12,966 matches
-
și urmărește reîncarnarea personajului principal. În primul volum intitulat “Haru no yuki” (“Zăpada de primăvară”, 1968) acțiunea se petrece la Curtea Imperială din Tokyo. Privit superficial, pare un banal roman de dragoste, plasat în 1912-1913. Lumea închisă a unei aristocrații antice este deranjată pentru prima dată de străini - bogate familii din provincie - fără nici un fel de tradiție, ai căror bani și vitalitate îi fac nemaipomeniți luptători pentru putere socială și politică. Această carte ne istorisește începuturile aproape accidentale ale unei legături
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
denumească ansamblul de obiceiuri și tradiții omenești. Important de reținut este că etica fusese deja mutată în centrul discuțiilor filosofice o dată cu apariția lui Socrate. Istoria eticii occidentale, ca de altfel și cea a filosofiei occidentale, își are începuturile în Grecia antică. Principalele nume menționate atunci când se vorbește de etica grecească sunt Socrate, Platon, Aristotel. Chiar dacă se poate urmări un fir roșu în ideile celor trei filosofi menționați, teoriile etice dezvoltate de cei trei sunt destul de diferite în esență. Socrate nescriind nici o
Etică () [Corola-website/Science/298935_a_300264]
-
și simplu respectarea unor anumite reguli de comportament - prin virtuți, el are în vedere o permanentă căutare prin intermediul sinelui și prin intermediul facultăților cu care a fost înzestrat omul, iar principala facultate a individului este rațiunea. Explozia gândirii raționale în Grecia antică a avut un ecou deosebit în toată lumea occidentală, influența acestui mod a imagina și explica lumea, și implicit omul, s-a făcut simțită chiar și în teologie. Scolastica ca și școală a filosofiei a fost influențată de demersul rațional inițiat
Etică () [Corola-website/Science/298935_a_300264]
-
un ecou deosebit în toată lumea occidentală, influența acestui mod a imagina și explica lumea, și implicit omul, s-a făcut simțită chiar și în teologie. Scolastica ca și școală a filosofiei a fost influențată de demersul rațional inițiat în Grecia antică, principalul obiectiv al acestei școli a fost acela de a îmbina rațiunea, denumită "lumina naturală", și teologia. Explicațiile etice se regăsesc undeva la confluența celor două mari școli: teologia rațională - avându-l ca reprezentat pe Aristotel și teologia revelată, în
Etică () [Corola-website/Science/298935_a_300264]
-
koriace", însemnând "trunchi". Săpăturile arheologice arată că orașul Cuira a fost înființat pe la anul 3000 î.Hr., fiind și cea mai mare aglomerare urbană elvețiană a vremii. Romanii au cucerit orașul în anul 15 î.Hr. Cuira a devenit capitala regiunii romane antice "Raetia prima", partea de sud a noii provincii Raetia. În 284 d.Hr. Cuira a fost ridicată la rangul de capitală de provincie. Orașul a devenit în 450 scaun episcopal. În 1524 reforma protestantă s-a instalat și aici, însă
Cuira () [Corola-website/Science/297728_a_299057]
-
pe cel de prelucrare a tabacului. Industria grea este reprezentată doar de șantiere navale. Caracteristica de bază este producerea instrumentelor muzicale. Pe plan comercial orașul se aprovizionează cu vin - de obicei - de la Köln, sare de la Lüttich și pește de la Ostseeländern. Antica cetate (oraș-fortăreață) - ale cărei origini sunt incerte - în 1134 a obținut recunoașterea propriului statut de Comună. Vatra orașului se ridică pe locul unde, în antichitate, era un templu în cinstea zeului Hercules Magusanus. În 1185 ducele Henrich I von Brabant
's-Hertogenbosch () [Corola-website/Science/297738_a_299067]
-
fratele său David, executa frescele din biserica "Santa Maria Novella". Totuși, dorința de a lucra în marmură nu-l părăsește; are paisprezece ani când începe să studieze sculptura pe lângă Bertoldo di Giovanni, un elev al lui Donatello, pe baza statuilor antice aflate în grădina lui Lorenzo de Medici, supranumit "Il Magnifico", conducătorul politic al Florenței. În palatul acestui bogat mecena, protector al artelor, are posibilitatea de a cunoaște pe artiștii care veneau la curte, devenită un centru important de cultură umanistă
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
tabloul lui Michelangelo, membrii Sfintei Familii sunt tratați în manieră sculpturală și se diferențiază în mod clar de celelalte personaje care populează fundalul, unde siluetele sunt realizate mai puțin plastic și culorile sunt estompate. Artistul conferă tabloului trăsături specifice artei antice, revoluționând iconografia respectivei scene religioase tradiționale. Raportarea la antichitate este caracteristică Renașterii, fascinată de vechea cultură greco-romană. „Poți să citești toate tratatele despre frumusețea sublimă, și tot nu vei înțelege această noțiune. Intră însă în Capela Sixtină și rotește-ți
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
anticipează tendințele urbanistice din secolul următor -, spațiul se dilată, iar senzația de asimetrie a unei piețe mai mult lungi decât late se atenuează considerabil. În centrul pieței, pe un piedestal desenat tot de Michelangelo, a fost așezată o prestigioasă statuie antică, monumentul ecvestru al împăratului Marc Aureliu - denumit atunci Constantin -, pe care Paul al III-lea Farnese l-a donat Senatului roman. Din centrul laturii deschise a pieței, Bounarroti construiește o rampă de legătură, monumentală, care facilita urcarea în piață. Artistul
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
de a proiecta - în capătul Via Pia (astăzi Via „20 settembre”) construită din voința aceluiași papă - o poartă, în scopul celebrării acestuia: Porta Pia. Poarta, la care Michelangelo a utilizat elemente la vedere, reamintind de tradiția de construcție din Roma antică, este terminată după moartea artistului. Genialitatea lui Michelangelo reflectată în artele plastice își găsește corespondența și în creația literară. Sentimentele, trăsăturile profunde și gândurile maestrului Michelangelo și-au găsit expresia, de-a lungul lungii sale vieții, într-o serie de
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
scrisori, cu culorile care i se lipeau de ochi: Există multe versuri de dragoste, printre care cele scrise pentru Tommaso Cavalieri, tânărul de o frumusețe rară, iubit de maestru, care i-a servit drept muză pentru multe versuri cenzurate în anticele ediții ale „Rimelor” lui Michelangelo. Odată cu trecerea timpului, versurile maestrului devin din ce în ce mai neliniștite și tensionate, pentru ca, în cele scrise la maturiate, el să atingă momentele cle mai înălțătoare și emoționante ale liricii sale, ca, de exemplu, în sonetul care spune
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
germană, inspirată din vechile legende nordice, cu personaje eroice, care se mișcă într-o lume supranaturală. Această artă, gravitând în jurul dramei muzicale, trebuia să dea naștere acelei opere naționale, care să fie pentru germani ceea ce tragedia clasică fusese pentru grecii antici. Drama muzicală wagneriană se opune divertismentului operei tradiționale, bazându-se pe o acțiune sacră, alegorie a dramei interioare, printr-o unitate indisolubilă cu textul, scris de Wagner însuși pentru majoritatea partiturilor sale. Wagner introduce ca inovații „melodia infinită" și „motivul
Richard Wagner () [Corola-website/Science/297776_a_299105]
-
Europei împreună cu o reprezentare care prin realismul lui stârnește interes și credibilitate. Devenind curioși unii se deplasează ca să se lămurească personal. Printre ei este scriitorul englez Addison, care vine aici la începutul secolului al XVIII-lea și descoperă scânteia libertății antice împreună cu o puternică credință religioasă la populația de pe munte. El mai remarcă faptul că Sfanțul este la mijlocul altarului central, și oricine ofensează Sfanțul, este pedepsit ca si cum ar fi blestemat Domnul. Se vorbește și se scrie despre Sân Marino. Sân Marino
San Marino () [Corola-website/Science/297781_a_299110]
-
chineză și alte limbi sino-tibetane este un domeniu de cercetare activ, cum este și încercarea de a reconstrui limba proto-sino-tibetană. Principala dificultate în acest efort este ca, deși există documente suficiente pentru a permite o reconstruicție a sunetelor limbii chineze antice, nu există nici o dovadă scrisă care înregistrează diferențele dintre limba proto-sino-tibetană și chineză veche. Chineză veche(Chineză simplificată :上古汉语; chineză tradițională :上古汉语; pinyin: Shànggǔ Hànyǔ), uneori cunoscută sub numele de "chineză arhaica", a fost limba vorbită în timpul Dinastiei Zhou (1122
Limba chineză () [Corola-website/Science/297791_a_299120]
-
de la Anghiari" a lui Leonardo da Vinci și studiază sculpturile de la mormintele familiei de Medici ale lui Michelangelo. La Romă are posibilitatea să studieze operele lui Michelangelo din "Capella Sixtină", stampele lui Rafael de la Vatican, picturile lui Caravaggio, precum și sculptură antică. Anii petrecuți în Italia s-au concretizat în opere destinate prințului Vincenze Gonzaga din Mantua, în pictură unui triptic destinat capelei "Santa Croce în Gerusalemme" din Romă, precum și în executarea portretelor unor aristocrați din Genova. În 1608 Rubens se întoarce
Peter Paul Rubens () [Corola-website/Science/297790_a_299119]
-
California) acestea se comercializează, fiind vândute turiștilor fie în formele ciudate naturale, fie cu anumite prelucrări. Sticla naturală, creată de lovitura trăsnetului, este prima formă de sticlă cunoscută de catre om. Prima industrie a sticlei s-a dezvoltat însă în Egiptul antic. Aici s-a descoperit faptul că, acoperind pereții unui vas din lut cu un amestec de nisip umed și sodă, la ardere acesta se transforma în smalț, adică într-o peliculă subțire de sticlă. Ulterior amestecul din care se obținea
Sticlă () [Corola-website/Science/297786_a_299115]
-
a emis ipoteza că acest cuvânt și-ar avea originile în limbile celtice, într-o legendă despre o „țară a deliciilor” văzută printre nori, însă tot el a observat că proveniența termenului se poate găsi chiar și în limba fenicienilor antici. În timpul perioadei coloniale, cronicari precum Joăo de Barros, Frei Vicente do Salvador și Pero de Magalhăes Gandavo au prezentat explicații concordante asupra originii numelui „Brazilia”. După aceștia, numele derivă de la fernambuc ("Caesalpinia echinata"), cunoscut în portugheză ca "pau-brasil", o esență
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
Bazilicii Sfântul Petru. Roma, care a ajuns acum capitala Renașterii italiene, este în același timp și orașul celor mai strălucitoare monumente din Antichitate. Papa ar vrea să glorifice această epocă și îl însărcinează pe Rafael să execute desene despre Roma antică. Această ultimă lucrare nu o mai poate duce la bun sfârșit. La 6 aprilie 1520, în vârstă de numai 37 de ani, Rafael moare subit. Giorgio Vasari, biograful artiștilor Renașterii italiene, el însuși pictor, notează: " Când a dispărut acest artist
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
din "Stanza della Segnatura" abordează temele: "Adevărul", "Bunătatea" și "Frumusețea". În scena înfățișând Parnasul, Rafael identifică "Frumusețea" cu muzica și poezia, "Bunătatea" este exprimată de virtuțile fundamentale, iar "Adevărul", legat de noțiunea rațiunii, este reprezentat de grupul filozofilor din Atena antică. "Școala din Atena" este o alegorie a filozofiei. În centrul tabloului apare Platon, ținând într-o mână dialogul "Timaios" iar cu cealaltă mână arătând spre cer, lumea ideilor desăvârșite, alături de el Aristotel ține în mâna stângă "Etica", iar cu dreapta
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
Johann Heinrich Meyer, un pictor elvețian și bun cunoscător al istoriei artelori,cu care va rămâne prieten bun până la sfârșitul vieții sale. Goethe se inspira din monumentele cele mai vechi: Pantheonul, Colosseum, Băile Imperiale din Roma etc. și studia sculpturile antice: Apollo de Belvedere , Hercules Farnese , Juno Ludovisi etc. În plus el se ocupa de arta construcțiilor și al picturii din antichitate și al renașterii. Simpatia lui Goethe era acordată în special pictor și arhitectului Raffaello și arhitectului Andrea Palladio. Sub
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
nucleii adiacenți este principala cauză a legăturilor chimice, electronii de valență fiind cei care participă la formarea acestor legături. Numele de electron provine de la cuvântul grecesc chihlimbar, ήλεκτρον. Acest material a jucat un rol esențial în descoperirea fenomenelor electrice. Grecii antici știau, de exemplu, că dacă o bucată de chihlimbar este frecată cu o bucată de blană, provoacă o sarcină electrică pe suprafața acestuia, care apoi poate crea o scânteie când este adus aproape de un obiect legat la sol. ul ca
Electron () [Corola-website/Science/297813_a_299142]
-
au ars într-un incendiu, după care regele Kazimierz Jagiellończyk a acordat localității Wolbrom privilegii suplimentare. Wolbrom a prosperat, ca întreg Polonia Mică, până la mijlocul anilor 1600. Orașul a fost aproape complet distrus de către invazia suedeză, de asemenea, traseul comerciant antic a devenit inutil și nu a mai fost folosit. În anul 1660, orașul a avut doar 85 de clădiri, cu 500 de locuitori. După partițiile Poloniei, Wolbrom a aparținut Rusiei Congresul a controlat Polonia (din 1815). Ca o pedeapsă pentru
Wolbrom () [Corola-website/Science/297822_a_299151]
-
(în greacă: Αριστοτέλης, "es") (n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr.) a fost unul din cei mai importanți filozofi ai Greciei Antice, clasic al filozofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al școlii peripatetice. Deși bazele filozofiei au fost puse de Platon, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filozofia acestuia și a dezvoltat-o, putîndu-se cu siguranță afirma că Aristotel este
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
Israel și din regiunea Palestinei istorice. Ierusalimul este situat în Munții Iudeei, pe cumpăna apelor a Palestinei de la vest de Iordan, dintre Marea Mediterană și Marea Moartă, la o altitudine de 570-857 metri deasupra nivelului mării. Oraș cu o zbuciumată istorie antică și medievală, Ierusalimul s-a extins din a doua jumătate a secolului al XIX-lea în afara zidurilor cetății vechi, mai cu seamă în partea de vest, care acoperă în zilele noastre cea mai mare parte a suprafeței orașului. În centrul
Ierusalim () [Corola-website/Science/297829_a_299158]
-
Memorialul Herzl. În anul 1981 Orașul Vechi din Ierusalim a fost recunoscut de UNESCO ca patrimoniu universal al omenirii. După tradiția poporului evreu, reflectată în Biblie (după estimări aproximative ale unor istorici - prin anul 1010 î.Hr.), David, al doilea rege antic al evreilor, a cucerit Șalemul, o cetate a unei populații canaanene locale, înrudită cu evreii, numită ievusiți, și și-a stabilit aici capitala. Orașul, care a devenit cunoscut ca Ierușalaim sau Ierușalem, a devenit centrul religios, politic, economic și administrativ
Ierusalim () [Corola-website/Science/297829_a_299158]