10,656 matches
-
indiană din 1857. Ultima sa dorință, care îi va fi îndeplinită de coloniștii insulei Lincoln, este ca submarinul "Nautilus" să-i fie sicriul. Insula Lincoln este distrusă printr-o explozie care urmează unei erupții vulcanice și coloniștii, refugiați pe o stâncă, sunt salvați de vasul "Duncan" venit să-l repatrieze pe Ayrton de pe insula Tabor. Aceasta reprezintă ultima implicare a căpitanului Nemo în viața coloniștilor, căci, înainte de a muri, el lăsase pe insula Tabor un mesaj conținând coordonatele Insulei Lincoln, permițând
Insula misterioasă () [Corola-website/Science/318396_a_319725]
-
erupții vulcanice, etc.) În "Insula misterioasă", Jules Verne și-a imaginat inițial că erupția finală îi înghite și pe coloniști, dar editorul Jules Hetzel a respins un asemenea final. Așa se face că ei găsesc in extremis refugiu pe o stâncă, dar Verne nu uită să precizeze că Jules Verne nu pierde nici ocazia de a reflecta asupra rolului grupului în procesul umanizării, folosindu-se pentru asta de urangutanul Jup, de Ayrton și de căpitanul Nemo. Jup este transformat de contactul
Insula misterioasă () [Corola-website/Science/318396_a_319725]
-
care se putea ocoli porțiunea cea mai periculoasă a drumului, unul dintre ele există și în prezent. Sub conducerea lui Richard La Nicca, între anii 1818 - 1821 s-a construit un drum nou cu tunel, fiind aruncate în aer câteva stânci. În anul 1834 o inundație distruge tronsonul de la podul Punt da Tgiern, fiind construit un traseu nou abia în anul 1836. Din anul 1967 autostradă 13 travesează printr-un tunel (742 m) și un pod, partea sudică a drumului .
Via Mala () [Corola-website/Science/318465_a_319794]
-
care ne spun de rostul, ce l-au avut în lume cei ce zac sub ele"". El afirma că aici, sub "o piatră detunată, care nu poartă pe ea decât urmele ciocanului grosolan al ciocănașului, care a desbârnat bolovanul de stânca din munte, și fără altă înfloritură"", se afla mormântul lui Lumânărică. Astăzi, osemintele lui Lumânărică sunt păstrate în cripta de sub vestmântarul bisericii Talpalari din Iași, în aceiași casetă cu rămășițele pământești ale episcopului Filaret Apamias Beldiman, așa după cum arată, bazându
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
efectuate în straturile fosile marine jurasice din orașul Lyme Regis, Dorset, Anglia, localitate în care a trăit. Activitatea ei a contribuit considerabil la schimbări fundamentale în gândirea științifică referitoare la viața preistorică și istoria Pământului. Anning căuta fosile în zona stâncilor , în special în lunile de iarnă când alunecările de teren scoteau la iveală noi fosile ce trebuia să fie strânse rapid, înainte de a se pierde în mare. Era o muncă periculoasă, ce era să se soldeze cu moartea ei în
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
din oraș. Ei mergeau la capela disidenților religioși din strada Coombe, ai cărei credincioși se autodenumeau la început „independenți” și apoi au fost cunoscuți sub denumirea de „. scrie că familia trăia atât de aproape de mare, încât aceleași furtuni care loveau stâncile și scoteau la iveală fosile inundau uneori casa familiei Anning, obligându-i o dată chiar să iasă pe geamul dormitorului de la etaj ca să nu se înece. Richard și Molly au avut zece copii. Primul copil, Mary, s-a născut în 1794
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
Este una dintre cele mai bogate locuri fosilifere din Marea Britanie. Litoralul putea fi însă periculos de instabil, mai ales iarna când ploile abundente duceau la alunecări de teren. Exact în acele luni de iarnă, adunătorii de fosile erau atrași de stânci deoarece alunecările de teren scoteau la iveală noi fosile. Tatăl, Richard, îi lua adesea pe Mary și pe Joseph în expediții de căutat fosile pentru a câștiga bani pentru familie. Ei ofereau descoperirile lor spre vânzare turiștilor pe o masă
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
atrăgea alte discriminări. Disidenților nu li se permitea să studieze în universități sau să se înroleze în armată, și erau excluși prin lege din unele profesii. Tatăl ei suferea de tuberculoză și din cauza sechelelor rămase după o cădere de pe o stâncă. Când a murit, la 44 de ani, în noiembrie 1810, el a lăsat familia înglodată în datorii și fără vreo economie, ceea ce i-a obligat să ceară . Familia a continuat să strângă și să vândă fosile împreună, și a deschis
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
Tray, însoțitorul ei constant în expedițiile de strâns fosile. Ea îi scria unei prietene, Charlotte Murchison, în luna noiembrie a acelui an: „Poate vei râde când îți voi spune că moartea bătrânului și credinciosului meu câine m-a întristat mult, stânca ce a căzut peste el și l-a ucis într-o clipă în fața ochilor mei, și aproape de picioarele mele ... a fost doar o clipă între mine și aceeași soartă”. Cum Anning a continuat să efecueze descoperiri importante, reputația ei a
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
locuit la familia Murchison când a vizitat Londra în 1829. , descoperitorul dinozaurului , a vizitat-o și el la prăvălia ei. Între corespondenții lui Anning se numărau și , care i-a scris pentru a-i cere părerea despre cum afectează marea stâncile de pe coasta din jurul Lyme-ului, precum și —unul dintre primii ei clienți—care preda geologia la Universitatea Cambridge și care l-a avut printre studenți pe Charles Darwin. Până în 1830, din cauza stării dificile a economiei britanice și din cauza reducerii cererii de fosile
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
realizată la scurt timp după moartea tatălui ei. În 1811 (unele surse spun 1810 sau 1809), fratele ei Joseph a găsit un craniu de , dar nu a găsit și restul din animal. După ce Joseph i-a spus să caute între stâncile de la Lyme Regis și Charmouth, Mary a găsit scheletul—17 picioare lungime (circa —după câteva luni. Familia a angajat muncitori să-l dezgroape în luna noiembrie, eveniment relatat la 9 noiembrie de presa locală, care a identificat fosila ca fiind
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
și cu porcii. Atunci oamenii au început să-l roage pe Iisus să plece de pe teritoriul lor. Această povestire are unele asemănări cu paragraful Isaia 65:4, în care sunt menționați oameni care locuiau în morminte și în crăpături de stâncă și care mâncau carne de porc.
Exorcismul din ținutul Gadarenilor () [Corola-website/Science/322935_a_324264]
-
într-un cuib aproape de Cartierul General Sâmbătă. Familia a înfuriat-o când s-au prăbușit peste cuibul ei în al doilea episod, dar a ajuns să se înțeleagă bine cu ei după ce Zak i-a salvat viața. Ea folosește acum stâncile din apropierea cuibului ca pe o zonă de vânătoare. Nefiindu-i teamă de oameni, îi dă voie lui Zak să o folosească ca pe un mijloc de transport aerian, dar nu acceptă să fie domesticită și să locuiască înăuntru. Nu se
Lista personajelor din Secretele familiei Sâmbătă () [Corola-website/Science/323908_a_325237]
-
tigru albastru aducător de noroc dintr-un mic sat. Este, de asemenea, înarmat cu o armură de înaltă tehnologie asemănătoare unui costum de samurai, pe care o folosește în lupta cu familia Sâmbătă. în timpul bătăliei, Fuzen este aruncat de pe o stâncă de către Doc dupăce Wadi fură o piesă esențială pentru zbor din costumul lui. Nu se știe dacă Shoji Fuzen a supraviețuit sau nu căderii. Pietro „Piecemeal” Maltese este bucătar care a înnebunit cu un apetit pentru animalele rare. Are fălcile
Lista personajelor din Secretele familiei Sâmbătă () [Corola-website/Science/323908_a_325237]
-
folosită de asediatori ca punct de atac. În incinta acestui bastion, comitele Michael von Brukenthal a amenajat în secolul al XVIII-lea o grădină cu fântână și oranjerie, cu o ruină artificială și cu o colină amenajată din bucăți de stâncă. Cu prilejul festivităților militare, pe platforma bastionului erau aduse tunuri cu care se trăgeau salve de artilerie. Bastionul Soldisch a început să se degradeze după demolarea Turnului Aurarilor (1881) și inaugurarea în apropiere a Orfelinatului Evanghelic și a Bisericii St
Bastionul Soldisch () [Corola-website/Science/323943_a_325272]
-
Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") Aria naturală "" se întinde pe o suprafață de 9 ha și reprezintă un relief colinar dezvoltat pe stânci de formațiuni bazaltice compacte, pe care se află Cetatea Rupea, unul din cele mai vechi vestigii arheologice ale României.
Stânca bazaltică de la Rupea () [Corola-website/Science/323984_a_325313]
-
cel mai mare dintre ei având 20 de tone, 4,5 m lungime, 2,1 m lățime și 1 m înălțime. Gla a fost cea mai mare cetate miceniană care nu a fost cucerită niciodată. Situată pe o creastă de stâncă înaltă de 70 m., înaintând spre mijlocul lacului Copais, Gla avea incinta exterioară lungă de 700 m, zidul ciclopic, făcut din bucăți mari de piatră dură, avea 8 m lățime și 20 m înălțime. Erau 4 porți retrase în interior
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
„” este al patruzeci și treilea episod al serialului de desene animate "Samurai Jack". Jack se luptă cu armata de gângănii robotice a lui Aku, printre niște ghețuri. Aku însuși supraveghează bătălia de pe o stâncă. Aku este bolnav, cuprins de un fel de viroză, și tușește necontenit. La un moment dat, o expectorație a sa este înghițită de Jack. Aku își ia zborul căci nu se simte apt pentru o confruntare cu Jack. După bătălie
Infecția Aku () [Corola-website/Science/319450_a_320779]
-
iar Jack se surprinde cerând recompensă pentru salvarea bietului omuleț. În cele din urmă, acesta îi cere să-l lase în pace, văzând că în mâna lui Jack se află în pericol mai mare decât suspendat de un colț de stâncă. Jack pleacă mai departe, tușind înfrigurat și cu o expresie răutăcioasă pe față. Petele negre i s-au întins și pe gât și îl mănâncă, iar mâna neagră are gheare ca ale lui Aku. Când ajunge la o localitate, are
Infecția Aku () [Corola-website/Science/319450_a_320779]
-
parașutarea lui în unele dintre cele mai neospitaliere locuri de pe pământ, arătând telespectatorilor diverse tehnici de supraviețuire prin utilizarea resurselor zonei și a cunoștințelor personale. Grylls este parașutat din elicoptere, baloane, avioane, zboară cu parapanta și cu paramotorul, escaladează faleze, stânci, munți, ghețari, traversează păduri în flăcări, râuri învolburate, ape înghețate, jungle tropicale, deșerturi, mlaștini sau regiuni vulcanice. Deseori metodele utilizate sunt extreme și șocante: Grylls mănâncă șerpi, insecte, larve și scorpioni, bea apă dintr-o cămilă moartă și folosește carcasa
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]
-
izvoarelor sale de apă termală. Ocupanții celei mai importante baze militare ale Imperiului Roman, Brigetio (Oszony) au condus apa la casele lor de la izvoarele din Tata. Castelul din Tata este o construcție istorică remarcabilă ce a fost construită pe o stâncă între 1397-1409, înconjurată de ape și mlaștini. Castelul a înflorit în timpul domniei regelui Sigismund de Luxemburg și a lui Matia Corvin, el fiind o reședință de vară dar mai târziu și alți potentați ai vremii au petrecut mult timp acolo
Tata, Ungaria () [Corola-website/Science/319860_a_321189]
-
de castelul Abukir. Bancul era protejat și de un mic fort pe insula Abukir Fortul era ocupat de francezi, care dispuneau de patru tunuri și două mortiere. Brueys întărește apărarea portului cu vase bombă și canoniere, care sunt ancorate între stânci pentru a oferi sprijin liniei franceze. Alte recife sunt dispersate în partea de sud a insulei, formând un arc de cerc la circa 1500 de metri de țărm. Apa este prea mică pentru a permite trecerea navelor de război mai
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
preciziei nivelmentului ce se execută sau provizoriu, funcție de destinația rețelei și timpul cât va fi folosită. Ca repere provizorii se folosesc borne de beton, țăruși metalici, stâlpi din lemn, soclul de zid sau de piatră a unei clădiri sau garduri, stânci. La plantarea reperelor sau mărcilor de nivelment se descrie locul de amplasare, în mod asemănător cu descrierea topografică a punctelor de sprijin planimetrice.
Reper de nivelment () [Corola-website/Science/332979_a_334308]
-
specii preferă pădurile virgine, străbătute de râuri sau mlăștinoase, și se aciuiesc bucuros prin apropierea culturilor omenești, în care pot face mari pagube. Unele specii nu sunt legate de zona păduroasă, întâlnindu-se foarte frecvent în regiuni deșertice sau pe stânci. Cercopitecidele nu sunt legate de existența unei anumite temperaturi, deoarece există specii în Himalaya care pot trăi chiar la 4000 m altitudine, precum și pe platourile din Tibet.
Cercopitecide () [Corola-website/Science/332992_a_334321]
-
pe lista roșie); printre care: coada șoricelului ("Achillea oxyloba ssp. schurii"), ceapă de munte ("Allium victorialis"), angelică ("Angelica archangelica"), limba cucului ("Botrychium matricariifolium"), clopoței ("Campanula patula ssp. abietina"), ferigă de piatră ("Cystopteris sudetica"), iederă albă ("Daphne blagayana"), garofiță albă de stânci ("Dianthus spiculifolius"), "Gagea fistulosa" o specie floristică din familia Liliaceae, "Gymnadenia conopsea" o specie de orhidee cunoscută sub denumirea populară de "Mâna Maici Domnului", crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), floare de colț ("Leontopodium alpinum Cass"), crinișor de stâncă ("Lloydia serotina"), sângele
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]