11,853 matches
-
Olga Sturza, în calitate de proprietar, a donat statului moșia și palatul de la Miroslava. Dacă m-am întins prea mult la vorbă, tu, dragă prietene, mă vei ierta și îmi vei face plăcerea de a-mi comunica părerile tale referitoare la locurile călcate în această drumeție. Cu bine și pe curând . XVI Nu știu dacă eu aș fi răscolit atâtea documente, dacă tu nu ai fi insistat s-o fac. Dar ce frumos știe să poruncească prietenia... Faptul că ceea ce îți scriu este
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
de la începuturile bisericii. În prezent, aici este mănăstire de maici. Să nu crezi, iubite prieten, că drumeția de astăzi se termină aici, pentru că abia a dat în clocot... O hudiță din spatele bisericii ne conduce până în Aleea Sadoveanu. De aici înainte, călcăm pe urmele vechilor poștalioane sau, mai încoace, pe urmele birjelor.Ținta? Fosta Grădină Pester. Se știe că domnitorul Mihail Sturza a înființat în 1840 Școala de Arte și Meserii din Iași. Printre meșterii de aici se afla și fierarul Cristian
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
tu îți exprimi convingerea că amănuntele fac povestirea să aibă pe „vino-ncoace”. De unde se deduce că, dacă nu ai un prieten pe aproape, trebuie să-i duci dorul... Astăzi, am să te port cu mine în gând - pe locuri călcate de noi cândva, dar neștiutori pe atunci pe unde umblăm. Purtam cu noi doar soarele în plete și zările în priviri și ne era deajuns...Din Târgul Cucului „ vedeam” în zarea Șorogarilor morile de vânt rotindu se molatec cu scârțâit
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Eremia Moghilă voievod dă dreptul Mănăstirii Aron Vodă să aibă șase poslușnici scutiți de toate angăriile. Despre pricina de judecată între călugării moldoveni și călugării greci și hotărârea lui Miron Barnovschi Moghila voievod din 30 iunie 1626, am vorbit pe când călcam pe moșia Nebuna (Hlincea). Referindu-se la arhitectura bisericii Aroneanu, Nicolae Iorga spune că aceasta a păstrat planul simplu și armonios al bisericilor lui Ștefan cel Mare, dar are un pridvoir pe stâlpi, ca cele de peste Milcov. Biserica are o
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
este cu totul diferită în cazul enunțului El a cumpărat o prăjitură și a luat trenul, care poate denota două acțiuni independente, nu succesive. La fel, dacă se poate spune Paul l-a omorât pe omul pe care l-a călcat cu două zile în urmă, cu greu se va putea spune și Paul îl omorî pe omul pe care îl călcă cu o zi înainte (vom fi nevoiți să utilizăm mai mult ca perfectul: Paul îl omorî pe omul pe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
independente, nu succesive. La fel, dacă se poate spune Paul l-a omorât pe omul pe care l-a călcat cu două zile în urmă, cu greu se va putea spune și Paul îl omorî pe omul pe care îl călcă cu o zi înainte (vom fi nevoiți să utilizăm mai mult ca perfectul: Paul îl omorî pe omul pe care îl călcase cu o zi înainte). Evident, este dificil să trecem pe locul doi perfectul simplu care exprimă un eveniment
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
zile în urmă, cu greu se va putea spune și Paul îl omorî pe omul pe care îl călcă cu o zi înainte (vom fi nevoiți să utilizăm mai mult ca perfectul: Paul îl omorî pe omul pe care îl călcase cu o zi înainte). Evident, este dificil să trecem pe locul doi perfectul simplu care exprimă un eveniment anterior. Faptul că perfectul compus presupune o relație cu situația de enunțare are numeroase consecințe. Dacă, de exemplu, am înlocui perfectul simplu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pe nea Colombe ticălos, învinuindu-l că nu-i umpluse paharul decât pe jumătate. El era un băiat de treabă, pe cinste, pus oricând pe fapte mari. Ah, la dracu! Jupânul putea să-și mute gândul, n-o să-i mai calce prin dugheană, i se făcuse lehamite 201. (b) Deja își dădea seama că părerea lui Piatranera începea să fie pentru el cea a întregii lumi. Trebuia să se răzbune ca să pară un laș. Dar pe cine să se răzbune? Nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
După ce și-a făcut dusul, profesorul Moruzi a revenit pentru vizita În saloanele cu paturi, ca și cum nu ar fi muncit cu Încordare toată dimineață și n-ar fi Îndurat, Împreună cu noi, acel stress năpraznic. Nu arata vreun semn de oboseală: calcă sprinten, cu pas de gimnast, În păpucii săi de pânză, cu talpă de sfoară. Peste halatul de un alb sclipitor, se purta încins cu sortul chirurgical de rigoare la „Caritatea". În fine, boneta ușurel trasă către o ureche, mustăcioara blondă
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
cu linșajul? L-au scos din casă, apoi din sat și l au dus într-un lan de porumb, unde, după ce l au bătut bine, l-au lăsat în pielea goală și hăituit mai rău decât pe porcii mistreți care călcau din când în când gospodăriile. Ce se întâmplase? Un țăran, care era de rând la muncile din curtea preotului, căci sătenii, neoficial, în contul credinței, fuseseră convinși să presteze pentru ocrotitorul lor spiritual acele munci, găsise pe masa din bucătăria
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
epidemiilor, organizarea transporturilor, aprovizionărilor, dar și îmbunătățirea asistenței sociale’. În ciuda unor condiții grele, armata română se refăcea. Nicolae Iorga, referindu-se la acest aspect, nota: ,,Încetul cu încetul neasemănata putere de refacere a acestui neam, de atâtea ori cosit și călcat în picioare, începea să se manifeste. Înainte de a se ridica această iarnă aspră, fără pereche, care parcă voia să ne ție nesfârșit supt tristul ei giulgiu, semnele de încredere apărură, fără ca, din Apusul de care ne legaserăm, să ne fi
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
de Marele Creator. - Așa cum s-a mai părut și în alte rânduri, iarăși sunteți cam aspru, domnule, cu semenii dumneavoastră... - Așa s-ar părea, bună prietenă, dar să știi tu că unii oameni nu dau deloc dovadă de înțelepciune. Destui calcă tot mai des prin străchini, cum spunem noi, românii. Sau prin gropi. Că tot mai des mă gândesc la ce a scris mai demult un poet român: „Te-ai prostit de tăt!” În acel moment, mierla parcă s-a întristat
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
pe de la-turi. A revărsat, sau a inundat, cum spun specialiștii în astfel de fenomene de pe la noi, care avem de mai multe ori pe an asemenea ocazii: să glossăm pe tema inundațiilor. Să nu se înțeleagă, însă, că a fost călcat de ape întregul oraș Brive. Nu! Doar zonele mai joase. Într-o zonă mai joasă fusese amplasată și unitatea (sau subuni- tatea) de Pompieri. Se știe că la Armată, indiferent ce specific, se face, zi și noapte, de strajă. Adică
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
parcursul unui an de zile. Există o continuitate ritmică. Tot umblând printre rândurile de plante - intervale mult mai largi decât știam eu - am băgat de seamă că acele spații erau aco- perite cu folii din plastic. Un fel de covoare. Calci pe ele fără să te înnoroiești. Și am mai văzut ceva: culegătorii, când aduceau lădițele cu fructe coapte, apăsau pe butoanele unor mici aparate amplasate la aleea principală. - Ce fac acești culegători? îl întreb pe Henri. - Își marchează flecare lădița
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Maria care stătea degeaba și s-o certe pe Marta care nu-și vedea capul de atâta muncă; să se ferească de neîntinații farisei și să caute dinadins tovărășia hoților și a târfelor; să nu piardă niciun prilej de a călca sfințenia Sâmbetei; să ne scuture, zgâlțâie, amețească, scoate din țâțâni, din prejudecățile cele mai onorabile și ancestrale, din raționamentele cel mai impecabile, din obiceiurile cele mai sancționate de obște, din adâncurile noastre cele mai stratificate; să ne ardă cu sabia
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
anotimpuri, mă rugam de oameni să mă primească în casele lor. La început mă primeau, apoi nu vroiau să aibă probleme. Terifiante erau zilele când vedeam ce nu trebuia: cum mama e chinuită, maltratată, tăiată cu cuțitul pe tot corpul, călcată în picioare... și altele. Nu puteam să fac nimic și fugeam departe. După câteva ore mă întorceam aproape de bloc și, dacă era liniște, începeam să plâng și mă cutremuram gândindu-mă că o voi găsi moartă. Urâte vremuri. Lumea din
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
multe ori am fost judecată fără a mi se ști păcatele. Ani de zile am plâns și m-am consumat psihic de fiecare dată când eram judecată și umilită. Da, am fost mizerabilă, și încă sunt, și voi fi atâta timp cât calc pământul ăsta, că aici nimeni nu e perfect. Eu recunosc că sunt mizerabilă, dar uneori mă întreb, acei oameni care îmi opresc fata pe stradă și mă judecă pe mine prin ea, ce sunt? Judecându-mă pe mine, folosindu-se
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
fi instaurat un regim arbitrar în literatura română: "După părerea tuturor, este o tentativă de a se sugruma realizările și climatul într-adevăr sănătos - climat de asanare care s-a produs la revista Luceafărul. Este o tentativă de a se călca în picioare un efort care, după părerea mea, este deosebit. Este vorba de efortul acela făcut de o echipă voluntară aș spune și aproape de sacrificiu - de a face din ceea ce a fost revista Luceafărul - o foaie imundă, o rușine a
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
înainte și după 1989, am fost rezervat față de anumite forme de radicalism anticomunist care aminteau prea mult de trecutul (și acum de prezentul) extremei drepte românești. Din acest punct de vedere, au fost printre membrii "grupului" și unii care au călcat strâmb, "incorect politic", în țară sau în exil. Nu e loc nici aici pentru reglarea de conturi. Distanțarea mea nu se datorează faptului că eram sau fusesem "membru de partid", nefiind de altfel nici singurul; unii dintre "nemembrii" de partid
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
că "Orice obligație de a face sau a nu face ceva se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului". Iar art. 1076 din Codul civil de la 1864, adăuga: "Creditorul poate cere a se distruge ceea ce s-a făcut, călcându-se obligația de a nu face și poate cere a fi autorizat a distruge el însuși, cu cheltuiala debitorului, afară de dezdăunări". Prezintă relevanță, sub aspectul în discuție și dispozițiile art. 1077 din Codul civil de la 1864 care prevedea că: "Nefiind
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
concretizarea abstractului, personificarea cotidianului ("Stânca are gâtul rup/ Sub fularul alb de lord", Golful nesigur, "Spuneți-mi când, spuneți-mi când/ O să ne scoatem ochii din pantofi?/ Ne-au intrat pe când manifestam cântând/ Ca niște pietre ude, ca niște cartofi// Călcăm în fiecare zi pe mormane de pupile,/ Pe sticlă fragedă, pe apă gelatinoasă./ Niciodată n-au alergat pe maidane atâtea bile!/ Niciodată parada n-a fost mai frumoasă!", Halucinație intenționată) care apropie acest volum de poezia generației sale (sunt și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Omul plecat în căutarea neștiutului înaintează printr-un labirint al posibilităților încercând să descopere, dincolo de aparențe, dincolo de urâtul/ de mizeria cotidiană, frumusețea, adevărul, valorile imuabile ale universului: "Și umblu de-atunci mereu cu ochii-n pământ,/ ca nu cumva să calc floarea ascunsă,/ și sfredelesc cu privirea toate pietrele/și calc floarea ascunsă,/ și sfredelesc cu privirea toate pietrele/ și le-azvârl din drum,/ dar sub ele/ sunt râme și viermi lucioși/ și gângănii păroase, cu mii de picioare -/ și astfel
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
posibilităților încercând să descopere, dincolo de aparențe, dincolo de urâtul/ de mizeria cotidiană, frumusețea, adevărul, valorile imuabile ale universului: "Și umblu de-atunci mereu cu ochii-n pământ,/ ca nu cumva să calc floarea ascunsă,/ și sfredelesc cu privirea toate pietrele/și calc floarea ascunsă,/ și sfredelesc cu privirea toate pietrele/ și le-azvârl din drum,/ dar sub ele/ sunt râme și viermi lucioși/ și gângănii păroase, cu mii de picioare -/ și astfel, nu mai umblu, decât cu ochii în jos,/ puțin adus
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
percepe decât prin intermediul acestora. Se modifică și dimensiunea sonoră a tabloului, sunetul este redat la nivel vizual pentru a se încadra în acest univers aplatizat: "De la înălțimea ce pune somnului capăt,/ din sirene de fabrici, ceasuri care sună,/ tălpile mele calcă sunete,/ merg pe sânul tău cu mugure proaspăt." (Ierbar). Caracterul de reverie și ficționalitatea sunt subliniate însă în finalul poemului: "Sus privindu-mă, posteritatea să știe:/ o nefericită iubire m-a pescuit,/ dormind pe hârtie/ pădurea și-a trimis Geniul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pacostea vieții-mi de faur...// Mi-a murit în pragul iernii.../ Simt frica lui Dumnezeu,/ Dar nu-i el stăpânul meu,/ Căci mă închin pământului, sfântului,/ Pe El îl simt, El mă doare,/ Pe El doar mie îngăduit să-l calc în picioare,/ Să-mi satur scrâșnirea dinților/ Când îmi blestem sângele părinților!...// Mi-au omorât mila,/ Mi-au lăsat, întreagă și mare sila;/ M'au lăsat în soare să-mi fiarbă gărgăunii frunții/ Să-mi tocesc ghioaga răbdării/ Isbind în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]