99,341 matches
-
Drum de legătură, lotul 2, km 22 + 218 - km 38 + 882”. Lucrările pe secțiunea respectivă de autostradă, începute inițial de Alpine Bau, au fost oprite după ce constructorul austriac a intrat în faliment. Lucrările care mai erau de executat, inclusiv nodul rutier A1-A11, au fost relicitate de CNADNR și terminate de consorțiul declarat câștigător, Astaldi SPA-Max Bögl. Deoarece la acea dată varianta de ocolire a municipiului Arad era deja finalizată, asocierea Astaldi SPA-Max Bögl a fost nevoită să distrugă, uneori pe sute
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
Arad era deja finalizată, asocierea Astaldi SPA-Max Bögl a fost nevoită să distrugă, uneori pe sute de metri, lucrări de terasamente, scurgere a apelor, iluminat și telecomunicații deja construite, pentru a putea realiza bretelele și pasajele prevăzute pentru noul nod rutier. Lucrarea a fost realizată de un colectiv provenit din mai multe țări, sub îndrumarea consorțiului PORR Bau GmbH-Alpine Bau. Conducerea șantierului a fost asigurată de ingineri germani și austrieci ai celor două firme de construcții. Managerul de proiect ("Senior Project
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
implicate numeroase firme subcontractoare din diverse țări europene: poloneze (realizare ziduri de sprijin și terasamente din pământ armat), maghiare (excavare, transport materiale și umpluturi, sistem ITS), românești (terasamente, excavare, transport materiale și umpluturi, scurgerea apelor, poduri, podețe, iluminat, telecomunicații, semnalizare rutieră, marcaje rutiere, amenajări peisagistice), austriece (panouri fonoabsorbante), germane (finisare terasamente), franceze (sistem ITS), etc. Nodurile rutiere situate la kilometrii 538 și 542 sunt semnalizate ca Arad Est 1, respectiv Arad Est 2. În realitate, ele se află în sud-vestul, respectiv
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
firme subcontractoare din diverse țări europene: poloneze (realizare ziduri de sprijin și terasamente din pământ armat), maghiare (excavare, transport materiale și umpluturi, sistem ITS), românești (terasamente, excavare, transport materiale și umpluturi, scurgerea apelor, poduri, podețe, iluminat, telecomunicații, semnalizare rutieră, marcaje rutiere, amenajări peisagistice), austriece (panouri fonoabsorbante), germane (finisare terasamente), franceze (sistem ITS), etc. Nodurile rutiere situate la kilometrii 538 și 542 sunt semnalizate ca Arad Est 1, respectiv Arad Est 2. În realitate, ele se află în sud-vestul, respectiv în vestul
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
pământ armat), maghiare (excavare, transport materiale și umpluturi, sistem ITS), românești (terasamente, excavare, transport materiale și umpluturi, scurgerea apelor, poduri, podețe, iluminat, telecomunicații, semnalizare rutieră, marcaje rutiere, amenajări peisagistice), austriece (panouri fonoabsorbante), germane (finisare terasamente), franceze (sistem ITS), etc. Nodurile rutiere situate la kilometrii 538 și 542 sunt semnalizate ca Arad Est 1, respectiv Arad Est 2. În realitate, ele se află în sud-vestul, respectiv în vestul orașului Arad.
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
planificatorii operațiunii. Printre trupele germane aflate în defensivă s-au aflat inclusiv unități de elită precum Corpul II Panzer SS. Doar un grup restrâns de militari aliați sub conducerea locotenent colonelului John Dutton Frost a reușit să ajungă la podul rutier de la Arnhem (pod numit în zilele noastre „John Frost”), să cucerească unul dintre capete și să păstreze controlul asupra acestuia. Deși au fost copleșiți numeric și din punct de vedere al dotării, militarii lui Frost au rezistat patru zile. Restul
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
nopții la Driel, unde să organizeze o linie defensivă. Elementele avansate ale Corpului XXX au ajuns la Driel în ziua următoare, dar în același timp, germanii au organizat un front de blocare în vest, pentru prevenirea înaintării aliate spre podul rutier. În timpul zilei, Divizia I a făcut rost de șase bărci de cauciuc, iar Urquhart a cerut din nou polonezilor să efectueze traversarea râului. În noaptea de 22 septembrie a fost declanșată acțiunea de traversare, dar cele două frânghii care trebuiau
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
aterizat ceva distanță de obiectivele lor și au trebuit imediat să facă față rezistenței puternice a germanilor, în special a celor din 9. SS-Panzer-Division „Hohenstaufen” și 10.SS-Panzer-Division „Frundsberg”. Doar grupuri mici de parașutiști au reușit să ajungă în fața podului rutier din Arnhem, în timp ce restul militarilor aliați au fost opriți din înaintare în lupte din periferia orașului. În același timp, Corpul XXX nu a reușit să înainteze spre nord în ritmul anticipat datorită distrugerii podului de la Son (Brabantul de Nord). Ca
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Batalionul al 2-lea comandat de locotenent-colonelul John Frost urma să se deplaseze pe drumul de pe malul râului până în centrul orașului Arnhem - rută care a primit numele de cod „Lion” - și să asigure apărarea podurilor principale de cale ferată și rutier ca și a unui pod de pontoane aflat între cele două de mai înainte. Batalionul al 3-lea de parașutiști comandat de locotenent colonelul Fitch trebuia să se deplaseze spre Arnhem prin Oosterbeek pe așa numita rută „Tiger” și să
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
unui pod de pontoane aflat între cele două de mai înainte. Batalionul al 3-lea de parașutiști comandat de locotenent colonelul Fitch trebuia să se deplaseze spre Arnhem prin Oosterbeek pe așa numita rută „Tiger” și să sprijine cucerirea podului rutier și să ocupe poziții defensive în estul orașului. Batalionul 1 comandat de locotenent-colonelul Dobie trebuia să deplaseze pe ruta „Leopard” la nord de linia de cale ferată și să ocupe înălțimile de la nord și nord-est de Arnhem. Vârful de lance
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
atacului trebuia să fie o subunitate de recunoaștere dotată cu Jeep-uri din cadrul Escadrilei I aeropurtate de recunoaștere comandată de maiorul Frederick Gough care, deplasându-se pe ruta „Leopard”, trebuia să se folosească de elementul surpriză și să cucerească podul rutier. A doua zi, Brigada a 4-a de parașutiști comandată de generalul John (Shan) Hackett trebuia să aterizeze în zona de parașutare „Y” împreună cu unități suplimentare de artilerie, iar restul elementelor Brigăzii aeropurtate trebuiau să ajungă în aceeași zi în
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
cu proiectile de 6 livre, cartierul general al brigăzii și geniștii, în total cam 740 de militari, au înaintat la căderea nopții până în centrul orașului Arnhem. Aici, ei au reușit să ocupe capătul de nord, neapărat de germani, al podului rutier. Cartierul general era condus de maiorul Tony Hibbert. Locotenentul John Hollington Grayburn a condus o tentativă de preluare a controlului asupra capătului sudic al podului, dar a fost respin. O a doua încercare de preluare a controlului cu folosirea aruncătoarelor
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
s-a ordonat să trimită una dintre unitățile pe care le comanda, Regimentul „ South Staffordshire”, (care avea efective incomplete, restul unității urmând să ajungă în zonă cu al doilea val de transport), la Arnhem, să participe la luptele pentru podul rutier. Regimentul a plecat în dimineața zilei de 18 septembrie și a făcut joncțiunea în seara aceleiași zile cu Batalionul I de parașutiști. Germanii au început atacurile împotriva liniilor defensive stabilite Brigăzii I aeropurtate încă din timpul dimineții. Unități ale Kampfgruppe
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
defensivă. În timpul nopții, soldații germani de la sud de Rin au organizat o linie de blocare de-a lungul căii ferate, făcând joncțiunea cu subunitățile SS spre sud, realizând o linie defensivă împotriva unui posibil atac al polonezilor pentru cucerirea podului rutier. Polonezii săpaseră tranșee la Driel, iar tancurile germane nu au reușit să manevreze în așa fel încât să îi atace. Speranțele polonezilor au crescut când trei blindate ale Corpului XXX au reușit să ocolească defensiva germană și să se alăture
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
și opt soldați au fost decorați cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier. Soldații germani căzuți la datorie au fost înmormântați în „Cimitirul eroilor SS” de lângă Arnhem, dar după război, rămășițele lor pământești au fost reînhumate la Ysselsteyn. Podul rutier distrus de la Arnhem a fost înlocuit cu o succesiune de poduri prefabricate până când a fost reconstruit în aceeași formă cu originalul. Podul a fost rebotezat în cinstea lui John Frost pe 17 decembrie 1977. Pe 31 mai 2006, regina Beatrix
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
un rol important în mai 1940, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Infanteriștii marini încartiruiți în cazarma din "Oostplein" au oprit invazia germană pe 10 mai 1940, apărând Podul Willem, podul feroviar adiacent și debarcaderul "Boompjes" din apropiere. Podurile rutiere și feroviare din centrul orașului Rotterdam au fost principalele ținte ale parașutiștilor germani în dimineața zilei de 10 mai, pentru că ar fi permis deplasarea Diviziei 9 Panzer către centrul Olandei. Rezistența opusă de militarii olandezi a fost peste așteptările germanilor
Podul Willem (Rotterdam) () [Corola-website/Science/336725_a_338054]
-
pentru declanșarea unui atac era la est de locul în care cele două canale se despărțeau. Aceasta era o fâșie îngustă de pământ ferm de formă triunghiulară cu baza de numai câteva sute de metri lățime de-a lungul drumului rutier Maldegem-Aardenburg și cu vârful la cam 5 km, lângă satul Moershoofd . A fost organizat un asalt pe două coloane. Brigada a 7-a a Diviziei a 7-a canadiene a declanșat atacul inițial peste Canalul Leopold, în timp ce Brigada a 9
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
corespunzător împotriva asalturilor amfibii. În plus, în jurul orașului Vlissingen fusese construit un perimetru defensiv, care asigura apărarea instalațiilor portuare în cazul în care aliații ar fi reușit să debarce la Walcheren. Singura cale de acces posibilă era Sloedam, un dig rutier îngust, echivalentul al unui drum cu două benzi de circulație. Pentru ca situația să fie și mai dificilă, câmpiile care mărgineau acest drum erau saturate cu apă sărată - suficient de multă pentru ca să împiedice înaintarea infanteriei, dar insuficient de multă pentru ca să permită
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
de separare corectă a țintelor militare de cele civile. Insula a fost atacată pe trei direcții - peste Sloedam dispre est, peste cursul Scheldt dinspre sud și dinspre vest, de pe mare.. Divizia a 2-a de infanterie canadiană a atacat digul rutier pe 31 octombrie. După ce primele două atacuri au fost respinse, atacul de pe 1 noiembrie a dus la câștigarea unui avanpost nesigur. A urmat o zi de lupte, dar aliații au reușit să păstreze controlul asupra poziției cucerite. Pe 2 noiembrie
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
ecologiștii au documentat relațiile adverse între drumuri și fauna sălbatică. identifică patru moduri în care drumurile și traficul au impact negativ asupra populațiilor de animale sălbatice: (1) se reduce cantitatea și calitatea habitatului, (2) crește mortalitatea din cauza coliziunilor cu vehiculele (rutiere), (3) se împiedică accesul la resursele de pe partea cealaltă a drumului, și (4) se subdivid populațiile de animale sălbatice în subpopulații mai mici și mai vulnerabile (fragmentare). Fragmentarea habitatelor poate duce la dispariție dacă o populație de gene este suficient
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
suficient de limitată. Primele trei efecte (pierderea habitatului, moartea în accidente, și izolarea resurselor) exercită o presiune asupra diferitelor populații de animale prin reducerea resurselor disponibile și uciderea directă a indivizilor într-o populație. De exemplu, a constatat că accidentele rutiere nu reprezintă o amenințare semnificativă la populații sănătoase, dar pot fi devastatoare pentru populațiile mici, în scădere, sau amenințate. Mortalitatea rutieră a afectat în mod semnificativ o serie de specii proeminente din Statele Unite, inclusiv cerbul cu coada albă ("Odocoileus virginianus
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
animale prin reducerea resurselor disponibile și uciderea directă a indivizilor într-o populație. De exemplu, a constatat că accidentele rutiere nu reprezintă o amenințare semnificativă la populații sănătoase, dar pot fi devastatoare pentru populațiile mici, în scădere, sau amenințate. Mortalitatea rutieră a afectat în mod semnificativ o serie de specii proeminente din Statele Unite, inclusiv cerbul cu coada albă ("Odocoileus virginianus"), panterele de Florida ("Puma concolor coryi"), și ursul negru ("Ursus americanus") . În plus, pierderea habitatului poate fi directă, dacă habitatul este
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
pentru declinul speciilor de păsări de pădure și a afectat negativ și mamiferele mici, insectele și reptilele din Statele Unite ale Americii . Dupa ani de cercetare, biologii sunt de acord că drumurile și traficul duce la fragmentarea habitatelor, izolarea și accidentele rutiere, toate combinându-se pentru a compromite în mod semnificativ viabilitatea populațiilor de animale sălbatice din întreaga lume. În plus față de preocupările de conservare, coliziunile faunei sălbatice cu vehiculele au un cost semnificativ pentru populația umană, deoarece accidentele provoacă pagube materiale
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
estimat numărul de coliziuni cu ungulate în trafic, în Europa, la 507.000 pe an, soldate cu 300 de oameni morți, 30.000 de răniți, și pagube materiale de peste 1 miliard de dolari. În paralel, 1,5 milioane de accidente rutiere care implică cerbi în Statele Unite ale Americii provocă o valoare estimată de 1,1 miliarde de dolari în daune auto în fiecare an . Problemele de conservare asociate drumurilor (mortalitatea faunei sălbatice și fragmentarea habitatelor) împreună cu costruile umane și economice substanțiale
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
de instrumente de atenuare și reducere a conflictului dintre drumuri și fauna sălbatică. Din opțiunile disponibile, structurile cunoscute sub numele de ecoducte au fost cele mai de succes la reducerea atât a fragmentării habitatelor cât și a numărului de accidente rutiere cu animale (, Clevenger, 2006). Ecoductele sunt pasaje structurale pe sub sau pe deasupra drumurilor, concepute pentru a facilita traversarea în condiții de siguranță a drumurilor publice de către fauna sălbatică . În ultimii ani, biologii conservaționiști și managerii de faună sălbatică au susținut construcția
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]