12,537 matches
-
se află la conducerea țării, era clar că aceștia nu vor renunța la astfel de metode tocmai pentru a se menține la putere. Astfel, sediile diferitelor partide sunt burdușite cu microfoane - un excelent mijloc de a afla punctele slabe ale adversarilor politici. De altfel, Ion Rațiu dădea ș i probe de microfon în propria sa locuință. Pentru cine se mai îndoia de acest lucru, evenimentele de zilele acestea ar fi trebuit să-i lămurească pe deplin. Iată că mizeria începe să
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
nu numai la reîntoarcerea în scaunul dela Suceava, dar îl voiau și pe cel dela București, pentru fratele lui Ieremia, Simion. Împăratul Rudolf al II-lea nu dorea domnia lui Mihai în Transilvania, iar generalul său Basta, era unul din adversarii cei mai înverșunați ai voievodului muntean. Nobilimea maghiară din Transilvania nu se putea resemna să se afle sub autoritatea „valahului“, care adusese cu el și boieri români de peste Carpați, pentru a le încredința demnități în Principatul transilvan, cucerit. În sfârșit
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sale pecuniare și militare. Mihai a mai avut de suferit și drama marii schimbări survenite în organizarea armatelor, ca urmare a răspândirii armelor de foc, care a produs o adevărată revoluție în domeniul militar...Confruntat cu un larg spectru de adversari și adversități, el nu a dispus de forța ce i-ar fi permis conservarea a ceea ce cucerise. Căderea devenea inevitabilă. Înfrângerile s-au succedat rapid: în Transilvania, nobilimea maghiară și generalul Basta și-au manifestat deschis ostilitatea față de Mihai. În
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
voiai, îți umpleai gura și gata ! Pe coridoare însă, trebuia să te bazezi numai pe resursele proprii (și mai rău era cînd ți se termina saliva și gura ți se usca dintr-odată - rămîneai atunci dezarmat și pro iec tilele adversarilor tăbărau asupra ta, se lipeau de haine și vai de tine dacă nu sărea vreunul de-ai tăi să-ți acopere retragerea !). Cînd nu se luptau, băieții de la a-ntîia Fe, în frunte cu Dănuț și Cristi, nu stăteau de pomană
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
după propunerea lui Asachi a devenit Academia Mihăileană. De aceea când, într-o recreație, în cursul unei lupte în care mă angajasem fără nici un spirit de rivalitate și cu cele mai sportive intenții, am însemnat victoria mea împingând pe colegul adversar peste soba enormă, cu stâlpii albi, veche și slabă ca o măsea stricată, aceasta s-a prăbușit cu zgomot în uimirea și entuziasmul clasei. Amețit de lovitura primită, plin de moluz, de var, de funingine, bietul meu camarad se uită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
într-una din aleile Copoului. Scântee era miop; mâna lui nesigură; ceața, care se lăsase în aerul rece, îl împiedica să vadă clar imaginea lucrurilor înconjurătoare. Prasin a tras în aer, cu voință; Scântee a tras în pieptul plin al adversarului său, fără voință. Destinul s-a împlinit; implacabil, absurd... În numărul trei al revistei, apărut puțin timp după drama aceasta, cu inimile strânse, ne luam solemn angajamentul de a merge mai departe. "Scumpul tovarăș s-a stins, când abia începuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Cuza. A fost o mezalianță. De aceea asociația politică s-a și desfăcut, așa cum se desfac căsniciile, în care nu domnește nici înțelegerea nici afecțiunea. Iar odată cu prietenia politică a încetat și cea personală. Totuși dacă în lupta politică, noii adversari se tratau adesea fără menajamente, în viața socială, raporturile lor erau guvernate de cea mai urbană și strictă conveniență, cu ușoare excepții, ca cea de mai jos, bunăoară. Într-o zi, după ce ținuse o conferință în aula universităței din Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
bărbăției noastre depline. Un gun mare, cromat, o adevărată operă de artă... Nici sângele nu ne mai impresionează. O rană la picior, de exemplu, e un moft. Cu o rană la picior poți să mergi foarte bine și săți dovedești adversarul în cele din urmă. Nu ne dă pe spate nici măcar o rană, carei umple de sânge tot pieptul individului. Ce mare scofală săi iasă cuiva borșul pe gură, ca un mic gheizer? Sau săi susure un pârâiaș roșu pe ure
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
tenele au început să tragă susținut întrun singur om: Băsescu. Iar această strategie de luptă a fost foarte eficientă. La ce afirma Giovanni Sartori sar putea adăuga: dacă nu ai un individ pe care săl promovezi cu asiduitate, găseșteți un adversar pe care săl supui tirului în fiecare zi. De aici, drumul spre victorie va fi sigur. Sartori observă că televiziunea anihilează în telespectator discernământul, cel pe care se bazează alegerea. „Nu contează că imaginile pot să înșele mai mult decât
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
doar un suflet nobil, care a vrut să facă daruri poporului... Despre aceeași noblețe, cu care răspunde tuturor răutăților, ni sa vorbit și în continuare: „Forța media nu ia adus lui Dan Voiculescu numai bucurii, ci ia atras și antipatia adversarilor politici, care au făcut tot ce au putut pentru al determina să cedeze presiunilor de tot felul. I sau aruncat în spate fapte pe care nu lea făcut, sau inventat povești pe care credulii leau înghițit. Ce face vicepreședintele Senatului
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
rană Însă nimbul său ar păli. Pe cine ar mai impresiona un Ahile total invulnerabil? Rana sa e cea care Îl apropie de noi și Îi acordă dreptul la glorie. Prin ea Îi simțim sîngele fierbinte și anxios cînd armele adversarilor sticlesc În fața sa, iar el fierbe de mînie. Rana aceasta Îl expune primejdiei și-l distinge de zei, de pietre și de nori. Datorită ei simte Ahile arsura soarelui și răcoarea mării. E și singurul loc unde el poate deosebi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
falsă. Pentru că Întotdeauna zarurile cad după ce-am trecut. Aiax Ulise știe că Aiax vrea să fie puternic și glorios fără ajutorul zeilor. Viclenia sa, În Înfruntarea pentru atribuirea armelor lui Ahile după moartea acestuia, e de a-și face adversarul să vorbească. Toamna, blîndă, și caldă acum, va fi nu peste multă vreme posomorită de ploi. Marea pierde pe zi ce trece din senzualitate. Albastrul devine tăios și În curînd, În locul lui Ulise, Îl va aminti pe Aiax. Aiax care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
crezînd că masacrează căpeteniile ahee; rîde demențial acoperind cu invective și biciuind pînă la moarte un berbec pe care-l ia drept Ulise; a doua zi Își recapătă luciditatea și, umilit de rușinea nebuniei sale care-l făcuse de rîsul adversarilor, Își străpunge trupul cu sabia. Pentru o zi el a fost un Don Quijote avant la lettre; dar un Don Quijote care nu rămîne Înlăuntrul iluziei sale și, trezindu-se, vede morile de vînt cu care s-a războit stînd batjocoritoare cu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zid, unul lângă altul, se priviră insistent, rostind cuvinte de încurajare unul altuia. Fiecare dintre ei era conștient de urmările ce aveau să vină ca un trăsnet asupra lor. Fiecare parte din corpul lor era ca un ac îndreptat spre adversari. Toate elementele trupului se uniseră într-o forță supremă căutând apărare. Mintea lor se contopise cu Universul într-o imagine istorică de felul cum au condus România. Acum stăteau atât de încordați la câțiva pași de adversari de credeai că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ac îndreptat spre adversari. Toate elementele trupului se uniseră într-o forță supremă căutând apărare. Mintea lor se contopise cu Universul într-o imagine istorică de felul cum au condus România. Acum stăteau atât de încordați la câțiva pași de adversari de credeai că nici gloanțele nu vor reuși să-i străpungă și asta nu era totul. Nu mai aveau pe nimeni de partea lor. Toată gloria pe care o trăiseră alături de mulți alții se risipise ca fumul. Rămaseră singuri ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
multe decât un foc de artificii. Era dezgustător să participi la o asemenea ispravă neagră din istoria românilor. În pupile le ardea o flacără de o intensitate nepământeană, ca un mănunchi de curcubee căutând cu toată forța să slăbească dorința adversarilor însetatați de sânge și răzbunare. Doreau să fie judecați de Marea Adunarea Națională, dar acest strigăt era ca-ntr-un pustiu, numai vântul auzise. Cei doi soți apucară să se privească unul pe altul în ochi, pentru ultima oară. Ordinul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se conturează o ambiție puternică în pieptul său atât de tânăr. Încurajat în sinea lui de succesul obținut până atunci la diferite jocuri, ajunsese să fie mândru de îndemânarea lui. Acum strângea la piept încurajarea ei, ajutor de temut în fața adversarilor. Aruncă o privire pe o fereastră înainte de a începe jocul, apoi privi persoanele de la masă rând pe rând pentru a le analiza și în final a constata că nu exista nici un impediment pentru a nu juca. Cineva din interiorul lui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mierea de albine și analizând bine situația își dădea tot interesul să nu se vadă cumva trudind ca un zilier pe undeva. Se gândea că trebuia să depună efort maxim pentru a nu face greșeli prostești. Pe parcursul jocului observă că adversarii rămași nu erau chiar așa de temut după cum se aștepta el, iar bărbatul care-l provocase era capabil doar de a-și distinge hainele lui impecabile de mătase. Alin era tăcut și avea o expresie a feței ce nu putea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Alin era tăcut și avea o expresie a feței ce nu putea fi citită de nici un jucător. Își concentra la maxim fiecare neuron, încercând să-și țină în funcțiune toți centrii energetici și să-și valorifice creierul la nivel superior. Adversarii stăteau încruntați, disprețuindu-l cu privirea așa cu procedează marii domni de la oraș când privesc persoanele de la țară, ca pe niște persoane fără de importanță. Bărbatul însoțit de femeia plină de bijuterii pierduse rând pe rând banii, bijuteriile doamnei, iar acum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
trebuia să mai joace și chiar era bucuros. Spațiul în care jucase se făcuse liniștit și destul de rece ca interiorul unei fântâni sau a unei hrube. Alin își dovedise încă o dată îndemânarea pentru acest joc, având o intuiție teribilă asupra adversarilor. În acel moment ar fi vrut să fie invizibil ca vântul, dar numai el știa de ce. De-a lungul culoarului, în hotel, veni un miros de pește proaspăt prăjit pe grătar. Zâmbi ironic și se îndreptă spre camera sa. Într-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să-l recitesc pe Dostoievski, în special Jucătorul, să văd ce simte un om într-o asemenea situație... Eu nu știu exact ce simt. Știu doar că sînt foarte stăpîn pe mine. La masa asta, acum, Tamara mi-e principalul adversar, un adversar care mă obligă să-mi arăt cărțile. Pretinde că pot cîștiga jocul. Ea știe mai bine decît mine că am soluția pornirii, dar nu vreau s-o dau. Așa să fie?! Zece-douăsprezece ore de funcționare în ritm normal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
recitesc pe Dostoievski, în special Jucătorul, să văd ce simte un om într-o asemenea situație... Eu nu știu exact ce simt. Știu doar că sînt foarte stăpîn pe mine. La masa asta, acum, Tamara mi-e principalul adversar, un adversar care mă obligă să-mi arăt cărțile. Pretinde că pot cîștiga jocul. Ea știe mai bine decît mine că am soluția pornirii, dar nu vreau s-o dau. Așa să fie?! Zece-douăsprezece ore de funcționare în ritm normal cu gazele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
banca de Scont și discuția cu Cioflec m-au zguduit; cu tâlharul ăsta lucrurile merg din ce în ce mai rău și sunt convinsă că, dacă va fi proces, va fi un proces pierdut dinainte de a-l începe. Am impresia că martorii trec la adversar și că ulti mul cuvânt îl va avea Cioflec. O să-ți scriu prin Gaby rezultatul. Draga mea, mă simt singură pe lume; țâncii ăștia, fără să fie propriu-zis incomozi, mă incomodează. Și-apoi cea mică a fost de o indiferență
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
La 10 octombrie 1879, Într-un discurs ținut În fața Senatului cu ocazia revizuirii Articolului 7 din Constituția României, Vasile Alecsandri i-a prezentat pe români și pe evrei ca fiind de o parte și de alta a baricadei, ca doi adversari ireconciliabili. Poporul român ar fi „blând, generos, ospitalier, inteligent, iubitor de progres, apt a se asimila cu națiile cele mai civilisate, tolerant În materie de religie”, un popor amenințat de evrei, care ar fi „adepții celui mai orb fanatism religios
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și În viața lui nu afli o singură linie dreaptă ; numai linii curbe, trăsături sinuoase, apucături insinuante - care dau pielii lui, Întotdeauna rece și umedă, ceva reptilian... etc.” <endnote id="(857, p. 79)"/>. În această stranie Încercare de „iudaizare a adversarului”, consemnată neutru de Constantin Argetoianu În Memoriile sale, Nicu Filipescu dă dovadă nu de „antisemitism fără evrei” (ca În România de astăzi), ci de „antisemitism fără evreitate”, cum Îmi scrie Șerban Foarță, căruia Îi mulțumesc pentru semnalarea pasajului de mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]