11,044 matches
-
exercita asupra spiritului meu școala cu binefacerile și cu perspectivele ei sau dacă în el se afirma cu deosebire vaga curiozitate de a cunoaște orașul despre care auzisem atâtea lucruri frumoase. Dar știu bine (și în privința aceasta nu mă pot înșela) că dorința de a pleca, de a începe o altă viață sau de a lărgi orizontul celeia pe care o dusesem până atunci, n-avea deplina stăpânire a inimei mele; că la gândul de a mă despărți de părinții mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Dacă toți cei ce i-am cunoscut am păstrat despre dascălii aceștia mari amintiri în care afecțiunea se unește cu înduioșarea, e că ceea ce ne leagă încă de ei, peste prăpastia timpului care a curs, e bunătatea lor. Nu mă-nșel; cred că nu mă-nșel. Dintre toți dascălii mei, nu-mi amintesc decât de prea puțini, de câțiva numai, de doi-trei poate, care să fi dat dovadă de lipsă de bunătate. Observațiile și aprecierile pe care le-am făcut însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am cunoscut am păstrat despre dascălii aceștia mari amintiri în care afecțiunea se unește cu înduioșarea, e că ceea ce ne leagă încă de ei, peste prăpastia timpului care a curs, e bunătatea lor. Nu mă-nșel; cred că nu mă-nșel. Dintre toți dascălii mei, nu-mi amintesc decât de prea puțini, de câțiva numai, de doi-trei poate, care să fi dat dovadă de lipsă de bunătate. Observațiile și aprecierile pe care le-am făcut însă, despre activitatea lor didactică, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
internat se aseamănă și se împletesc cu acele care se referă la viața mea din liceu. Bucurii și tristețe. Tristețe, de ce? N-aș putea-o lămuri. Tristețe vagă, fără cauze precise, fără cauze inteligibile. Dacă memoria mea afectivă nu mă înșeală, dacă nu sunt victima unei iluzii, atunci pot spune că n-am simțit în tot timpul acela nici o bucurie, după care să nu fi urmat un sentiment de zădărnicie și de vagă nemulțumire. M-am îndoit adesea de acest lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de a se așeza în Capitală unde-l aștepta în adevăr o situație de invidiat. "M-am săturat!" adăogă el, cu năduf, ridicându-și expresiv mânile deasupra capului. "M-am să-tu-rat!" L-am privit uimit. Căci deși nu mă puteam înșela asupra senzului cuvintelor lui, exclamațiunea "m-am săturat" mi-a părut așa de neașteptată încât mi-a provocat o scurtă, trecătoare confuziune. "Să se fi săturat în adevăr?" m-am întrebat în mine însumi, atribuind cuvintelor lui de revoltă un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
acesta nu e unic, de sigur. Cine-și închipuie însă că în fața lui (sau a altuia la fel) ar fi în drept să repete cuvintele pe care poetul latin le pune în gura lui Eneea "ab uno disce omnes", se înșeală. Orgoliu de umilință Li se mai impută un lucru ieșenilor. Li se impută că sunt prezumțioși și orgolioși; că, obsedați de trecutul orașului lor, ei cred în virtuți pe care, dacă le-au avut vreodată, astăzi nu le mai au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vechea supremație intelectuală de acum câteva decenii în urmă n-a încetat. Ei par în orice caz convinși că superioritatea morală care a determinat și întreținut, mult timp, acea supremație ar fi rămas neatinsă. Nu mă-ntreb dacă ieșenii se-nșeală sau nu în privința acestor lucruri. Recunosc că n-aș fi în rolul meu să desleg această problemă și că ori la ce opiniune m-aș fixa judecata mea nu va reuși să fie îndeajuns de obiectivă și de imparțială. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
În viață nimic n-are mai mult preț decât iluziile; nici adevărul, care totuși trebuie să rămâie mobilul principal al întregei noastre activități. Credința într-un viitor strălucit al Iașului își are origina în trecutul lui bogat. Să nu ne înșelăm însă... Istoria nu se repetă întotdeauna. Sunt lucruri care se întâmplă o dată, o singură dată. În istoria civilizației umane, Renașterea, de pildă, a fost un fenomen unic, definitiv. După epoci tulburi și agitate, viața s-a mai reînnoit adeseori; în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mod clar, linia sigură și dreaptă pe care și-o trăsese. Recitind-o astăzi, mă găsesc puțin surprins să constat că ea nu cuprinde și cuvântul dreptate (nu drept, care e cu totul altă ceva). Surprins, pentru că nu mă pot înșela deloc în privința principalelor obiective ale gândirei noastre ca și în privința atitudinei noastre față de marile probleme ale timpului. Mă-ntreb totuși: era neapărat necesar să figureze. Între adevăr și frumos, prezența justiției nu e presupusă? Din "Epigonii" n-au apărut decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ziarului, făceam s-apară foarte des, sub pseudonimul Rigoletto, un fel de satiră politică a zilei, în versuri, căreia îi ziceam când "Cronica rimată", când "Carnetul lui Rigoletto", când "Rime inutile". (Titlul din urmă îl cred împrumutat, dacă nu mă-nșel, de la Raoul Ponchon. "Împrumutat" e un eufemizm, desigur; un eufemizm consacrat încă: împrumuturile aceste nu dau niciodată loc la restituire.) Pe când citea una din aceste cronice, maestrul îmi făcu într-o zi observațiunea aceasta: De ce subliniezi cuvintele pe al căror
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ales într-o formă surprinzătoare, impresionantă. L-am ascultat și a doua zi, la întrunire. A fost "la înălțime", cum se spune. Sala nu i-a precupețit nici entuziasmul, nici ovațiile, pe deplin meritate, desigur. Dar, nu cred că mă-nșel; discursul din ajun atinsese culmile inspirației și ale artei; cel de al doilea nu l-a mai putut egala. De aceea, când uneori vorbesc de întâmplările aceste, așa îl văd pe maestru: în sala de la hotel Europa, în capul mesei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-i largi. Cu un singur gest, a pus capăt la tot ce a fost energie, pasiune, avânt, generozitate, visuri, dragoste, gajuri prețioase ale unui viitor plin de strălucire. Dar dacă n-ar fi fost așa? Dacă viața l-ar fi înșelat? Natura are capriciile ei; soarta e cele de mai multe ori nedreaptă. Fericirea nu revine întotdeauna celor buni și gloria nu s-așează numai pe fruntea celor virtuoși... Dacă, după ani de încercări, n-ar fi ajuns decât un învins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de ale generațiilor care s-au succedat înainte și după noi? De bună seamă că nu. Totuși, în ce mă privește, pot afirma că toată viața mea m-am simțit un dezrădăcinat și un inadaptabil. Și nu cred că mă înșel, dar am impresia că mulți dintre prietenii mei din epoca pe care am evocat-o au prezintat, și unii prezintă încă, aceeași psihologie și aceeași dispoziție morală. Mulți chiar, între care mai toți cei dela "Carmen Sylva" Apoi Zarifopol a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lucrare unde ea însăși încearcă să prezinte imaginea morală a marelui său prieten, Georgette Leblanc adaugă la rândul său (semnalând o dificultate nouă): "Judecata celor din apropierea noastră e de obicei primită cu multă neîncredere. În opiniunea celor mai mulți, intimii noștri se-nșeală pentru că ne iubesc și nu văd clar pentru că văd prea mult. Dar atunci, cine să ne discearnă? Indiferenții care trec, sau amicii care rămân? Când mai ales, fiecare ne vede prin gândirea sa proprie, tot așa cum ne-ar privi prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Colegii mei de bântuit peșterile știau deja de pasiunea mea cu pictura naivă și mai în glumă sau în serios, mă tachinau amical. Dar aici ei miau spus că în această comună trăiește un pensionar, fost miner, dacă nu mă înșel se numea Toma Trăilă, care picta în stilul naiv, și că dacă vreau, pot să mă duc să văd ce face. Așa am și făcut, și am rămas uimit de lucrările care le-am văzut în casa domniei sale, lucrări de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
aici despre o persoană care m-a ajutat foarte mult. Este vorba de Victor Ernest Mașek, personalitate de seamă a culturii românești. Estetician, doctor în filozofie, autor al mai multor cărți, din păcate a decedat prin 2002, dacă nu mă înșel, eu aflând de asta mai târziu, după vreun an și ceva. Eram la Expoziția Internațională de la București, care se organizează o dată la doi ani de către Centrul Național de Creație, cum îi spunem mulți dintre noi la modul prescurtat, la Teatrul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
perioadă foarte bună, sala de expoziție era vizitată de multă lume și astfel eram și noi mai cunoscuți publicului reșițean. Am avut și multe probleme, una dintre ele a fost că la una dintre expoziții, prin 1997 dacă nu mă înșeală memoria, când expuneam vreo 12 pictori naivi din toată țara, amintesc aici pe: Emil Pavelescu, Camelia Ciobanu, Gusti Hlinka, etc. vorbisem cu D-na Ada Cruceanu, de la Inspectoratul Județean de Cultură Caraș-Severin, să ne țină discursul de deschidere la vernisaj
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Jules Verne și anume cartea „Insula Misterioasă”, foarte voluminoasă. Mi-a pus cartea în brațe și a spus scurt ”citeșteo!”. În clipa în care am văzut-o nu credeam că voi fi în stare s-o citesc, dar m-am înșelat. Această carte a devenit cartea mea de căpătâi la care au început să se adauge, rând pe rând “20.000 de leghe sub mări, Insula cu elice, Mathias Schandor, Spartacus, Clopotul din Islanda, Port Artur, Mobi Dick, Copiii căpitanului Grant
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
asiduitate, găseșteți un adversar pe care săl supui tirului în fiecare zi. De aici, drumul spre victorie va fi sigur. Sartori observă că televiziunea anihilează în telespectator discernământul, cel pe care se bazează alegerea. „Nu contează că imaginile pot să înșele mai mult decât cuvintele. Fapt este că ochiul crede în ceea ce vede. Ceea ce vede pare «real» și, implicit, pare adevărat“, scria el în Homo videns. Această stare de lucruri afectează, bineînțeles, democrația, pentru că ea depinde de buna funcționare a opiniei
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
când venea cineva să schim be la el (așazisa „șmenuire“ a banilor la schimbul de valută). Ca întotdeauna, Dan Iosif era sigur pe el și pe faptul că nimic nul putea atinge; pur și simplu, vorbea cu mândrie despre cum înșela și cum nu avea nici o milă pentru cei pe carei „trăgea în piept“. Întrebat de Alex Dima dacă ia folosit acea experiență în politica pe carea făcuto după ’89, omul spunea: „Da, reușesc să mint fără nici o problemă și fără
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ancheta din tragedia lui Sofocle este tocmai voința sa inflexibilă de a ști adevărul. Un ipocrit ar fi continuat să fie pînă la moarte regele Thebei și soț incestuos. Chiar dacă aș face abstracție de țărm, ar fi greu să mă Înșel asupra anotimpului În care mă aflu. VÎntul urlă uneori ca o haită de lupi, acoperind zgomotul valurilor. CÎnd se domolește, marea rămîne totuși friguroasă și ostilă. E Îngălbenită de alge putrede și nu cere ochi care s-o privească. Deasupra
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de a recupera Elada. Și la faptul că singurii care au făcut, Într-adevăr, să strălucească din nou soarele elenic, au fost cei care au vorbit despre apusul său ineluctabil. Dar vreau să spun altceva; că riscul de a se Înșela neînțelegînd la timp o noutate le apare unora azi infinit mai grav decît acela de a linguși o prostie. Explicații există și au fost adesea invocate; erorile de comprehensiune săvîrșite În trecut au alimentat o atitudine dispusă, uneori, să accepte
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
bărbie și rămînea cu ochii apoși fixînd un punct inexistent deasupra mării.) Ar fi vrut să obțină ceva anume de la viață și tocmai acest lucru Îi era refuzat. Se simțea nu urmărit de destin (ca anticii), nu constrîns, ci frustrat, Înșelat În speranțele sale. (Făcea pauze mari vorbind. Trecuse de amiază și căldura era acum suportabila.) Ceea ce și-ar fi putut reproșa, era un gol din inima lui. O absență. Ceva care trebuise să se Întîmple și nu s-a Întîmplat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a argumenta nu-i păru bun. După un moment de tăcere, spuse că era inutil să mai discute despre aceste lucruri. Călugărul stărui: „Astăzi, când ne împresoară atâtea sminteli de-ale lui Erasmus și de-ale multor altora 1 care înșeală lumea, nu vreți să ne ziceți ce învățați pe alții?” 66. Pelerinul răspunse: „Părinte, nu voi mai spune nimic despre cele pe care le-am zis, decât înaintea mai marilor mei, care mă pot sili la aceasta”. Mai înainte, călugărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
tăcere și în lacrimi de bucurie. Orice femeie se topește în fața unui buchet de flori sau a unei bijuterii frumoase. Când Carlina părăsise pentru totdeauna căminul conjugal, lăsase și un bilet de adio: ,, Îmi pare rău că soarta ne-a înșelat așteptările și ne-a făcut să suferim. Poate va fi ultima cumpănă din viața noastră. Dar a trecut. Îmi pare rău că nu am fost fericiți pe cât ne-am fi dorit. Mi-am pus multe întrebări la care nu am
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]