99,728 matches
-
are curajul să muște! Cum a cam făcut CTP în Scrisoarea... de ieri. Păi, oameni care iau salarii în mii de euro, când nu în zeci ori sute de mii, sau "prime de instalare" aidoma, au vreun interes să se audă semnale de alarmă? Să fim serioși, monșerule! Dâmbovețește vorbind, ziariștii e și ei oameni, iar foamea lor e la fel de mare ca a oricărui alt trăitor în România tuturor contrastelor. Păi, nu e mai bine la patron generos, care te plătește
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
tâmpenie, am fi aflat de peste tot. Din acest motiv am și mari dubii privind reflectarea acestui trist eveniment. Dar, voi verifica! Azi, nu te mai ridică femeia, ci media!!! Dorin Popa: Dacă tot l-ai pomenit pe Gigi Becali, am auzit că a fost și la o emisiune cu Andrei Gheorghe... Cred că numai la emisiunea lui Robert Tucescu nu a fost. Liviu Antonesei: Nu știu de ce am impresia că ar fi fost! Poate că e un fenomen de falsă memorie
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
l-a împiedicat să facă o probă de bărbăție pălmuindu-l pe Nicu în zilele din decembrie, acela fiind cu mâinile legate, în fața camerelor de la TVR, proaspăt declarată liberă! Până la urmă, văd că a trebuit să înghiți prostiile multora ca să auzi vreo trei oameni care meritau ascultați. Un ghiveci "echidistant", ca să spun așa, de inubliabilă marcă Tatulici! Presa este, ca și activitatea editorială, o afacere, nu e școală, nici universitate, dar problema acestei afaceri, ca a oricărei alteia, este cât este
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
luciditatea cu care este întâmpinată trecerea; e aici un jurnal al întrebărilor și stărilor ultime, de o autenticitate potențată în absența patetismului și a „literaturii”. Iminența extincției dezactivează orice convenție literară. Unele versuri anticipă interogația argheziană („Urechea ta mă poate auzi? / Și ochiul tău e-n stare să mă vadă?”, Lui Dumnezeu), în altele, tensiunea interogativă antinomică cedează locul unei seninătăți nelumești, aproape mistice (Denii) sau sentimentului compensator al reintegrării cosmice (Moarte). Ciclul Plâns înecat - cu poeme îndeosebi erotice - este marcat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286268_a_287597]
-
mai multe canale, simultan sau succesiv (se realizează coduri (feluri de aranjare): cinetic, social, costume, accesorii, verbale și muzicale (dirijorul comunică nu doar prin muzică, ci și prin balet: prin mâini, brațe, cap și ochi, concertul este văzut, nu doar auzit). Forma de percepere se numește decodificare a codificării (conștiente și inconștiente) de către privitor, a unui anumit set de semne. Alături de semne non-verbale: ridic mâna, strâng mâna, dau din cap, vă fac semn cu palma să stați jos; fie râd, fie
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cu un semnal, care declanșează mecanic (natural) și cultural (artificial) o anumită reacție simbolică din partea visătorului. Cel care transmite și acela care recepționează se află acuma într-un spațiu închis, acela al cuvintelor tipărite, pe o hârtie; acum vede și aude interior simultan o priveliște stranie și înțelege cuvinte înscrise pe partea de sus, în stânga unui tablou: „Taci și fii cuminte, fetița babei, zise bătrâna ridicând asupra ei arătătorul de la mâna dreaptă. Fetița afirmă: „fel și chip și am un vis
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
pe trupul unei femei și pierd. Și astfel trupul ei se acoperă încet de cenușă. Ea mă privește și plânge. Își acoperă cu mâinile fața și plânge. Îi simt pieptul cum urcă și coboară în aerul greu și vâscos. Îi aud oftatul adânc împrăștiind cenușa. Ea stă în fața mea și plânge. Îi privesc părul greu și bogat, acoperind întreg câmpul. Îi simt trupul tânăr și obosit cum se zguduie de plâns și-mprăștie cenușa. Arunc zarurile peste trupul unei femei, ea
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
al întregului catolicism din România, iar apariția sa la București era motivată și de faptul că în capitală erau ziariști și colaboratori profesioniști, cu o bună pregătire în domeniu, dar nu în ultimul rând, pentru că: "aici va putea să fie auzit glasul lui mai repede și mai cu efect către cercurile diriguitoare ale țării în toate chestiunile și problemele la ordinea zilei"914. Toate motivele enumerate de cei care au redactat memoriul indicau faptul că locul cel mai propice al apariției
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
populației, impactul industrializării, efectele poluării, producția de alimente și tendințele de epuizare a resurselor naturale) și reține că modelul de dezvoltare practicat nu poate fi susținut pe termen lung. Preocupările internaționale cu privire la raportul dintre om și mediul natural se fac auzite în prima Conferință a ONU asupra Mediului organizată la Stockholm în anul 1972 și s-au concretizat în lucrările Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare instituite în anul 1985. Cu ocazia Conferinței ONU privind Mediul Înconjurător și Dezvoltarea, care a
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
și se zbate să înghesuie ambiguitatea în fraze simple. Atât estul cât și vestul exprimă o neclaritate în limbaj clar. Diferența este că în est trebuie să citești printre rânduri dacă vrei să ai acces la sens. Vestul citește, vizitează, aude de est, dar nu ajunge să descifreze în literatura lui tortura obligației politice de a minți. Numai că și minciuna e o formă de ambiguitate. Mai ales dacă autorul reușește să stârnească subversiv îndoiala lectorului. Lectorul vestic nu știe să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
londonezi, care caută mai mult un mister decât o crimă. Trei copii au fost sugrumați lângă trei biserici (toate ridicate de Nicholas Dyer, ceea ce el nu știe încă), și nu se găsește nicio amprentă. Posibile versuri continuă să apară. Hawksmoor aude pe stradă un refren ca un ecou nedeslușit: Urc, urc, chiar dacă Am să cad jos, jos de tot. Bâjbâim în text cu sentimentul neexprimat că Hawksmoor și Dyer comunică în abis. Hawksmoor sfârșește prin a deveni un alter ego, deși
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e foarte scund în comparație cu semenii lui, cu toții mult mai înalți ca oamenii de azi. E de înălțimea unui copil. Romancierul pare să sugereze aici că Platon a fost făcut să fie unul ca noi, nu ca cei din vremea lui. Auzindu-l cum vorbește de trecut, ne întrebăm mereu dacă limba s-a păstrat (și cu ea, valorile). Limbajul e un mod eficient de comunicare e evident că noi îl înțelegem pe Platon dar valorile noastre nu mai există. Au fost
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dispare definitiv în viitorul imaginat de Documentele lui Platon. Platon descoperă că suntem doar pe jumătate din înălțimea contemporanilor lui și că, deși căutăm, nu vedem decât ceea ce dorim să dobândim. El însuși trece neobservat de noi. Nu poate fi auzit: N-aveau de unde să știe că Pământul lor era într-o peșteră mare dedesubtul lumii noastre. Cerul lor era acoperișul unei peșteri, dar pentru ei era pragul universului. Umblam printre orbi. Și totuși când m-am uita noaptea la cerul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de pagini ți se cere să-ți aduci tot aminte. Personajele sunt marionete cărora li se întâmplă tot felul de lucruri (mai ales fizice, mai ales sex), dar până și numele lor se uită cât ai clipi din ochi. Când auzi un nume, trebuie să te gândești îndelung care e istoria lui. Nu întotdeauna izbutești să-ți amintești. Manevra multor Desperado de a alterna scurte străfulgerări e amețitoare și David Lodge e inventiv, dar insuficient de ordonat. Intriga e o harababură
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
feri de acuzația de plagiat și le-a dat spre publicare la cererea editorului, care a scos poemul într-un volum independent și a vrut să-l facă mai impunător. După prima ediție, niciun cititor nu a mai vrut să audă de poem dacă nu avea Note. Cât privește importanța lor în interpretarea poemului, în eseul scris la bătrânețe, Critica criticului, Eliot însuși mărturisește că se căiește pentru că și-a îndreptat criticii să caute "potcoave de cai morți", indicându-le surse
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Mai departe". Am zis "Mi-e greu să articulez. Mi s-a uscat gâtul, mă gâdilă nările. Cred că am să strănut ori să plâng". "Nu-i nimic", au zis, "nu-ti fie rușine să dai frâu liber emoției. Nu auzi chiar în fiecare zi că ai să capeți un milion de lire. Relaxează-te, plângi un pic; te așteptăm o clipă...". " Ia stai!" am strigat. "N-am cumpărat niciun bilet de loterie de ani de zile. Cum ziceați că se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
medic care pansează răni, pune diagnostice, "ne ascultă inimile" cu stetoscopul, ne radiografiază, ne ia pulsul, care este "prezența utilă ce prelucrează simptomele noastre". Poezia e doctorul care ne ajută: Tu știi ce ne temem să rostim ca să nu fim auziți. Rostește tu. Smokers for Celibacy (Fumătorii, pentru celibat) e un poem rimat. Rimele sunt zgomotoase (kill-ill,NSU-two, wrecks-sex, upset-get, five-arrive, fact-tract, gonorrhoea-idea, pox-cocks, brain-insane, stands-hands, shape-rape, packs-relax, threats-cigarettes, life-wife, clean-machine, drag-fag). Rimele sunt cel mai bun rezumat al poemului. Limbajul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-l citești) Poemele ei sunt mai mult decât foarte clare: poeta face ca în ele să triumfe viața să triumfe povestea, propria ei poveste. Nu încifrează și nu avem obligația să descifrăm. Trebuie doar să ne acordăm timpul s-o auzim bine. The English Country Cottage (Casă englezească la țară) conturează o Ruth Fainlight străină de țara în care trăiește (o evreică într-o colibă de țară, refugiu de vacanță). My Mother's Eyes (Ochii mamei) ne-o arată pe aceeași
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în poemele cu adevărat bune, el refuză să facă din limbaj un cod. Nu vrea să ridice baricade între el și lector. Drept urmare, cuvintele sunt banale, propozițiile sunt monotone și corecte. Cineva cu o inimă "fără iubire" se trezește și aude un cocoș în depărtare, trage perdeaua și descoperă că norii sunt prea sus, hotărăște că, în mod ciudat, nu e nicio diferență între ce e viu și ce e fără de viață. Trăim un sentiment de gol. Apoi focul se stinge
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pietrelor de demult De anul acesta Anul trecut La anul Niciodată... De Mă iubești Tot atât cât..? Ori Cine era El ori ea? Ori Mă iubești mai puțin Decât eu pe tine? Ori Spune-mi ceva nou. N-am mai auzit asta? Bine ați venit la cireș, La tăcerea lui albă, Bunul lui simț Tihna lui. (Cireșul) Doi îndrăgostiți dorm și oftează după "ce nu-i niciodată acum" ( Când), se foiesc "între vise", și e ca și când Se scoală morții Și văd
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Demn, fragil, prelungă Dezbrăcare măsurată De pași grei, tuse, Cu grijă să nu ne necăjească, Politicoasă atragere a atenției noastre, apoi Tăcerea mormântului. A doua strofă are un subiect, și acesta e cheia poemului. Cândva tânărul fiu, tată acum, își aude la rândul lui fiul cum gândește. Fiul simte moartea apropiindu-se nici nu-și dă seama cum îl împinge pe tată către ea, la fel cum făcuse și tatăl pe când era el tânăr: De ce-mi amintesc asta acum Urcând
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fiul cum gândește. Fiul simte moartea apropiindu-se nici nu-și dă seama cum îl împinge pe tată către ea, la fel cum făcuse și tatăl pe când era el tânăr: De ce-mi amintesc asta acum Urcând scările, când Îl aud pe fiul meu adult strigând Te duci la culcare, tată? Mai devreme? Somn ușor. Poemul are o economie perfectă, iar prima parte eliptică se echilibrează cu a doua parte, care e gramatical completă și lămurește lectorul ce se întâmplă. Ca
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado, Mole ne prinde cu această limpezime, și imdeiat după aceea ne lasă singuri cum face orice poet care se respectă să ne închipuim exact ceea ce el nu vrea să rostească. Mole e poetul "tăcerii / pe care numai eu o aud" (Când ai început să scrii poezie?) La fel ca Ruth Fainlight, U.A. Fanthorpe și mulți alții, lui Mole îi place să demitizeze, dar și acolo ironia lui e visătoare, tristă. Sfatul bunicii, de pildă, răsucește povestea Scufiței Roșii și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
New York-ului? RF. Cred că poezia mea e plină de influențe NewYorkeze ori americane. Când am cunoscut-o pe Adrienne Rich pe la începutul anilor '70, am fost mirată și mulțumită (fiindcă aceasta confirma o latură importantă a identității mele) să aud că a surprins-o faptul că sunt considerată poetă britanică, fiindcă ei poezia mea îi apărea în primul rând americană. 17 iunie 2005 4.7. Elaine Feinstein: "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" LIDIA VIANU: Prefața ta la volumul Collected Poems
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
versurile tale: Asta e, am iubit prea mult altundeva nu neapărat alte ființe mai degrabă alte patrii, alte culturi care trag dâră după ele oceane. (În marginea luminii) Ești foarte acasă în poezia britanică... MK. E o mare bucurie să aud că par acasă în poezia britanică. Nici nu știi cât de mare... Simt că locul meu e aici. Dar nu mulți mă percep în peisaj englezesc când atât de mult din mine e "altfel", când mulți mă văd mai degrabă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]