintr-o singură sursă se poate măsura. Pentru a determina deplasarea spre roșu, se identifică în spectru caracteristici cum ar fi liniile spectrale, linii de emisie, sau de absorbție sau alte variații remarcabile ale intensității luminii. Dacă
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
în care a calculat celebrele sale ecuații, sunt astăzi considerate dovezi puternice ale expansiunii universului și ale teoriei Big Bang. Spectrul luminii care provine dintr-o singură sursă se poate măsura. Pentru a determina deplasarea spre roșu, se identifică în spectru caracteristici cum ar fi liniile spectrale, linii de emisie, sau de absorbție sau alte variații remarcabile ale intensității luminii. Dacă acestea sunt găsite, ele se pot compara cu caracteristicile similare din spectrul de emisie sau absorbție ai diferiților compuși chimici
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
a determina deplasarea spre roșu, se identifică în spectru caracteristici cum ar fi liniile spectrale, linii de emisie, sau de absorbție sau alte variații remarcabile ale intensității luminii. Dacă acestea sunt găsite, ele se pot compara cu caracteristicile similare din spectrul de emisie sau absorbție ai diferiților compuși chimici detectabili și măsurabili în experimente de laborator. Un element atomic foarte frecvent întâlnit în spațiu este hidrogenul. Spectrul luminii inițial lipsită de caracteristici și trecută prin hidrogen prezintă un spectru specific acestui
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
intensității luminii. Dacă acestea sunt găsite, ele se pot compara cu caracteristicile similare din spectrul de emisie sau absorbție ai diferiților compuși chimici detectabili și măsurabili în experimente de laborator. Un element atomic foarte frecvent întâlnit în spațiu este hidrogenul. Spectrul luminii inițial lipsită de caracteristici și trecută prin hidrogen prezintă un spectru specific acestui element cu caracteristici la intervale regulate. Dacă observația se limitează la liniile de absorbție, rezultatul ar fi similar cu ilustrația din dreapta-sus. Dacă se observă aceași
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
similare din spectrul de emisie sau absorbție ai diferiților compuși chimici detectabili și măsurabili în experimente de laborator. Un element atomic foarte frecvent întâlnit în spațiu este hidrogenul. Spectrul luminii inițial lipsită de caracteristici și trecută prin hidrogen prezintă un spectru specific acestui element cu caracteristici la intervale regulate. Dacă observația se limitează la liniile de absorbție, rezultatul ar fi similar cu ilustrația din dreapta-sus. Dacă se observă aceași structură de intervale dintre liniile spectrale dar cu un decalaj constant al
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
la intervale regulate. Dacă observația se limitează la liniile de absorbție, rezultatul ar fi similar cu ilustrația din dreapta-sus. Dacă se observă aceași structură de intervale dintre liniile spectrale dar cu un decalaj constant al lungimilor de undă într-un spectru observat la o sursă îndepărtată, atunci acel spectru se poate identifica tot cu al hidrogenului. Dacă se identifică aceeași linie spectrală în ambele spectre dar la lungimi de undă diferite, atunci se poate calcula deplasarea spre roșu cu formulele din
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
liniile de absorbție, rezultatul ar fi similar cu ilustrația din dreapta-sus. Dacă se observă aceași structură de intervale dintre liniile spectrale dar cu un decalaj constant al lungimilor de undă într-un spectru observat la o sursă îndepărtată, atunci acel spectru se poate identifica tot cu al hidrogenului. Dacă se identifică aceeași linie spectrală în ambele spectre dar la lungimi de undă diferite, atunci se poate calcula deplasarea spre roșu cu formulele din tabelul de mai jos. Determinarea deplasării spre roșu
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]