13,496 matches
-
Între genunchi. Până Începu să se sufoce. Fima mai notă În jurnal: „Așternutul de pat miroase deja. Azi trebuie să duc o legătură cu așternuturi la spălătorie. Totuși a fost ceva: a rămas aleanul după munții aceia golași și lumina ciudată, cenușie, dar mai ales după dangătul clopotului al cărui ecou răsuna În văi părăsite, cu pauze foarte lungi Între bătăi, care parcă ajungeau la mine de la o depărtare de neînchipuit“. 8 Un dezacord asupra Întrebării cine sunt cu adevărat indienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Și de ce e așa, Fimucika, fii bun, te rog, și lămurește-mă, doar ești istoric, poet, filosof, de ce trebuie să ne binedispună ghinionul altuia? Ce ne face să râdem? O plăcere Îndoielnică? Omul, dragul meu, e un paradox. O ființă ciudată. Exotică. Râde când ar trebui să plângă, plânge când ar trebui să râdă, trăiește fără minte și moare fără chef. E slab, zilele Îi sunt ca iarba. Ia zi, pe Yael ai mai văzut-o În ultimul timp? Nu? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
indica: 3000C, 110 minute. Fima preferă să nu pornească deocamdată acest aparat, cu toate că Înăuntru erau două-trei foarfeci, câteva forcepsuri și niște castronașe din inox. Poate pentru că temperatura i se păru teribilă și ucigătoare. Intrând la toaletă inspiră cu o plăcere ciudată mirosul Înțepător de dezinfectant. Încercă să urineze, dar nu reuși, probabil din cauza gândurilor la sufletele copiilor Înecați. Se enervă și renunță, blestemându-și penisul, apoi Își trase fermoarul pantalonilor, se Întoarse la Tamar și, continuând parcă discuția Întreruptă, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de o suferință care necesita răbdare și tăcere. Se așeză pe covor, la picioarele fotoliului, luă mâna lui Dimi și simți că era și el gata să izbucnească În lacrimi și că Îl iubea din tot sufletul pe acest copil ciudat, cu ochelari cu lentile groase și păr alb ca hârtia, Încăpățânarea sa, inteligența sa, aerul de bătrânețe copilăroasă și solitară care Îl Învăluia mereu. Pe Fima Îl durea tot trupul din cauza dorinței Înfrânate de-a smulge din fotoliu mica făptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai reușite decât a noastră, dar mai sunt și peste o sută unde pentru cuvintele astea ai fi fost pus imediat la zid. Șoferul răspunse: —Să-i ardă focul pe toți goyii 1. Toți sunt răi. Toți ne urăsc. Luminițe ciudate sclipeau pe asfaltul ud. Între clădirile Întunecate plutea o ceață joasă. Când lumina galbenă a semaforului căzu asupra norilor denși de ceață, le dădu un fel de strălucire palidă, fantomatică. Fima Își spuse: Asta trebuie să fie ceea ce era numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a deschide un capitol nou. În orice caz, datoria noastră este de-a continua să Încercăm. N-avem dreptul să renunțăm. 17 Viață de noapte Întrucât șoferul folosise expresia „să-i omorâm cât sunt mici“, Fima Își aminti de moartea ciudată a lui Troțki. Intră În bucătărie să bea un pahar cu apă Înainte de culcare și verifică dulăpiorul cu găleata de gunoi de sub chiuvetă, ca să vadă dacă nu mai apăruseră și alte cadavre. Apoi, văzând strălucirea de aluminiu a ceainicului celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
numai pentru că partenerul Își taie părul dintr-o nară și o uită pe a doua, sau uită să tragă apa la WC. Mai ales știind că, În ciuda meschinăriei și a ironiilor, ești Încă oarecum Îndrăgostit de mine, În felul tău ciudat. Poate chiar mai mult acum decât atunci când ne-am Întors din Grecia, și cine știe din ce motiv destinul m-a ales pe mine, cu toate că de fapt nici măcar nu ne deosebeai. Poate că problema ar trebui pusă astfel: Ești Îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Mă faci să plâng din nou. M-ai ajutat atât de mult, Fima, cu atenția ta profundă, plină de Înțelegere și simțire. Cred că nimeni pe lumea asta nu m-a ascultat ca tine. Iar eu am fost atât de ciudată, de egoistă, pierdută complet În problemele mele. Îmi pare rău că te-am jignit. Mai adăugă că ea, dintotdeauna, avea mare Încredere În vise: dovadă că tocmai În noaptea asta, când Fima o visa pe ea, Yeri o sunase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sunt atras de tine sau ceva În genul ăsta. Nu e asta, Nina. Dimpotrivă. Mai mult decât oricând. Pur și simplu avusesem o zi proastă. Toată săptămâna asta n-am fost În apele mele. Am avut un fel de sentiment ciudat, că nu trăiesc, ci doar exist. Se Înrădăcinează tot mai mult pe zi ce trece. Fără logică și fără dorință. Există un verset În Psalmi: Îmi plânge sufletul de durere. Chiar așa: Îmi plânge. Uneori nu Înțeleg pentru ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
noi. Deși, dacă mă gândesc mai bine, Încă nu s-a născut bărbatul care să te merite. Cu trupul ei Îndesat, robust, părul deschis la culoare și moale, strâns la ceafă Într-un coc mic, ba chiar și cu eroarea ciudată de pigmentație care o procopsise cu un ochi verde și unul căprui, i se păru deodată copilăroasă și emoționantă, și se Întrebă de ce să nu se scoale, să se apropie de ea, să-i Îmbrățișeze umerii cu brațele, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și o farfurie cu portocale curățate. O lampă de perete mică va revărsa peste amândoi un cerc maroniu-roșcat, de strălucire domestică. Fima se cutremură În Întuneric, căci În afara durerii și a dorului de Yael, imaginile acestea Îi treziră o senzație ciudată de dor de el Însuși: de parcă una din ferestrele luminate ascundea Îndărătul ei un alt Fima, real, nu gras, nu pisălog, nu cu un Început de chelie, nu cu indispensabili lungi și Îngălbeniți, un Fima harnic și corect, care trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
George. Nu băga de seamă frigul cumplit care Îl pătrundea prin palton până la oase, nici umezeala șepcii ponosite de pe cap, nici puținii trecători pe care Îi Întâlnea, toți mergând cu pași rapizi, unii dintre ei privind cu neîncredere această siluetă ciudată, tăcută, pășind greoi, aparent cufundată Într-o discuție aprinsă cu propria sa persoană, Însoțită de gesturi și sunete gâtuite. Foarte rău făcuse că uitase să-și ia precauțiile necesare azi-dimineață. Dacă o lăsase pe Annette Tadmor Însărcinată? Va trebui iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
semănând Întru totul tatălui său, care voia doar să pătrundă o dată pentru totdeauna În adâncul membranelor feminine, să se ghemuiască acolo, să se răsfețe și să doarmă. Fima se simți cuprins pe neașteptate de un amestec de groază și gelozie ciudată față de propria lui sămânță. Și râse de gelozia sa. Lângă felinarul galben În fața sinagogii Yeșurun se opri și Își privi ceasul: mai avea timp suficient să ajungă la filmul de la cinema Orion. Era sigur că Jean Gabin nu-l va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bine să te cuibărești În pat și să citești cartea pe care ai luat-o de pe raftul lui Ted, să descifrezi viața vânătorilor de balene din Alaska, să-ți imaginezi simplitatea nomazilor sălbatici, să te exciți puțin descoperind obiceiurile sexuale ciudate ale eschimoșilor. Acela de a pune la dispoziția adolescenților o văduvă coaptă ca parte a ritualului de inițiere Îi trezi brusc pulsații delicioase În abdomen. Mâinedimineață le va explica totul iubitelor sale, care Îl vor ierta cu siguranță: doar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ai lumii, lunatici care auzeau voci, fanatici, asceți, visători. Iar Într-o zi, În viitor, vor trăi aici În locul nostru alți oameni, complet diferiți de noi. Oameni inteligenți și stăpâni pe ei. Toată suferința noastră li se va părea desigur ciudată, de neînțeles, puțin stânjenitoare. Deocamdată, acum, Între aceia și aceștia, ne-au pus pe noi să populăm Ierusalimul. Ne-au Încredințat nouă orașul În păstrare. Iar noi Îl umplem de opresiune, prostie și nedreptate. Ne umilim unii pe alții, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
iubitelor sale. Sau se va trezi și va pleca de-aici. Foșnetul coroanelor ude, frigul cumplit, pustietatea străzilor, toate astea Îi făceau plăcere lui Fima. Continua să se plimbe În direcția pantei și a câmpurilor. Mama sa avusese un obicei ciudat - să sufle Întotdeauna În orice fel de mâncare, chiar dacă se răcise de mult, chiar dacă era un fel care se servea rece, ca salata sau compotul de fructe, spre exemplu. Când sufla, buzele i se rotunjeau ca pentru o sărutare. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de acord Fima, ca și cum ar fi pus bazele unui nou consens național. Mulțumesc. Șabat Șalom și ție. Aerul era rece, sticlos, cu toate că nu bătea vântul. De parcă lumina Însăși conținea un ingredient arctic proeminent. Cuvântul „proeminent“ Îi oferi lui Fima o ciudată plăcere ascunsă. Trebuie să ne ferim de tot ce e rău, Își zise, chiar și atunci când răul se ascunde sub masca a tot felul de principii. Trebuie să revenim și să repetăm iar și iar că adevăratul dușman este disperarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
melodia vechiului cântec despre bărbatul pe care toți Îl strigau Johnny Chitară. Așa, acum se poate spune că totul e pierdut sau că nimic nu e pierdut, cele două posibilități nu se exclud una pe cealaltă. Situația i se păru ciudată, dar și extraordinară: cu toate că nu se culcase cu soția sa, trupul lui nu simțea că-i lipsește nimic, ci dimpotrivă, era cuprins de exaltare, bucurie, Împlinire, de parcă, Într-un fel misterios, ar fi avut o relație sexuală profundă și precisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Încât nu simțea foamea, deși nu mâncase nimic de dimineață, În afară de biscuiții pe care Îi Înfulecase În bucătărie la Yael. Coborând din autobuz observă că ploaia se oprise. Printre zdrențele murdare de nori străluceau petice albastre de cer. În mod ciudat, se părea că norii stăteau pe loc, iar insulele de cer erau cele care Înaintau spre vest. Și avu senzația că albastrul acesta intens i se adresa și că-l chema să i se-alăture. Fima Începu să meargă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Nu era surprins, pentru că fusese Întotdeauna În așteptarea acestei nenorociri. Mișcându-și doar buzele, fără glas, Întrebă: —Dimi? —Dimi e foarte bine. —Yael? —Tatăl tău. —Da. E bolnav. Deja de câteva zile... Uri spuse: Da. Nu. Mai rău. În mod ciudat și minunat totodată, Fima se molipsi În clipa aceea de stăpânirea de sine pe care Uri o degaja Întotdeauna În jurul său. Întrebă Încet: — Când s-a Întâmplat exact? —La prânz. În urmă cu patru ore. —Unde? — La el acasă. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o istorioară, când deodată a scos un geamăt și a murit. Așa. Așezat În fotoliu. N-a avut timp să sufere. Și de la prânz te căutăm cu toții. —Am Înțeles, spuse Fima și se Întoarse să-și pună paltonul. Avea senzația, ciudată și Încântătoare totodată, că inima i se umplea nu de regret sau de durere, ci de un fel de vitalitate. De energie practică și sobră. Unde se află acum? —Acasă, deocamdată. În fotoliu. Poliția a fost deja acolo. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu mai pierdem timpul. Hai să mergem. Vorbim pe drum. 30 Cel puțin pe cât posibil La ora cinci și un sfert Uri parcă mașina pe bulevardul Ben Maimon. Soarele apusese deja În spatele pinilor și al chiparoșilor. Dar o lumină cenușie ciudată, Întretăiată de licăriri vagi mai persista pe cer: o lumină care nu era nici cea a zilei, nici cea a nopții. Deasupra bulevardului și clădirilor se lăsase un fel de melancolie tipică ajunului de sâmbătă, delicată, mișcătoare. De parcă Ierusalimul Încetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
niște oameni minunați. Când rămase singur, se simți tentat să deschidă geamul, ca să aerisească. Dar apoi se răzgândi și Își zise că era mai bine să Închidă puțin ochii și să Încerce să descopere care erau componentele exacte ale mirosului ciudat ce se simțea dintotdeauna În acest apartament. Miros de nenorocire. Deși nu exista nici o legătură Între mirosul acesta și nenorocirea care se petrecuse aici În această după-amiază. Apartamentul a fost păstrat tot timpul curat, Îngrijit, ordonat. Cel puțin În aparență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ani. Pe vremuri fusese o femeie brunetă, foarte atrăgătoare, a cărei înfățișare trebuie să-i fi amintit lui Curt, fratele mamei, de o româncă, atunci când o cunoscuse în B. —Se întorcea cu un parfum persistent îmbibat în haine, un iz ciudat, puțin vulgar, care o irita pe soacră-mea: ea își ura bărbatul, nu a putut să-i ierte niciodată declinul social. Pentru ea era un ratat, un „idiot“ care picta, dispărea în fiecare după-amiază, probabil că se ținea cu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la topirea zăpezii sau după furtunile de toamnă, când cele două râuri își schimbau cursul, nu mai erau de nici o trebuință. Chiar dacă la Karl, Fritz și Mäxu nu trebuia să-mi scot pantofii și mă simțeam bine în mediul ăla ciudat în care mirosea a var și a fum, tot l-am rugat pe tata să-mi cumpere o pereche de papuci. Cei trei frați trebuiau să „dea o mână de ajutor“, fără excepție, în fiecare după-amiază liberă, Felix, în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]