10,800 matches
-
datează din 1527, desi tradiția locului situează originea locașului cu 3 secole mai devreme, în timpul invaziei mongole, cănd câțiva călugări s-au refugiat din calea primejdiei în acest loc. Legenda spune că însăși Maica Domnului le-a apărut celor câțiva călugări sub forma unui stâlp de foc, si, pășind către ei, și-a imprimat urma piciorului pe o piatră, care a devenit apoi obiect de cult sub numele de “Sfanțul Picioruș”. În secolul 16, mănăstirea a devenit suficient de bogată ca să
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
Hojska, a contribuit prin numeroase danii la prosperitatea Lavrei; una din donațiile cele mai importante fiind o icoană ce va deveni unul din simbolurile locului, “Maica Domnului de la Poceav”, pe care se spune că ar fi primit-o de la un călugăr grec, fiind înzestrata cu puteri vindecătoare. Alte legende legate de mănăstire povestesc despre apariția Maicii Domnului în timpul unui asediu turcesc din 1675, fapt ce a întors invadatorii din drumul lor, sau miracolul din 1759 în care cneazul polon Mikołaj Bazyli
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
profanează de două ori, fiind nedemnă prin purtarea ei să participe la comuniunea credincioșilor și prin prezența ei aducând o insultă publică legilor sfinte ale religiei. La această ocară violentă, femeia se retrage; apoi izbucnește în lacrimi, rugând fierbinte pe călugăr să nu i interzică lăcașul sfânt; în sfârșit, cuprinsă de o teamă pioasă, se hotărăște să cedeze și iese din biserică. Dar bărbații de arme care o întovărășeau se indignează de umilința adusă stăpânei lor. Șeful lor, un oarecare Drimys
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
de mânie, Drimys insultă, amenință fulgeră: Blemmydes rămîne rece și declară că mai curând va muri decât să violeze legea lui Hristos. În sfârșit, cuprinși fără voie de respect față de atâta curaj, asediatorii se retrag: dar ridicară plângere împăratului împotriva călugărului obraznic, care a îndrăznit să țină piept favoritei. Îndemnată de cei din jurul ei, marchiza cere răzbunare, afirmând că în persoana ei a fost insultată însăși majestatea imperială. Drimys pe de altă parte declară că în toată afacerea este amestecată vrăjitorie
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
n-a ieșit din teacă și cere pedepsirea vrăjitorului. Și Blemmydes începewa să fie îngrijorat de urmările pe care le ar putea avea îndrăzneala sa. S-a păstrat de la el un fel de circulară pe care o trimisese atunci tuturor călugărilor din imperiu, spre a vedea care e opinia publică asupra acestei afaceri. El povestea toate detaliile accidentului, justifica purtarea sa și ridicându-se în termeni foarte violenți împotriva favoritei, definea atitudinea ce se impunea unui om al lui Dumnezeu față de
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
va primi toate îngrijirile necesare pentru a se pune pe picioare, urmând ca ei să vină și să vorbească cu el, asigurându-l că nu are de ce să-i fie teamă. Ajuns la mănăstire el este foarte bine îngrijit de călugării de acolo, și cu ajutorul unor ceaiuri și poțiuni reușește să scoată din el veninul pe care îl băuse. Odată ce i-au revenit puterile, îngerii îi spun că el ar putea fi salvatorul, deoarece este singurul om care știe unde sunt
Vampirul Vittorio () [Corola-website/Science/315018_a_316347]
-
japoneze, shakuhachi își are originea în China, dar secole de evoluție izolată în Japonia au făcut ca acum shakuhachi să fie un instrument distinct. În Evul Mediu japonez, instrumentul este legat în primul rând de secta "Fuke" a budismului Zen. Călugării sectei, numiți "komusō" ("călugări ai neantului") foloseau shakuhachi-ul ca instrument spiritual. Piesele pe care le cântau se numeau "honkyoku", și erau considerate atât muzică cât și meditație. Cu toate că în Japonia acelei perioade dreptul la călătorie (chiar și în interiorul țării) era
Shakuhachi () [Corola-website/Science/315022_a_316351]
-
originea în China, dar secole de evoluție izolată în Japonia au făcut ca acum shakuhachi să fie un instrument distinct. În Evul Mediu japonez, instrumentul este legat în primul rând de secta "Fuke" a budismului Zen. Călugării sectei, numiți "komusō" ("călugări ai neantului") foloseau shakuhachi-ul ca instrument spiritual. Piesele pe care le cântau se numeau "honkyoku", și erau considerate atât muzică cât și meditație. Cu toate că în Japonia acelei perioade dreptul la călătorie (chiar și în interiorul țării) era îngrădit de către șogunat, călugării
Shakuhachi () [Corola-website/Science/315022_a_316351]
-
călugări ai neantului") foloseau shakuhachi-ul ca instrument spiritual. Piesele pe care le cântau se numeau "honkyoku", și erau considerate atât muzică cât și meditație. Cu toate că în Japonia acelei perioade dreptul la călătorie (chiar și în interiorul țării) era îngrădit de către șogunat, călugării sectei "Fuke" aveau drepturi speciale deoarece cerșitul le cerea să meargă din loc în loc și să cânte la shakuhachi. În schimb, se pare, că aveau obligația să activeze ca un fel de spioni pentru șogun. Șogunatul a trimis și spioni
Shakuhachi () [Corola-website/Science/315022_a_316351]
-
cerșitul le cerea să meargă din loc în loc și să cânte la shakuhachi. În schimb, se pare, că aveau obligația să activeze ca un fel de spioni pentru șogun. Șogunatul a trimis și spioni adevărați prin țară în haine de călugări "Fuke". Coșurile împletite din răchită pe care le purtau călugării (trase peste cap până nu se vede fața deloc) ușurau deghizarea într-o anumită măsură. Ca rezultat, unele piese dificile (de ex. "Shika no tone") de cântat erau folosite ca
Shakuhachi () [Corola-website/Science/315022_a_316351]
-
cânte la shakuhachi. În schimb, se pare, că aveau obligația să activeze ca un fel de spioni pentru șogun. Șogunatul a trimis și spioni adevărați prin țară în haine de călugări "Fuke". Coșurile împletite din răchită pe care le purtau călugării (trase peste cap până nu se vede fața deloc) ușurau deghizarea într-o anumită măsură. Ca rezultat, unele piese dificile (de ex. "Shika no tone") de cântat erau folosite ca teste pentru a-i deosebi pe adevărații călugări de spionii
Shakuhachi () [Corola-website/Science/315022_a_316351]
-
le purtau călugării (trase peste cap până nu se vede fața deloc) ușurau deghizarea într-o anumită măsură. Ca rezultat, unele piese dificile (de ex. "Shika no tone") de cântat erau folosite ca teste pentru a-i deosebi pe adevărații călugări de spionii șogunului: dacă reușeai să le cânți însemna că ești un "Fuke" adevărat. Dacă nu le puteai cânta bine, însemna că ești spion, și dacă te aflai pe teritoriu inamic puteai să plătești cu viața. Cu ocazia Restaurației Meiji
Shakuhachi () [Corola-website/Science/315022_a_316351]
-
gustat din celelalte cărți, vei simți farmecul acestora". De altfel foarte inteligentă la lecturile sfinte; îi plăcea de asemenea literatura profană și proteja pe literați. Dar mai ales credința sa era mare și binefacerea neobosită. Foarte milostivă, cu deosebire față de călugări, pe care i iubea, avea totdeauna mâna deschisă, "această mână cheltuitoare de bogății" pe care o celebrează unul din panegiriștii săi. Ea dădea tuturor, cu foarte mare dărnicie, cerșetorilor, păduchioșilor, nenorociților pe care i întâlnea în calea sa. Și atunci
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
în războaiele împotriva barbarilor victorii mari și fructuoase, membrilor familiei suverane vindecări miraculoase în bolile lor, imperiului un sprijin statornic și oprosperitate fără pereche. De altfel, ca toți bizantinii, Irina atribuia o putere deosebită rugăciunilor care se ridicau din gura călugărilor catre Dumnezeu și în consecință ea aștepta de la așezământul său tot felul de avantaje pentru buna guvernare a monarhiei și pentru pacea creștinătății. Dar la aceste motive de ordin spiritual se adăugau și considerații mai omenești. Una din fetele împărătesei
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
grădina mânăstirii lui Hristos și fiicei acesteia, rămasă văduvă tânără de tot și care ca și ea se numea Irina Dukas. Acolo, între copiii ei, bătrâna împărăteasă trăi până la moarte, care pare a se fi întâmplat în 1123, în vecinătatea călugărilor pe care-i iubise totdeauna și în atmosfera de credință care învăluise tinerețea sa. Totuși, ea nu murise cu totul pentru lume. Primea cu plăcere, întreținea în jurul ei o curte de oameni de litere, care-i celebrau gloria sau îi
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
economul comunității vor trebui să aparțină acestei singure categorii de persoane. Aceasta în ce privește interiorul. Irina orânduise nu mai puțin sever legăturile pe care călugărițele le puteau avea cu lumea din afară. Asupra acestui punct, doctrina Bisericii era grozav de aspră." Călugărul, spuneau Părinții, nu trebuiesă mai aibă familie pe pământ". Totuși, în practică, erau necesare unele concesii "slăbiciunii omenești". Ca urmare, o dată sau de două ori pe an, mama, sora, cumnata călugăriței erau autorizate să vină în mânăstire, spre a lua
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
(n. 15 februarie 1927, Torino, Italia - d. 31 august 2012, Gallarate) a fost un teolog catolic, călugăr iezuit, arhiepiscop de Milano și cardinal. s-a născut în Piemont, ca fiu al lui Leonardo, de profesie inginer, și al Olgăi Martini. A fost botezat la 29 februarie 1927. A fost educat la școala ordinului iezuit. A intrat în
Carlo Maria Martini () [Corola-website/Science/315041_a_316370]
-
ca membră a unui cvartet al Filarmonicii din Tel Aviv și s-a căsătorit cu ea. Li s-au născut doi fii: Idan și Moran. Fiica sa din prima căsătorie, Myriam Frederikson, trăiește cu familia ei în Islanda. Idan este călugăr budist în Nepal, iar Moran a dispărut fără urme în Ecuador în anul 1982 în cursul unei excursii în America Latină. Tuvya Ruebner are trei nepoți și un strănepot. Și-a început activitatea artistică mai întâi ca fotograf. A publicat mai
Tuvya Ruebner () [Corola-website/Science/315090_a_316419]
-
de fapt Feliciano Paoli, (n. 25 iulie 1818, Florența - d. 27 februarie 1885, Viena) a fost ctitorul Catedralei Sfanțul Iosif și primul episcop, apoi arhiepiscop al Arhidiecezei de București. În 1846 tânărul Paoli s-a călugărit în Congregația Călugărilor Pasioniști, unde a luat numele de "Ignatius", si a fost hirotonit în 1849, după terminarea studiilor lui teologice la Romă. În 1857 a devenit provincial a congregației pasioniștilor bisericii romano-catolice anglo-irlandeze. Sub conducerea să a fost fondat colegiul bisericesc "St
Ignatius Paoli () [Corola-website/Science/315141_a_316470]
-
a fost construit în preajma anului 1700, apoi extins și ornat în timpul conducerii dinastiei Chakri. Deosebit de impresionantă este sala ordinațiilor numită bot, imaginată sub forma unui vas care îi poartă pe budiști către izbăvire. Acest templu este unicul locuit încă de călugări. În muzeul Chao Sam Phraya, epoca de glorie demult apusă este evocată de numeroasele exponate care reprezintă stilurile Lop Buri, U Thong, Ayutthaya, Dvaravati și Sukhothai. În muzeu pot fi văzute sculpturi din bronz și din piatră, statuete de teracotă
Ayutthaya () [Corola-website/Science/315152_a_316481]
-
gândească nu la tron, ci la salvare. Primind un astfel de răspuns, Botaniates s-a îndreptat spre Sfânta Sofia. Borilos, observându-i pelerina bogat împodobită, a smuls-o de pe umerii stăpânului său neputincios, râzând răutăcios. Înainte de a îmbrăca straiele de călugăr, Nichifor a spus cu mâhnire că singurul lucru pe care îl regretă este abținerea de la bucatele din carne (monahii ortodocși aveau voie să consume carne numai de marile sărbători bisericești sau când erau bolnavi).
Nichifor al III-lea Botaniates () [Corola-website/Science/315166_a_316495]
-
și a Liturghiei cotidiene, acordându-se o atenție deosebită celor suferinzi. Acest emitent se numea, încă de atunci, "„Radio Maria”". Astfel, în anul 1987, s-a constituit Asociația „Radio Maria” și aici s-au reunit în mod treptat laici și călugări ce aveau capacitatea de a oferi experiențele lor spirituale și profesionale in slujba acestui mijloc de comunicare. Membrii asociației au conștientizat necesitatea de lărgire a razei de influență a radioului au trecut la un nivel de propuneri mai ridicat, punând
Radio Maria () [Corola-website/Science/315215_a_316544]
-
mișcare particulară de inspirație catolică, ci ca un serviciu oferit Bisericii. Este o inițiativă a catolicilor, deschisă întregii comunități. Asociația Radio Maria, ce reprezintă proprietatea radioului și îi păstrează identitatea și carisma originară, este formată din catolici, preoți și laici, călugări și călugărițe, care provin din cele mai diverse realități ecleziale. La fel si responsabilii postului de Radio la diferite niveluri,conducătorii de programe și întregul șir de voluntari, ei primesc spiritul postului Radio Maria. "Trăsătura postului Radio Maria", presupune o
Radio Maria () [Corola-website/Science/315215_a_316544]
-
fost biciuit, cununile de spini, bureții, trestiile, ligheanele în care Pilat s-a spălat pe mâini, toate obiecte mobile smulse din contextul lor, răspândite în atâtea sute de exemplare, lucru ce, pe la începutul secolului al XI-lea, îl supăra pe călugărul Guibert din Nogent-, Mormântul este profund ancorat în inima orașului Ierusalim. Cetatea mistică, Ierusalimul celest, împrăștieasupra orașului pământesc o parte din sfințenia sa și din simbolurile sale, ce prind rădăcini în jurul Mormântului, spre care se îndreaptă pelerinii. Aici, spiritualul și
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
gândească nu la tron, ci la salvare. Primind un astfel de răspuns, Botaniates s-a îndreptat spre Sfânta Sofia. Borilos, observându-i pelerina bogat împodobită, a smuls-o de pe umerii stăpânului său neputincios, râzând răutăcios. Înainte de a îmbrăca straiele de călugăr, Nikephor a spus cu mâhnire că singurul lucru pe care îl regretă este abținerea de la bucatele din carne (monahii ortodocși aveau voie să consume carne numai de marile sărbători bisericești sau când erau bolnavi).
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]