144,219 matches
-
Generală, și propunerea nordică de admitere în ONU a tuturor celor care doreau acest lucru, fără discriminare. Voturile negative au fost 26, iar cele pozitive, plus abținerile, doar 27. În acest context, s-au prăbușit și ultimele speranțe ale României. Adunarea Generală nu a demonstrat mai multă generozitate în direcția esticilor decât Consiliul de Securitate. În urma intrării într-un impas deranjant, s-a acceptat propunerea Poloniei ca membrii permanenți ai Consiliului de Securitate să discute doar între dânșii chestiunea primirii de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Vîșinski, rostite la tribuna instituției mondiale, și mostre de gândire politică externă românească, în articole de genul „Jos labele de pe popoarele libere“ (Vasile Luca). În general, s-a aplicat politica minimalizării publice a eșecului suferit în Consiliul de Securitate și Adunarea Generală ONU, ziarele românești epuizând foarte rapid acest subiect, în câteva articole răzlețe, pierdute în marea de „succese“ socialiste interne. Analiza românească în acest caz se limita la următoarele argumente: „Este evident că politica independentă și democratică a guvernelor populare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a fost amânată până în 1955. „De facto“, guvernul Petru Groza a știut să se alinieze rapid cerințelor hegemonului sovietic și să joace cu fervoare pe o carte occidentală, aducându-și contribuția la conturarea celor două blocuri. În martie 1955, Marea Adunare Națională adopta un decret privind încetarea stării de război cu Germania și, în mai 1955, în cadrul Conferinței statelor socialiste europene pentru asigurarea păcii și securității în Europa, a fost creat Pactul de la Varșovia. În decembrie 1955, cei 11 membri ai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
devotați Statului și poporului pe care-l păstoresc“35. • Cursurile de îndrumare misionară și noile politici educative Transformările din viața Bisericii ortodoxe survenite după 1948, o dată cu instalarea definitivă a comuniștilor la putere, au fost analizate în ședința de deschidere a Adunării Naționale Bisericești din 6 iunie 1949, cu prilejul omagiului adus patriarhului Justinian Marina. În fapt, discursul festiv ținut chiar de înaltul prelat al Bisericii a fost o dare de seamă a transformărilor care avuseseră loc în viața confesiunii ortodoxe ca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
urmau să abandoneze vechile repere intelectuale centrate pe dimensiunile teologiei abstracte și filosofiei creștine, în favoarea unei educații focalizate pe deprinderi practice și implicații cetățenești în spațiul social 38. Apostolatul social, noua filosofie creștină agreată de puterea politică ce primea girul Adunării Naționale Bisericești la 6 iunie 1949, în esența ei o prelungire a gândirii teologice a patriarhului Justinian, era destinat să devină în acel context noua paradigmă a teologiei ortodoxe românești și, în același timp, noua sursă de inspirație pentru profesorii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
securității publice și bunelor moravuri. Comunitățile religioase nu puteau deschide sau întreține instituții de învățământ general, ci numai școli destinate pregătirii personalului deservent care urmau să funcționeze sub controlul statului. Însă, la discuția pe articole a proiectului de Constituție, Marea Adunare Națională a aprobat amendamentul propus de • Ibidem, p. 258. • Ibidem, p. 260. preotul deputat Al. Vlaiculescu la art. 28, care a devenit art. 27, fiind ulterior votat în forma sa finală. Conținutul lui era identic cu cel al fostului articol
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a religiei, dar și libertatea individului de a îmbrățișa orice credință atât timp cât aceasta nu contravenea Constituției, securității publice și bunelor moravuri. Prima condiție fundamentală de existență și liberă funcționare a oricărui cult era recunoașterea acestuia prin decret de către Prezidiul Marii Adunări Naționale, în urma recomandării făcute de Ministerul Cultelor. De asemenea, în vederea recunoașterii, fiecare confesiune trebuia să prezinte Ministerului Cultelor, pentru a fi verificat și aprobat, un statut de organizare și funcționare ce trebuia să cuprindă detalii legate de organizare, conducere și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fi verificat și aprobat, un statut de organizare și funcționare ce trebuia să cuprindă detalii legate de organizare, conducere și administrare 50. A doua condiție era aceea că șefii cultelor urmau să fie recunoscuți numai în baza aprobării Prezidiului Marii Adunări Naționale, emisă prin decret, la propunerea guvernului și în urma recomandării ministrului Cultelor. De asemenea, toți șefii cultelor erau obligați ca înainte de intrarea în funcție să depună un jurământ de credință în fața ministrului Cultelor 51. Cultele religioase erau libere să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
putea beneficia de prevederile Legii pentru regimul general al cultelor, Biserica Ortodoxă trebuia să predea Ministerului Cultelor spre aprobare un nou Statut de organizare. Acesta a fost votat de Sfântul Sinod la 19-20 octombrie 1948 și aprobat de Prezidiul Marii Adunări Naționale în februarie 1949, fapt care a marcat totodată și începutul reformelor în Biserica Ortodoxă. • Deciziile Bisericii ortodoxe privind învățământul teologic Cel mai important document elaborat de Biserica Ortodoxă a fost Statutul de organizare și funcționare care cuprindea patru părți
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
diaconilor și preoților slujitori 53. Acest regulament, intitulat pe larg „Regulamentul pentru numirea și transferarea clerului din parohii, examenele de capacitate, definitivare, promovare și selecționare pentru capitală, ale diaconilor și preoților din Biserica Ortodoxă Română“, luat în discuție în ședința Adunării Naționale Bisericești din 26 februarie 195054, a fost alcătuit de patriarhul Justinian, aprobat de Sfântul Sinod la 28 ianuarie 1950, iar de Ministerul Cultelor pe 29 septembrie, același an. El a constituit temelia cursurilor de îndrumare misionară și socială deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
străin doctrinei creștine, susținea de fapt spiritul de dreptate socială încurajat și de învățătura creștină 62. În discursul său, ministrul Cultelor, Stanciu Stoian, a accentuat faptul că Institutul Teologic trebuia să se conformeze „Planului Economic de Stat“ votat de Marea Adunare Națională și că Biserica ortodoxă trebuia să fie alături de credincioșii săi în efortul de consolidare a „tuturor cuceririlor democratice ale R.P.R.“. Însă, pentru realizarea acestui deziderat, Stanciu Stoian propunea și un model educativ care avea ca țintă, în mod special
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
înfăptuirea transferului de proprietate funciară rurală. După numai trei zile, cu începere din data de 16 decembrie 1944, punctele de vedere ale partidelor legate de expropriere și de împroprietărire vor fi luate în discuție de către membrii Comisiei pentru studierea și adunarea elementelor necesare reformei agrare. De la recensământul general al României din 6 aprilie 1941 până în toamna anului 1944, când reforma agrară a fost pusă în discuția • „Dreptatea“, 25.XI.1944. 61 Idem, 10.XII.1944. • Lazăr Iliescu, Reforma agrară și pâinea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
această cauză, la 30 noiembrie 1944, reprezentantul Frontului plugarilor în guvern, Romulus Zăroni, în calitate de subsecretar de stat la Agricultură și Domenii, a lansat, prin presă, șefilor tuturor partidelor politice invitația de a-și desemna delegați în Comisia pentru studierea și adunarea elementelor necesare reformei agrare 64, pe care grupările politice de stânga intenționau să o înființeze. La formarea guvernului Nicolae Rădescu, liderii P.N.L. și P.N.Ț. și-au dat acordul asupra inițierii de către noul guvern a unor măsuri concrete pentru pregătirea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
realizarea unui recensământ 73. Or, execuția acestuia ar fi determinat amânarea legiferării reformei pentru o lungă perioadă de timp, pe care, însă, comuniștii nu o doreau. De altfel, subsecretarul de stat la Agricultură și Domenii, Romulus Zăroni, declarase la o adunare ținută la Caracal, la 13 noiembrie 1944, că, potrivit programului Frontului plugarilor, pământurile moșierești urmau a fi împărțite la țărani înainte de venirea primăverii 74. În ședințele următoare s-au purtat discuții sterile în contradictoriu pe marginea unor propuneri făcute de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fără nici o tărăgănare“97. Odată cu aceste acțiuni, comuniștii, mizând pe reușita exproprierii de jos a marilor proprietăți, au trecut la o ofensivă generală împotriva tuturor grupărilor politice care nu le acceptau soluțiile în problema agrară. Deși Comisia pentru studierea și adunarea elementelor necesare reformei agrare a fost desființată printr-o decizie a Ministerului Agriculturii și Domeniilor abia la 9 martie 194598, după 10 februarie membrii ei n-au mai reușit să se întrunească, astfel că tactica adoptată de comuniști, de folosire
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au desfășurat propagandă împotriva liderului național-țărănist prin intermediul locuitorilor de origine maghiară, cărora le-au fost acceptate până și manifestațiile cu caracter vădit antiromânesc. Astfel, guvernul Petru Groza a interzis demonstrația de la Cluj prilejuită de aniversarea a 98 de ani de la adunarea de la Blaj a românilor, dar a permis maghiarilor să manifeste pe străzile orașului și să ceară „Moarte lui Maniu“114. La Cluj, - scria ziaristul american Reuban H. • Ibidem, p. 112. • Arhivele Naționale Timișoara, fond I, Comitetul Regional P.C.R. Banat, dosar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
baza respectării principiilor constituționale. Cu toate acestea, a doua vizită pe care liderul Frontului plugarilor a efectuat-o la prezidiul Partidului Național-Țărănesc a avut loc abia la 6 martie, aproape de ora 14, când a anunțat că se găsea sub presiunea adunării muncitorești, convocată în Piața Națiunii. Groza a comunicat că Partidul Național-Liberal respinsese propunerea de colaborare, adăugând că reprezentarea partidelor în acel guvern trebuia să asigure majoritatea pentru F.N.D. și că Internele, Apărarea Națională și Externele trebuiau să aparțină Frontului Național
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
domnitorului, situația României avea un asemenea caracter de urgență încât nu permitea să se aștepte ca Puterile și Curtea Suzerană să accepte bazele viitoarei organizări a țării. Ar exista deci motive pentru a stabili imediat o organizare provizorie în timpul căreia Adunarea actuală ar fi suspendată și puterile concentrate în mâinile domnitorului, guvernând cu ajutorul unui mare consiliu administrativ, ai cărui membri ar fi numiți de el, în așa fel încât diversele opinii și toate interesele țării să fie reprezentate. Al. I. Cuza
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a stabilit principiile și normele de bază ale dezvoltării și organizării de stat. Unul dintre cele mai importante era separarea puterilor în stat, Statutul accentuând rolul puterii executive. Puterea legislativă era exercitată de domn și de cele două Camere legiuitoare (Adunarea legislativă și Senatul). Adunările trebuiau să constituie o Comisie mixtă, cu obligația de a prezenta domnitorului un raport asupra sesiunii desfășurate și programul privind îmbunătățirile preconizate în diferite ramuri de activitate. Puterea executivă era exercitată de domn și de guvern
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
normele de bază ale dezvoltării și organizării de stat. Unul dintre cele mai importante era separarea puterilor în stat, Statutul accentuând rolul puterii executive. Puterea legislativă era exercitată de domn și de cele două Camere legiuitoare (Adunarea legislativă și Senatul). Adunările trebuiau să constituie o Comisie mixtă, cu obligația de a prezenta domnitorului un raport asupra sesiunii desfășurate și programul privind îmbunătățirile preconizate în diferite ramuri de activitate. Puterea executivă era exercitată de domn și de guvern, acesta din urmă, între
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
bine cunoscut de opinia publică românească, așa după cum a reieșit și din expunerea noastră de până acum, și anume că Alexandru I. Cuza își realizase mandatul încredințat de națiune, Unirea; misiunea lui încheindu-se trebuia să se dea curs opțiunii Adunărilor ad-hoc, de aducere a unui prinț străin. Tocmai acest adevăr a stimulat și acțiunile opoziției față de domnitor, reprezentanții acesteia desfășurând o amplă campanie, atât în țară cât și în străinătate, Parisul devenind, pentru inamicii lui Cuza, centrul conspirației 45. Schimbarea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care se mai afla statul român 65. Cunoscând opțiunile oamenilor politici români, guvernele europene erau convinse că în România aducerea unui prinț străin va însemna și proclamarea imediată a independenței 66. Reactualizarea problemei prințului străin - cerere formulată în 1857 de către adunările ad-hoc - avea drept obiectiv menținerea stabilității interne, a coeziunii și unității naționale, consolidarea autonomiei și pregătirea terenului pentru dobândirea mai rapidă a independenței 67. Se avea în vedere prestigiul pe care putea să-l aducă României prințul străin, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nemulțumirilor existente în Moldova față de Unire, iar Gorceakov îi declara, la 29 aprilie, lui Talleyrand, că „moldovenii, pe baza informațiilor sale, nu mai vor Unirea“88. În replică, Talleyrand raporta ministrului său de externe că nu există nici un dubiu în legătură cu adunarea separatistă de la Iași, „atribuită - fără echivoc - instigărilor ruse“89. Profundele deosebiri de interese ce marcau grupul Puterilor garante a făcut, ca și de această dată, să nu se poată ajunge la un consens, Conferința de la Paris încheindu-se fără stabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dovedit reținuți în privința promovării proiectului de federație româno-maghiară97. Conjunctura internă și internațională nu era favorabilă, în vara anului 1921, materializării unui asemenea plan98. După cea de-a doua tentativă de restaurație habsburgică, din octombrie noiembrie 1921, în condițiile în care Adunarea Națională maghiară l-a detronat definitiv pe Carol al IV-lea, din nou au început să circule zvonuri privitoare la o posibilă soluție „românească“ pentru Coroana ungară sau la o eventuală căsătorie a uneia dintre fiicele regelui Ferdinand cu fiul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ideea uniunii personale. E singurul mijloc ce a rămas Ungariei de a mai cuteza să atenteze la ținuturile din Ardeal, eliberate de sub urgia maghiară“117. Redeschiderea în 1926 a dosarului privitor la federația româno-maghiară a avut o continuare furtunoasă în Adunarea Națională maghiară. La 4 noiembrie, un deputat din opoziție, V. Nagy, fost ministru în cabinetul Károlyi din toamna lui 1918, a interpelat guvernul contelui Bethlen, acuzându-l că „intenționează ca prin uniunea personală cu România să aducă pe tronul Ungariei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]