10,586 matches
-
gândirea mea, pot exista. Deocamdată mă minunez la gânduri mult mai potrivite pentru mintea mea care este liberă de informații și ipoteze fizice prea complicate; și nu vreau să mă contaminez de fantasmagorii, de un rebus de tarot. După-amiază găsesc, strecurat pe sub ușă, un plic sigilat cu o ștampilă complicată, figurând un cerc din care cresc patru capete gemene, în mijlocul cercului, de mărimea unei monede mijlocii. Plicul îmi este destinat mie (aici sunt străin, anonim, prefer anonimatul, cine mă caută aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
imediat sesizate de Vasile, care își amintește de toate detaliile unui șurub. * Credeam că îl cunosc foarte bine, că nu mai are surprize pentru mine. Mă gândeam că simțul umorului m-a apropiat de dânsul, rezolvând neînțelegerile care, oricum, se strecoară între doi amici. Nu m-am supărat prea tare când mi-a turnat ulei în borcanul de expansiune al mașinii de s-au aprins, deodată, mai multe lumini de semnalizare, pentru că am înțeles că intenția lui Vasile a fost bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
astfel de volume. Am stat mult, patronul sfătuindu-ne să fim serioși și să deprindem tainele filozofiei. Mai era și o istorie a matematicii: Celelalte, de literatură, erau foarte scumpe. Problema a fost rezolvată, însă, în stil gordian. Panaitescu a strecurat sub manta, cu tupeu, o minune de carte roșie, lucioasă, tipărită în condiții excelente: "Ce-a văzut Ilie Pânișoară", de inepuizabilul nostru idol, Teodoreanu. În timp ce eu mă prefăceam foarte interesat de o "Introducere în astronomie", o popularizare a lui Flamarion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
umeri: "Dacă nu am doza necesară, iar îmi scade "volumul", iar devin o jivină blestemată, un motan... Dacă ați ști... lucruri extraordinare, mari secrete de stat... dar știți... secrete de stat major, am aflat când, în stare de motan, mă strecor pe sub masă la Protocol, barul nostru central... Uite, iar mă încearcă senzația de comprimare osoasă, parcă nu mai sunt om, devin iarăși o jivină blestemată... Domnule, cu toată rușinea, ca intelectual distins, mă înțelegeți, am urgentă nevoie de niște votcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Vacanța în Polinezia) este o pură abstracțiune. Rămâne vacanța cealaltă, obișnuită, care seamănă puțin cu o datorie care trebuie îndeplinită. * De foarte mulți ani, privesc la o cărare care, îngustă cât un fir, se urcă pe dealul din fața ferestrei mele, strecurându-se printre tufele sălbatice, pierzându-se în vegetația care, deasupra dealului, devine albastră. Nu am văzut pe nimeni, niciodată, pe această cărare. Se zice că este o scurtătură care duce la Prut. Dar eu cred că este un drum secret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
angajat, între timp, un ofițer de marină scăpătat, Robert Maynard, care să-l prindă pe Blackbeard chiar în ascunzătoarea lui. S-au propus pentru acțiune Jane și Ranger, două sloop-uri de dimensiunile minore ale lui Teach, numai bune să se strecoare în Ocracoke. Intervenția a reușit în 22 noiembrie 1718, când Maynard a ajuns în zori, în golful piraților, cu cele două vase. După un schimb de focuri ce părea favorabil celor de pe Adventure, pentru că măturaseră puntea lui Ranger cu salve
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
angajat, între timp, un ofițer de marină scăpătat, Robert Maynard, care să-l prindă pe Blackbeard chiar în ascunzătoarea lui. S-au propus pentru acțiune Jane și Ranger, două sloop-uri de dimensiunile minore ale lui Teach, numai bune să se strecoare în Ocracoke. Intervenția a reușit în 22 noiembrie 1718, când Maynard a ajuns în zori, în golful piraților, cu cele două vase. După un schimb de focuri ce părea favorabil celor de pe Adventure, pentru că măturaseră puntea lui Ranger cu salve
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
ori însă erau și probleme care depășeau nu atât înțelegerea mea, cât puterea de a-mi concentra atenția. Aceasta se întâmpla mai ales la cursul din aula Universității, pe care l ținea seara la ora 9 și unde mă suiam, strecurându-mă tiptil în urma fratelui meu, pe scara ce ducea la balcon. Scara îngustă, pe care se spune că s-ar fi petrecut spiritualul schimb de cuvinte dintre Niculae Iorga și A. C. Cuza , cu prilejul unei ședințe a Camerei Deputaților: deși
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
genere și tot atât de lași cât sunt de nedisciplinați, vor sfârși să joace și ca ursul în lanț, dacă li se va cere!). Îmbulzit în grămada celor două-trei sute de oameni adunați în fața unei brutării, încercam [20] și eu să mă strecor, doar-doar îmi va veni rândul. Dar până să ajung la tejghea, purtat în dreapta și în stânga de valurile mulțimii ce se zbătea și uneori chiar se bătea de-a binelea, pâinea se termina. Și atunci, bătând din picioare și suflând în
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
pleci, căci între timp, pe nesimțite aproape, lumea se strânsese și se făcuse iar gloată de peste două sute de oameni, cu îmbulzeală, certuri și înjurături... noroc de câte un vlăjgan mai hotărât, care-și făcea loc energic cu coatele, pe lângă el strecurându-mă și eu din mulțime, îmbrâncit, ghiontit și nu odată aproape strivit și cu sufletul la gură. Cele două „duble” fiind fierbinți, nu le puteam ține în mână și nici chiar subțioară; de aceea ridicam poalele mantalei și așa, rupând
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
pedepsei și astfel a doua zi o luau de la început. Dar cum într-o bună zi s-ar fi putut să treacă la fapte, toți refugiații ardeleni au pornit din nou spre țară, făcând sute de kilometri în căruțe și strecurându-se printre trupele austro-ungare intrate în Rusia. În toamna anului 1918, când războiul din Balcani și din Apus se apropia de sfârșit, umblam și noi neobosiți pe toate străzile Iașului, manifestând împreună cu studențimea, ba pe la Legația Germaniei, împotriva „boșilor”, ba
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
zile ale guvernării legionare, căci după aceea, din pricina avalanșei de cereri de înscriere ale tuturor nechemaților, a trebuit să se închidă provizoriu porțile. Din nefericire măsura n-a fost aplicată cu toată strictețea și în toată țara, așa încât s-au strecurat nenumărați fripturiști și chiar oameni certați cu morala, făcând cel mai mare rău Legiunii. În același timp, toți cei ce nu erau primiți în cuiburi, socotind această măsură drept o primejdie pentru situația personală, au devenit cei mai neîmpăcați dușmani
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
chiar dacă ar fi fost câțiva ticăloși, aceștia nu puteau pângări pe toți legionarii) a făcut însă parte din arsenalul de infamii al consorțiului Antonescu & Co., adoptate cu mare entuziasm de presa „democrată” de astăzi. Căci oricâți nechemați se vor fi strecurat în Mișcarea Legionară, chiar țiganii mahalalelor n-au făcut nicio dată parte din ea, - și tocmai aceștia au fost, aproape în totalitatea cazurilor, autorii jafurilor. Rămâne uciderea celor două-trei sute de evrei. Trebuie remarcat în primul rând că nimeni n-
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
legat la gât cravata de pionier. Și tot acea fetiță, trei ani mai târziu, era la fel de mândră că este printre primii copii care poartă cravata roșie cu tricolor. Între cele două momente de negrăită plăcere a recunoașterii sociale s-au strecurat schimbări de fond. Murise Gheorghiu-Dej în martie 1965. N-am știut cum să reacționez. Nu-mi venea deloc să plâng după el, așa cum făcusem la moartea bunicului, cu puțin timp în urmă. Părinții nu păreau triști, ci doar îngrijorați că
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
că intră în gura de metrou de la Universitate, făcând slalom între vitrine occidentale și pizzerii de lux și ies într-un maidan înconjurat de un munte de gunoaie printre care se simte un miros de mititei. Îi înveți să se strecoare dibaci printre tarabe cu detergenți, aparate de țânțari, răzătoare de legume, precupețe care vând dovlecei pe ziar așezat pe asfalt. Le explici că, deși liftul are doar o jumătate de ușă și butoanele sunt arse de mult, circulă totuși. Le
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
anul școlar, a emigrat în Israel - primul dintre colegii evrei de la Fălticeni. Din scrisoare reiese că s-a stabilit la Jafa unde învață limba ivrit (ebraica) și dorește să se aboneze la biblioteca română. Informațiile despre sejurul în Israel sunt strecurate cu prudență, altminteri scrisoarea ar fi putut să nu ajungă la destinație. 1 Sub iscălitura publicistului sucevean N. Cârlan textul (cenzurat) al scrisorii apare în Nicolae Labiș, album memorial, editat de Secolul 20 s.a., p. 270-273. Refăcut și pare-se
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Mălini și lași la dreapta calea către mănăstirea Slatina a lui vodă Lăpușneanu. Din Mălini munții se lasă lângă șoseaua care urmează valea îngustă a unui râu. Numele Suha - pe românește Uscata - arată că, ucisă de secetă, apa abia se strecoară pe prund. La capătul unor serpentine, de pe runcul de deasupra școlii din Poiana Mărului se vede, pe obcina Stânișoarei, Crucea Talienilor. Acolo a fost prăbușit cu capul crăpat de baltag Nechifor Lipan. În spatele unui gard sprijinit cu brâu de liliac
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
condamnați la câte zece ani închisoare. După ce și altora li s-au închis porțile universității, în oraș au început să sosească exmatriculații din facultățile bucureștene. Cei din Iași plecau la Cluj. Prin bulibășeala asta câte unul a reușit să se strecoare. Înviorând atmosfera provincială a orașului, între bucureștenii picați la Iași s-au nimerit câțiva tineri remarcabili. Fete frumoase - una din ele, nepoata actorului Jules Cazaban -, băieți talentați sau studioși. Între aceștia, Liviu Poroch, Vasile Zvanciuc, Titus Regvald și Mihai Vlad
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
erau aprinse, așa că nu era suficientă lumină. Totuși, se putea desluși dacă mai este vreo persoană în cameră. Noroc că nu a căutat sub pat că acolo erau ascunse surorile mele și o vecină. Nu au avut posibilitatea să se strecoare afară din casă. Între timp a fost alertat bunicul, care nu stătea departe de noi; a venit și a reușit să-l scoată din casă și din curte. Războiul a lăsat urme adânci în sufletul meu. Îmi amintesc că în
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
facultatea să administreze sacramentul maslului (ungerii bolnavilor) și în afara razei sale parohiale. Iar preoții l-au împodobit cu titlul de «preot universal». Experiența trăită în cei doi ani, în contact cu bolnavii spitalului militar, l-a învățat să nu se strecoare prin case dacă nu e dorit. Dacă întâlnea o anumită ostilitate sau indiferență, interpunea alte persoane care să-i pregătească terenul. Și când se prezenta la cel bolnav, era el cel care rupea gheața cu o conversație prietenoasă, recurgând la
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în scurt timp, li s-au alăturat marginalizații orașului, imigranții meridionali și refugiații politici. Era, e adevărat, și lume care avea probleme penale dar, mai cu seamă, erau atâția turbați, mâniați, furioși și ostili față de străinii care voiau să se strecoare printre ei pentru a se informa și a profana sacralitatea umilinței lor. Era periculos și aventuros să te adâncești printre acele barăci și căsuțe, marcate pe «loturi» (lotul unu, doi, trei etc.) ori, mai bine zis, pâlcuri. Unele construcții pitice
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
divină și se va asigura această Opera a lui Dumnezeu. Domnul, la timpul potrivit, se va îngriji de aceasta. Sper ca păcatele mele să nu împiedice ceea ce vrea Dumnezeu». În comunitatea restrânsă a Slujitorilor Săraci treptat se furișau și se strecurau neajunsurile și indispozițiile. Unii frați religioși se simt frustrați. Trei, în mod deosebit, și-au arătat deschis contrarietatea: fratele Angelo Savietto, fratele Antonio Consolaro, fratele Oliviero Prospero. Toți ceilalți, deși amărâți, s-au abandonat cu docilitate la voința părintelui lor
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și plafoanele sale verticale și orizontale mobile), mă onora cu confidențele sale, în speranța că ecoul lor nu se va limita doar la București, ci se va repercuta la Roma prin grija mea, secondînd-o astfel pe a sa... După ce îmi strecurase la ureche că, în fond, pentru Germania era o mare ușurare de a nu avea în război alături de ea o Italie a cărei armată era într-o așa de amărîtă stare ("Nu este ca a dumneavoastră, al cărei rol primordial
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
care era în același timp și romancier. Ce puteau face bieții critici care nu voiau să-și piardă cronica? Au fost critici care au preferat să tacă decât să lingușească asemenea pseudoscriitori. Au fost unii care au reușit să se strecoare, să nu scrie decât foarte puțin sau chiar deloc despre aceștia și despre protejații lor. Alții, dimpotrivă, au profitat de calitatea lor de critici literari ca să obțină tot felul de avantaje, unul dintre acestea fiind notorietatea. În mod firesc, criticul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Și ar fi cântat ca vai de ei. Pe când așa, înțelegi, vaporul culturii a fost salvat: cu ajutorul băieților ălora care supravegheau și criticau orice abatere, lăudându-i în același timp pe cei ce știau să se prefacă și chiar să strecoare pe ici, pe colo câte o notă falsă, câte un cuvințel mai deocheat ori vreo aluzie fină la vremea de dinainte, când puteai să cânți în libertate. La sfârșit, când asupritorii culturii au fost izgoniți - nu se știe exact cum
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]