10,368 matches
-
Șiria este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Arad, Crișana, România. Atestat documentar pentru prima dată în anul 1169, satul Șiria se prezintă la mijlocul secolului al XIV-lea drept reședință de cnezat. În secolul următor face parte dintr-un vast domeniu deținut între anii 1444 - 1445 de către Iancu de Hunedoara. Parte din
Șiria, Arad () [Corola-website/Science/300306_a_301635]
-
mai ales al construcțiilor de locuințe. Localitatea Vladimirescu este atractivă atât prin valea Mureșului și prin serviciile oferite de unitățile de profil, cât și prin vestigiile arheologice. În centrul satului, în locul numit "La Bisericuță", se află ruinele unei mănăstiri romanice, atestată documentar în secolul al XIII-lea cu numele "Bizere". Din această mănăstire benedictină veche se mai păstrează doar ruinele bisericii, care a fost o bazilică romanică mare, cu trei nave, transept (naos transversal), cor ("presbyterium") cu deambulatoriu și două turnuri
Vladimirescu, Arad () [Corola-website/Science/300312_a_301641]
-
satul de reședință al comunei cu același nume din județul Arad, Crișana, România. Zărandul este situat la confluența râului Cigher cu Crișul Alb, la o distanță de 46 km de municipiul Arad și la 12 km de Pâncota. Localitatea Zărand, atestată documentar pentru prima dată în anul 1318, a fost un important centru administrativ, capitală a comitatului cu același nume până în anul 1744. În anul 1214, documentele vorbesc despre existența comitatului Zărandului, condus de către Dionisie, fiul lui Ompund. Castrul sau cetatea
Zărand, Arad () [Corola-website/Science/300314_a_301643]
-
păduri. Este împrejmuita de numeroși versanți, pe care încă se practică transhumanta(mersul oilor pe munte în lunile de vară), versanți șerpuiți de Vișeu, care formează un defileu cu priveliști de basm. Fost cătun iobăgesc al Petrovei. Aceasta localitate este atestata documentar încă din secolul al XV-lea, figurând în documentele vremii că și parte a cnezatului Maramureșului. După alte surse (Coriolan Suciu), prima atestare datează din 1913 (Petrovabisztra). De-a lungul istoriei Bistra a trecut prin numeroase încercări și primejdii
Bistra, Maramureș () [Corola-website/Science/301567_a_302896]
-
fiind situată între Bogdan Vodă și Viseu de Jos.<br> Înainte de regimul comunist a fost comună de sine stătătoare, apoi a aparținut puțin timp de comună Viseu de Jos, după care a fost trecută la comună Bogdan Vodă.<br> Este atestata istoric pentru prima data in 1365 (Bachkow). , ca proprietate a cneazului Simion, după cum reiese din „Istoria Maramureșului” - Mariana Sustic, p. 65 și „Istoria Maramureșului” - Alexandru Filipascu, p. 87.<br> În 1444 este proprietatea unui alt „Simion din Bocicoel”, răsplătit pentru
Bocicoel, Maramureș () [Corola-website/Science/301568_a_302897]
-
Rona de Sus (în , în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Etimologia numelui localității: Din Rona (< magh. rona „neted, câmpie" < sl. ravinŭ „șes, platou") + de + Sus. Comună Rona de Sus este atestata documentar din 14 mai 1360 (possessio olachalis Felseurouna Stani filii Petri Olahy, Felseu Rouna). , într-un document emis de regele Ludovic cel Mare, în care dăruiește localitatea "Felsew Rowna" (Rona de Sus) nobilului român Stan Sarea miocena a fost în
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
un drum forestier de Razoare. Ținutul pe care îl numim azi "Țara Lăpușului, "în care este situat și satul Peteritea, apare atestat pentru întâia oară în 1315 într-un document sub denumirea de Terra Lăpuș. Localitatea Peteritea apare prima dată atestata documentar în anul 1467, ceea ce nu înseamnă nicidecum dată întemeierii așezării. Profesorul de istorie Ilie Sălceanu apreciază că localitatea Peteritea are o vechime mult mai mare, anume cel târziu în secolul al VIII-lea și cel mai probabil și secolul
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
cu reședința la Vălenii Lăpușului. Dar după 22 decembrie procesul de reorganizare este abandonat, astfel că, doar după câteva luni, Vima Mică a redevenit comună cu același sate în componență. Și actualmente Peteritea aparține de comună Vima Mică - ungurește Dragavilma, atestata în 1390 sub denumirea de Vydma. Celelalte sate din componența comunei sunt: Vima Mare, Sălniță, Jugăstreni, Dealu Corbului și Aspră. Valer Gabor în ”Monografia comunei Vima Mică” menționează circularele episcopului Vasile Moja (19 iunie 1816) în urma cărora ”prin efortul sătenilor
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
slovac" + desinența de pl. -i) + determinantul de Sus. Numele vechi a localității este "Tăuții lui Gerod". Tăuții de Sus este o localitate așezată de-a lungul drumului ce leagă orașele Baia Mare și Baia Sprie, așezare atipică în raport cu toate satele învecinate. Atestată documentar din anul 1336, cu numele Totfalu, localitatea Tăuții de Sus de astăzi, a existat cu siguranță cu mult înainte de această dată. După alte surse, prima atestare datează din 1400 (Tothfalu alio nomine Gerod). Datorită așezării sale, ea a căpătat
Tăuții de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301595_a_302924]
-
acestei pietre au fost ascunse comori, mai ales că se bănuiește că piciorul prestolului este făcut tot dintr-o piatră cu inscripțiune veche luată tot din acel loc. ” Aceste câteva documente arată că suntem în fața unei localități vechi care este atestata documentar încă din vremea lui Mircea cel Bătrân. În tradiția locală există unele legende legate de acest domnitor despre care se spune că ar fi avut aici grajdurile pentru caii folosiți în războaie. Documentul de atestare a localității datează din
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
Deveselu, numele fiind de origine slavona el însemnând noua sate "«deviat selo»". După numele pădurii de ceroi, locuitorii s-au stabilit aici, ca și cei din împrejurimi, și au numit comuna Cer iar pe locuitori Cerani. Satul Scăpău îl găsim atestat documentar în 1723 în harta austriacului mai sus menționată. Legenda spune că satul a fost cândva așezat într-un loc numit Saliste. Bordeiele erau dese, viața își urma cursul normal până când o epidemie de holera a secerat sute de vieți
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
timpul Batesti"), scutind locuitorii acestor zone de dări și slujbe. Satul Negoiești apare și el atestat la mijlocul aceluiași veac, la 30 septembrie 1454, când Vladislav al II-lea ratifică unui anume Dragomir Coman o "ocina" la Negoiești. Satul Popești apare atestat documentar pentru prima oară la 28 mai 1691 , când printre martorii unui proces figurează și un anume Stan, logofăt din Popești. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în 1776, se dă autorizația pentru înfințarea unei manufacturii de
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
Tașca, Neagra rămâne o zonă împădurită plină de sihaștri asupra căreia se va institui treptat autoritatea mănăstirilor Bistrița și Bisericani. Daniile făcute de domnitorii Moldovei acestor mănăstiri au transformat zona dontre Piatra-Neamț-Bicaz-Ceahlău în proprietate mănăstirească. Primul sat al comunei Tașca atestat documentar este satul Neagra (Chișirig), care a fost la început un cătun menționat pentru prima dată într-un hrisov din 12 august 1611, și aparținea satului Bicaz format pe moșia mănăstirii Bistrița. Comuna Tașca nu exista la sfârșitul secolului al
Comuna Tașca, Neamț () [Corola-website/Science/301684_a_303013]
-
Târzia este un sat în comuna Brusturi din județul Neamț, Moldova, România. Satul Târzia este atestat documentar într-un document din 29 ianuarie 1522, din timpul domnului Ștefăniță Vodă, document prin care nepoții lui Petru Oarță vând mitropolitului Teoctist o treime din jumătate de sat Orțăști se menționează faptul că acesta se învecina cu moșia Târziilor
Târzia, Neamț () [Corola-website/Science/301687_a_303016]
-
conventului mănăstirii Cârța fiind "Sancta Maria de Candelis". Localitatea Cârțișoara este situată în vecinătatea Munților Făgărașului, pe malul pârâului Cârțișoara, la sud de șoseaua națională Sibiu-Brașov. Satul se află pe itinerariul șoselei care traversează Munții Făgărașului. Localitatea Cârța Românească apare atestată, sub această denumire, în documentele emise de cancelaria regală maghiară în anii 1322 (Kerch Olacorum), 1329 (Kerch Olacorum) și 1411 (Kercz Olachorum; Kercz Olochorum). Existența așezării românești a fost confirmată documentar, mai întâi, în anul 1252 în forma "Kyrch". În
Cârțișoara, Sibiu () [Corola-website/Science/301702_a_303031]
-
In urma expansiunii colonialiste a sașilor în Transilvania localnicii români au fost izgoniți spre zonele muntoase și așa s-a format zona de sate și comune care astăzi se numește Mărginimea Sibiului. Satul Rod face parte din zona respectivă. Localitate atestată documentar în 1488, dar cu origini mult mai îndepărtate, a fost una a oamenilor liberi, pământ crăiesc în vremea primilor regi maghiari. Populația: în prezent aprox. 500 locuitori și 430 de case. În trecut, în perioada de înflorire aproape 2000
Rod, Sibiu () [Corola-website/Science/301731_a_303060]
-
este disputat de către francezi și englezi. În Bretonia, "hoquet" însemnau bucățile de lemn răsucite la capat purtate de către ciobani. Similar, în Anglia, termenul de "hook" ar putea să fie strămoșul hocheiului de azi. O rudimentara formă de hochei a fost atestata în secolul XVII în Olanda, unde un grup de oameni, pe patine, se jucau cu un mic disc pe canalele înghețate. O altă teorie sugerează faptul că hocheiul își are originea pe continentul american, derivând din jocul similar al americanilor
Hochei pe gheață () [Corola-website/Science/300527_a_301856]
-
România. Localitatea Băcia este situată pe Drumul Național 66, la jumătatea distanței dintre orașele Simeria și Călan, pe partea stângă a râului Strei, la poalele estice ale munților Poiana Rusca și cele nordice ale Munților Sebeșului. Localitatea Băcia a fost atestata documentar începând cu anul 1332, apărând de la inceput sub numele pe care îl poartă și astăzi. După Marea Unire de la 1918, sătul Bacia a fost arondat la Plasa Deva, urmând ca dupa reforma administrativă din anul 1968 să aparțină comunei
Băcia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300536_a_301865]
-
ce permit o intensă activitate agricolă. Hidrografia este slab reprezentată, Pârâul de Câmpie neavând un debit considerabil, fiind în perioada verilor toride aproape secat. Dintre bogățiile naturale cele mai semnificative sunt domurile gazeifere din zonă. Localitatea este pentru prima dată atestată documentar la data de 10 aprilie 1329, când Sărmașu este menționat sub numele de "Willa Sarmas" ca fiind una dintre moșiile regelui maghiar Carol Robert de Anjou. Totuși, orașul prezintă dovezi de locuire încă din perioada de tranziție la neolitic
Sărmașu () [Corola-website/Science/300567_a_301896]
-
trebui să aibă și astăzi același statut mai ales că a avut un trecut istoric, presărat cu suferințe și jertfe ale românilor care au demonstrat că muncesc și își apără localitatea. Din punct de vedere documentar în anul 1350 este atestata sub numele de “târgul Ilia”. În Evul Mediu aici s-au realizat construcții cu rolul de a apăra teritoriul de invaziile turcești. În secolul al XV-lea Ștefan Bathory, regele Poloniei, a construit aici un castel de inspirație renascentista în
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
cele din 1912 sau 1956. Sunt menționate de asemenea puternice secete din anii 1905, 1946, ba chiar mai îndepărtate 1718, 1730, 1780, precum și marile inundații, cu urmări grave pentru localitate, ca cele din 1941, ce a distrus moara de pe Mureș, atestată încă în 1724, inundațiile din 1948, din 1970 sau 1974. Prin localitate trece artera feroviară Războieni-Deda, a cărei porțiune dintre Reghin și Tg. Mureș a fost dată în folosință în 1885. Administrativ-teritorial, constatăm că Petelea aparținea pe la 1700 Comitatului Turda
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
pomilor ce avea loc în fiecare an în Joia dinaintea Floriilor, când se sădeau pomi pe loturile școlii și bisericii sau pe marginea drumurilor. Cel dintâi învățător în satul românesc a fost întotdeauna și fără excepție preotul, însă primul învățător atestat documentar la școala Enăchești a fost P. Pavloff; orele de religie și cântul erau ținute de preotul Gh. Dospinescu, el având în anul școlar 1893/1894 un număr de 46 de elevi. La Tescani bunăoară a predat limba română profesorul
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
17 ani. După mamă, Hrizea vistiernicul din Popești, este descendent al unei mari familii nobiliare muntene, Sofica Șintescu fiind fiica marelui ban Radu Șintescu (Popescul). Aceasta îi lasă ca moștenire moșia Popești, din Ilfov, moșie de baștină a familiei Șintescu, atestată încă din secolul al XVI-lea. Lucrările de construcție încep în timpul celei de a doua domnii a lui Grigore I Ghica (februarie 1672-noiembrie 1673), atunci când Hrizea, ca mare vistiernic și caimacam în lipsa voievodului plecat în campanie militară, era "atotputernic" în
Biserica Vintilă Vodă din Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300765_a_302094]
-
km nord-est de orașul Cernăuți și 67 km nord-vest de orașul Briceni (Republica Moldova). Orașul se află la o altitudine de 247 metri, pe malul fluviului Nistru, în partea de nord-est al raionului. Are locuitori, preponderent ucraineni. ul, pentru prima dată atestat în anul 1001 , este localizat pe malul drept al Nistrului, fiind parte a provinciei istorice Moldova. Arhitectura orașului include Cetatea Hotinului, construită în secolele XIII-XV (o nouă fortăreață a fost construită în anul 1325, având îmbunătățiri majore în 1380 și
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
și Varlaam. Se află în extremitatea nord-vestică a județului, la limitele cu județele și , în Munții Penteleu și Munții Vrancei. Comuna grupează mai multe sate de munte de pe malurile Bâscăi Roziliei, și ale afluenților ei, Bâsca Mare și Bâsca Mică. Atestate documentar începând cu secolul al XVI-lea, aceste așezări din zona de graniță între Moldova, Transilvania și Țara Românească au fost înființate pe de o parte de moșnenii din Sibiciu, care au deținut pământurile până când au ajuns să fie preluate
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]