12,003 matches
-
isprăvit de la Suliman-pașea având grijă de nemții. Și s-au întorsu înapoi pe Bârlad, tot vânând vânaturi și pește."" Deseori, tătarii își stabileau aici tabăra de unde porneau atacul împotriva vechii capitale a Moldovei. În ianuarie 1717, când o oaste austriacă comandată de căpitanul belgian François (Ferentz) Ernaut se afla în Moldova, cantonată la Cetatea Neamțului, domnitorul Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726) a chemat o hoardă de tătari pentru a-l ajuta să respingă atacul năvălitorilor. Numărul tătarilor a fost mai
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
modernizată. După cum apreciază un istoric, un mic număr de „divizii de elită” bine echipate „erau depăsite de numărul diviziilor de rangul al doilea sau al treilea”. Forțele terestre germane erau împărțite în trei grupuri de armate. Grupul de Armată A comandat de Gerd von Rundstedt, compus din 45 de divizii, dintre care șapte blindate, trebuia să execute lovitura decisivă, o „tăietură de seceră” - "Sichelschnitt" - prin dispozitivul defensiv al aliaților din Ardeni. "Sichelschnitt" nu a fost folosit în limbajul militar german, fiind
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
a fost alocat Armatei a 4-a, dar celelalte două XXXXI (Reinhardt) și XIX (Guderian) au format împreună cu un corp al Wehrmachtului pentru a format o mare unitate independentă din punct de vedere operațional, "Panzergruppe Kleist". Grupul de Armată B comandat de Fedor von Bock era compus din 29 de divzii, din care trei blindate și avea ca obiectiv să înainteze prin Țările de Jos și să atragă în cursă unitățile nordice ale aliaților, pe care să le izoleze mai apoi
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
ca obiectiv să înainteze prin Țările de Jos și să atragă în cursă unitățile nordice ale aliaților, pe care să le izoleze mai apoi într-o pungă. Grupul era format din armatele Wehrmacht 6 și 18. Grupul de Armată C comandat de Wilhelm Ritter von Leeb era compus din 18 divizii și trebuia să prevină o eventuală încercare a aliaților de ocolire prin flanc cu pornire de pe Linia Maginot. Grupul trebuia să execute atacuri asupra instalațiilor defensive ale Liniei Maginot și
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
18 divizii și trebuia să prevină o eventuală încercare a aliaților de ocolire prin flanc cu pornire de pe Linia Maginot. Grupul trebuia să execute atacuri asupra instalațiilor defensive ale Liniei Maginot și de-a lungul Rinului. Wilhelm Ritter von Leeb comanda 2 armate - 1 și 7. Marele avantaj al germanilor era reprezentat de comunicațiile radio. Toate tancurile germane erau dotate cu aparate de emisie recepție radio, care permiteau comunicarea necriptată între unități. Dotarea cu radiouri permitea comandanților tancurilor germane să răspundă
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
au reușit la rândul lor să provoace pierderi germanilor. Pe 19 mai, după ce a primit întăriri, de Gaulle a mai încercat să efectueze un atac, dar blindatele franceze au fost respinse, pierzând 80 din cele 155 de vehicule. "VIII. Fliegerkorps" comandate de von Richthofen au fost cele care și-au adus contribuția hotărâtoare la înfrângerea francezilor prin identificarea mișcărilor acestora și atacarea lor în timpul operațiunii ofensive. S-a apreciat că atât înfrângerea diviziei comandate de de Gaulle, cât și distrugerea Armatei
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
din cele 155 de vehicule. "VIII. Fliegerkorps" comandate de von Richthofen au fost cele care și-au adus contribuția hotărâtoare la înfrângerea francezilor prin identificarea mișcărilor acestora și atacarea lor în timpul operațiunii ofensive. S-a apreciat că atât înfrângerea diviziei comandate de de Gaulle, cât și distrugerea Armatei a 9-a franceze este datorată în principal acțiunilor unităților Luftwaffe comandate de Richthofen. Deși acțiunea lui de Gaulle poate fi considerată un succes parțial, atacurile de pe 17 și 19 mai nu au
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
hotărâtoare la înfrângerea francezilor prin identificarea mișcărilor acestora și atacarea lor în timpul operațiunii ofensive. S-a apreciat că atât înfrângerea diviziei comandate de de Gaulle, cât și distrugerea Armatei a 9-a franceze este datorată în principal acțiunilor unităților Luftwaffe comandate de Richthofen. Deși acțiunea lui de Gaulle poate fi considerată un succes parțial, atacurile de pe 17 și 19 mai nu au modificat în mod semnificativ situația generală în favoarea aliaților. Operațiunea comandată de de Gaulle a fost de fapt singurul contraatac
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
-a franceze este datorată în principal acțiunilor unităților Luftwaffe comandate de Richthofen. Deși acțiunea lui de Gaulle poate fi considerată un succes parțial, atacurile de pe 17 și 19 mai nu au modificat în mod semnificativ situația generală în favoarea aliaților. Operațiunea comandată de de Gaulle a fost de fapt singurul contraatac efectuat de francezi împotriva forțelor invadatoare germane. Aliații nu au întreprins nicio acțiune serioasă pentru oprirea înaintării corpurilor de blindate germane, sau măcar pentru evitarea distrugerii de către acestea. Tancurile germane și-
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Gort, comandatul Corpului Expediționar Britanic, la cartierul general de lângă Lens. El i-a cerut lui Gort să salveze Corpul Expediționar printr-un atac spre sud-vest spre Amiens. Gort i-a răspuns că șapte din cele nouă divizii pe care le comanda erau deja angajate în lupta pe Escaut și mai îi rămăseseră doar două divizii cu care ar fi putut să organizeze un asemenea atac. Ironside s-a interesat mai apoi cine era superiorul lui Gort în Franța. Gort l-a
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
germane au ocupat orașul Amiens și au asigurat controlul asupra celui mai vestic pod de peste râul la Abbeville. Această mișcare a izolat forțele britanice, franceze, olandeze și belgiene din nord. Pe 20 mai, o unitate de recunoaștere din cadrul "2. Panzerdivision" comandate de Rudolf Veiel a ajuns la Noyelles-sur-Mer, la 100 km vest de pozițiile inițiale de pe 17 mai. De aici, tanchiștii germani puteau să vază estuarul râului Somme și Canalul Mânecii. A apărut astfel o pungă uriașa, în care fusese prins Grupul
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Garnizoana britanică a orașului s-a predat pe 25 mai, nu mai înainte ca Royal Navy să reușească să evacueze 4.286 militari aliați. RAF a asigurat acoperirea aeriană a operațiunii de evacuare, interzicând avioanelor "Luftwaffe" să intervină. "10. Panzerdivision" comandată de Ferdinand Schaal a atacat Calais pe 24 mai. În sprijinul apărătorilor au fost debarcate întăriri cu doar 24 de ore înainte de atacul germanilor - Regimentul al 3-lea de tancuri, echipat cu blindate ușoare și Brigada a 30-a de
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
soldații aliați au intrat în criză de muniție, iar germanii au reușit să străpungă liniile fortificate de apărare în jurul orei 13:30 pe data de 26 mai, cu aproximativ 30 de minute mai inainte de termenul limită al retragerii trupelor comandate de Schaal. În timp ce principalele fortificații ale orașului au fost ocupate de germani după ce apărătorii francezi au capitulat, soldații britanci au continuat lupta în regiunea docurilor până în dimineața zilei de 27 mai. Marina britanică a reușit să evacueze aproximativ 440 de
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
a fost de acord cu ordinul de încetare a atacului, ordin pe care Hitler l-a aprobat. Acest ordin a rămas până în ziua de astăzi un subiect de controversă în rândul istoricilor militari. În același timp, Grupul de Armată B comandat de Bock își avea diviziile, inclusiv rezervele și unitățile de sprijin aerian, întinse pe un front foarte lung. Efectivele de sub comanda sa erau reduse la doar 21 de divizii. Prin comparație, Grupul de Armata A avea 70 de divizii, dintre
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
rândul trupelor aliate a continuat. După evacuarea de la Dunkerque și în timp ce Parisul erea supus unui asediu de scurtă durată, Divizia I de infanterie canadiană a fost trimisă în Bretania numai pentru ca să fie retrasă după capitularea Franței. Divizia I blindată britanică comandată de generalul Evans, total lipsită de trupele de infanterie, care fusesereă trimise să apere regiunea Calais, a ajuns în Franța în iunie 1940. Tanchiștilor britanici li s-a alăturat un batalion de geniști scoțieini. Noua mare unitate a primit sarcina
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
să provoace nicio străpungere importantă a liniilor defensive franceze. "4. Armee" a reușit să cucerească mai multe capete de pod peste râul Somme, dar germanii au luptat din greu pentru ca sa traverseze râul Aisne. În timpul luptelor de pe râul Aisne, "XVI Panzerkorps" comandate de Erich Hoepner au desfășurat în luptă peste 1.000 de vehicule blindate și două divizii de tancuri. Germanii au pierdut în primele faze ale atacului 80 de vehicule blindate. Weygand organizase o apărare în adâncime care a pus multe
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
oprească prin bombardmente aeriene traversarea a fost sortită eșecului. Rapoartele germane amintesc de faptul că bătălia a costat viețile a multor militari, inamicul rezistând puternic, în special în păduri și în fâșiile forestiere. La sud de Abbeville, Armata 10 franceză comandată de generalul Robert Altmayer a cedat presiunii germane și s-a retras spre Rouen și spre sud de-a lungul Senei . Creșterea ritmului înaintării germane a reflectat capacității de luptă a francezilor. Rommel și tanchiștii pe care îi comanda din
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
franceză comandată de generalul Robert Altmayer a cedat presiunii germane și s-a retras spre Rouen și spre sud de-a lungul Senei . Creșterea ritmului înaintării germane a reflectat capacității de luptă a francezilor. Rommel și tanchiștii pe care îi comanda din "7. Panzerdivision" s-au îndreptat spre vest, traversând Sena spre Normandia și au cucerit portul Cherbourg pe 18 iunie. În timpul deplasării spre Cherbourg, Rommel a forța capitularea Diviziei 51 de scoțieni pe 12 iunie. În timpul operațiunilor armate, "Luftwaffe" a
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
colabora cu Grupul de Armată A la încercuirea și cucerirea Liniei Maginot. Operația celor două Grupuri viza izolarea regiunii Metz și a fortificațiilor de aici pentru împiedicarea unui contraatac francez pornit din Alsacia împotriva forțelor germane de pe Somme. "XIX Korps" comandate de Guderian trebuiau să înainteze spre frontiera francezo-elvețiană și să prindă în capcană forțele franceze în Munții Vosgi. În același timp, "XVI Korps" ataca Linia Maginot dinspre vest printr-o manevră care viza spatele slab apărat - orașele Verdun, Toul și
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
de piese de artilerie de calibru mediu, dar și cu tunuri calibru mare și mortiere. Diviziile franceze 104 și 105 au fost nevoite să se retragă în Munții Vosgi pe 17 iunie sub presiunea germană. În aceeași zi, "XIX Korps" comandate de Guderian au atins frontiera elvețiană, iar Linia Maginot a fost izolată de restul Franței. Cele mai multe unități franceze au capitulat până pe 25 iunie, iar germanii au declarat că au luat 500.000 de prizonieri. Câteva dintre fortificațiile puternice au continuat
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
ca în această latură a Palatului princiar să se amenajeze un muzeu al Cetății, o bibliotecă, acel "asylum litterarum" care a făcut faimoasă la un moment dat cetatea Oradea (Biblioteca Episcopului Ioan Vitéz de Zredna, cuprinzând cărți copiate aici sau comandate în Italia. Ea a stat la baza celebrei biblioteci "Corviniana" a lui Matei Corvin și a servit pentru elevarea multor principi, diplomați sau umaniști transilvăneni) și o cafenea. Un lapidariu la subsol, cu spații expoziționale, spații de depozitare, spații de
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
Otto von Habsburg, a decedat la 4 iulie 2011. Franz Ferdinand, care a fost asasinat în 1914 la Sarajevo, era unchiul lui . Asasinarea unchiului l-a făcut moștenitor al tronului imperial. În primii doi ani ai războiului, în calitate de feldmareșal, a comandat trupele austro-ungare în luptele de pe frontul italian, pe urmă de pe frontul răsăritean. Carol I a devenit conducătorul Austriei din noiembrie 1916 (nu a fost încoronat ca împărat), iar la 30 decembrie 1916 la Budapesta, în catedrala Sf. Matia, a primit
Carol I al Austriei () [Corola-website/Science/302672_a_304001]
-
frământat zeci de ani dearândul satele românești din Transilvania, atingându-și culmea în "răscoala fără sânge" a călugărului Sofronie din Cioara, de teama căruia tremura guvernul din Sibiu mai ales în timpul războiului de șapte ani (1756-1763), când oștile împărătești erau comandate la luptă pe frontul apusean. Rezultatul răscoalei lui Sofronie a fost trimiterea învățatului episcop sârb Dionisie Novacovici în Transilvania pentru păstorirea sufletească a Românilor ortodocși - deci o "însemnată izbândă smulsă prin îndârjita împotrivire a preoților și a oamenilor dela sate
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
de pedepsire a lui Horthy, dar s-a răzgândit. La 19 martie 1944 a avut loc ocuparea Ungariei, sub numele de cod "Margarethe I". Mareșalul Reichului Heinrich Himmler, șeful Oficiului Suprem al Securității Reichului (RSHA) Ernst Kaltenbrunner, trupele de uscat comandate de feldmareșalul Maximilian von Weichs, 600 de agenți ai Gestapo-ului și ai Serviciului de Securitate (SD) sub comanda lui Hans Geschke și o subunitate specială de circa 250 de ofițeri SS, în frunte cu Adolf Eichmann, șeful Biroului IV
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
Midway. Pentru a lupta cu un inamic cu privire la care se aștepta să aibă patru sau cinci portavioane, amiralul Chester Nimitz, comandantul suprem al Zonelor din Oceanul Pacific, avea nevoie de toate portavioanele disponibile ale Statelor Unite ale Americii. Avea deja la îndemână grupul operativ comandat de viceamiralul William Halsey, format din portavioanele "Enterprise" și "Hornet", deși Halsey s-a îmbolnăvit de psoriazis și a trebuit să fie înlocuit de contraamiralul Raymond Spruance, comandantul escortei. Nimitz s-a grăbit să recheme flota comandată de contraamiralul Fletcher
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]