11,264 matches
-
51 î.Hr.), iar cinci secole mai târziu prăbușirea Imperiului Roman de Apus (476 d.Hr.) a permis pătrunderea noilor populații germanice. Francii, conduși de Clovis (481-511), ocupă Gallia și pun bazele unui regat barbar, acceptând colaborarea cu nobilimea locală și creștinismul. Carol cel Mare încoronat, cu acceptul papei Leon al III-lea, în Catedrala Sf.Petru din Roma, ca împărat roman al Imperiului Carolingian (800), s-a dovedit un mare războinic (anexează teritorii din Europa centrală și sud-vestică, din Panonia la
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
de declin ale acestui popor de „învingători”, cu personalități care au știut să cultive spiritul național fără a fi șovini, xenofobi. Începuturile statale se leagă de numele unificatorului Gorm cel Bătrân (secolul al IX-lea), cel care a introdus și creștinismul peste zeitățile războinice păgâne. Odin și Thor au trebuit să cedeze locul pacifistului Hristos, în timp și nu fără torsiuni și jertfe. Era Vikingă a fost marcată de războaie civile și lupte pentru succesiune. Regele Knut cel Mare (1019-1035) a
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
familiei îndeplinea zilnic anumite ritualuri, dar cele comunitare erau dirijate de sacerdoți (preoți, preotese, magi, prezicători). Marile sărbători erau oficiate de regi. Ritualul sângelui se practica cu prilejul jurămintelor de frăție când runele sacre erau stropite cu propriul sânge. Începuturile creștinismului se leagă de misiunea călugărului benedictin Ankgar (830) și a episcopului Unni din Hamburg (936). Templul păgân din Uppsala continuă însă să venereze vechile divinități războinice. Abia în secolul al XII-lea se poate vorbi de convertirea la noua religie
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
și-a schimbat înțelesul, și orice persoană care nu era de rit iudaic era numită "elen". Către sfârșitul antichității, grecii își spuneau "romaioi", adică romani (după Edictul lui Caracalla din 212, practic toți grecii erau cetățeni romani). După convertirea la creștinism a Imperiului Roman de Răsărit, "elen" a ajuns să fie sinonim cu "păgân", recăpătându-și sensul inițial național la începutul celui de-al doilea mileniu. Europenii occidentali folosesc numele de "greci", iar perșii și turcii folosesc numele "Yunan", adică ionieni
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
indoneziană și malaeză. Numele ebraic înrudit, "Yavan" sau "Iavan" (יָוָן), este folosit ca referire la Grecia din perioada biblică și până astăzi. Un personaj cu același nume, Iavan, apare și în "Geneza" 10:2. Odată cu instituționalizarea creștinismului în primele secole ale erei noastre, numele "elen" a ajuns să fie folosit cu sensul de "păgân", și și-a păstrat acest înțeles până la sfârșitul mileniului, timp în care Biserica creștină a jucat un rol important în cadrul acestei tranziții. Se
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
termen a încetat să reprezinte un etnic grec sau un adept al culturii grecești, ci pe păgâni în general, indiferent de naționalitate. Încercarea împăratului Iulian de a restaura păgânismul a eșuat, și, după papa Grigore I, "lucrurile au evoluat în favoarea creștinismului, iar poziția elenilor s-a înrăutățit considerabil". O jumătate de secol mai târziu, creștinii protestau împotriva eparhului de Alexandria, pe care îl acuzau de a fi elen. Teodosie I a luat pentru prima oară măsuri "oficiale" împotriva păgânismului, însă reformele
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
primit gradul de Maestru în aceeași lojă din capitala Franței. Constantin Daniel Rosenthal studiază și pictează la Paris și Londra în anii 1845-48, în condiții materiale dificile. La Paris devine membru al Societății studenților români din Paris. A trecut la creștinism în 1847 și și-a luat prenumele Constantin. În 1848 revine la București și participă activ la revoluția română din 1848, fapt pentru care guvernul revoluționar îi acordă naturalizarea. O însoțește cu devotament pe Maria Rosetti (soția lui C.A
Constantin Daniel Rosenthal () [Corola-website/Science/303938_a_305267]
-
în sensul medieval timpuriu al termenului. Aici trebuie să menționăm în mod deosebit, conducerea marelui prinț "Cavanșir" (Djavanșir 637-681), un important om de stat al secolului VIII d.Hr. Albania caucaziană a fost una dintre cele mai vechi țări creștine. Creștinismul în Albania a parcurs cele două etape: apostolică (siriofilia) și grecofilă. În prima perioadă, creștinismul se predă în limba aramaică, fiind legată atât de activitatea apostolilor și ucenicilor, cât și a misionarilor din Siria si Armenia , din secolul I - II
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
prinț "Cavanșir" (Djavanșir 637-681), un important om de stat al secolului VIII d.Hr. Albania caucaziană a fost una dintre cele mai vechi țări creștine. Creștinismul în Albania a parcurs cele două etape: apostolică (siriofilia) și grecofilă. În prima perioadă, creștinismul se predă în limba aramaică, fiind legată atât de activitatea apostolilor și ucenicilor, cât și a misionarilor din Siria si Armenia , din secolul I - II d.Hr. Perioada a doua (grecofilia) a fost foarte scurtă, după ce Biserica Albană a intrat
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
Ierusalim, pe când sursa bisericii armene vine de la bisericile din Osroene și Capadocia elenă. Formarea primei comunității creștine din Albania, ca si cea din Armenia, a fost opera apostolilor Tadeu, Elisei și Bartolomeu. S-a fixat și data oficială a proclamării creștinismului ca religie de stat în Albania, anume anul 313. Albania în secolele V-VI s-a implicat în lupta dogmatică (lupta dintre monofiziți și diofiziți), care s-a desfășurat în tot răsăritul creștin. Dispariția influenței politice a Sasanizilor din Iran
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
influenței politice bizantine în Caucaz, Biserica Albană și cea Georgiană au primit diofizitismul. După cucerirea Caucazului de Sud de către arabi, Califatul a urmat politica Sasanizilor în privința populațiilor creștine. Pentru a contrabalansa influența diofizitismului bizantin, Califatul a susținut varianta monofizită a creștinismului în Transcaucazia și Armenia. Convertind la islam o parte din poporul alban și sprijinind creștinismul monofizit, Califatul a realizat în paralel o politică de îndepărtare ideologică reciprocă a popoarelor locale. Datorită contactului direct dintre Georgia și Imperiul Bizantin, califatul nu
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
Caucazului de Sud de către arabi, Califatul a urmat politica Sasanizilor în privința populațiilor creștine. Pentru a contrabalansa influența diofizitismului bizantin, Califatul a susținut varianta monofizită a creștinismului în Transcaucazia și Armenia. Convertind la islam o parte din poporul alban și sprijinind creștinismul monofizit, Califatul a realizat în paralel o politică de îndepărtare ideologică reciprocă a popoarelor locale. Datorită contactului direct dintre Georgia și Imperiul Bizantin, califatul nu a reușit să detașeze provinciile din Georgia de la unirea politică și ideologică cu Bizanțul. Califatul
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
perioadei Etum. Știința dispune de câteva manuscrise cu traduceri din limba albană în cea armeană. Renumitul caucazolog dr. Zaza Alexidze a descoperit în 1996, în peninsula Sinai (mănăstirea Sfânta Ecaterina) din Egipt, manuscrise noi în albană. După căderea Regatului Alban, creștinismul a mai supraviețuit până astăzi într-o provincie mai târziu anexată a Albaniei și cu populație mixtă, și anume Arțah (azi Regiunea Nagorno-Karabah, cu populație majoritară armenizată). Albanii au suferit un proces lung de deznaționalizare. Cei care locuiau în provinciile
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
a combătut montanismul și a avut raporturi pozitive cu casa imperială, prin intermediul Marciei, favorita împăratului Comodus, prin care a obținut eliberarea unui grup de creștini condamnați la munci silnice la ocne în Sardinia. Având în vedere toleranța împăratului Commodus față de creștinism, este puțin probabil ca Papa Victor I să fi fost martirizat. Papa Victor I a fost sanctificat și este menționat pe 28 iulie.
Papa Victor I () [Corola-website/Science/304283_a_305612]
-
își are rădăcinile în sosirea slavilor, care au dat semnalul începutului colonizării permanente și dezvoltării istorice pe teritoriul actual al Poloniei. În timpul dinastiei Piaștilor a fost adoptat creștinismul în 966 și s-a creat o monarhie tipică pentru Evul Mediu european. Perioada dinastiei Jagiellone a adus strângerea legăturilor cu Marele Ducat al Lituaniei, dezvoltare culturală și extindere teritorială, culminând cu formarea Uniunii Polono-Lituaniene în 1569. În faza sa
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
botezat în ritul creștin occidental în 966. Mieszko a dus la bun sfârșit unificarea teritoriilor tribale ale slavilor occidentali, fundamentale existenței noii țări. După apariția sa, Polonia a fost condusă de o serie de domnitori care au convertit populația la creștinism și au înființat un puternic regat integrat culturii europene. Fiul lui Mieszko, Boleslav cel Viteaz, a înființat teritoriul ecleziastic polonez, a urmărit cuceriri teritoriale și a fost oficial încoronat în 1025, devenind primul rege al Poloniei. A urmat apoi prăbușirea
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
1505 a transferat puterea legislativă de la monarh în mâinile "Sejm"ului. Acest eveniment a marcat începutul perioadei denumite „Libertatea de Aur”, în care statul a fost guvernat de nobilimea polonă „liberă și egală”. Reforma protestantă a făcut profunde incursiuni în creștinismul polonez, ceea ce a avut ca rezultat o toleranță religioasă unică la acea vreme în politica europeană. Curentele Renașterii europene au evocat în Polonia Jagiellonă târzie (în timpul regilor Sigismund I cel Bătrân și Sigismund al II-lea Augustus) o imensă înflorire
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
major de mesaje misogine, ba dimpotrivă, încărcate cu mesaje egalitare și cu o insistență semnificativă asupra atitudinii femeilor din preajma lui Hristos și a lui Hristos față de femei. Miroiu utilizează acest filon de inspirație ca să argumenteze valențele feministe și ecofeministe ale creștinismului (îndeosebi a celui răsăritean, în virtutea "perihorezei".Plecând din acest loc, ea reia discuția în contextul eticilor seculare, amintite la început, critică parțial perspectivele raționaliste și etica grijii și oferă o interpretare „convenabilistă”, avantajoasă față de celelalte fiindcă poate să fie aplicată
Mihaela Miroiu () [Corola-website/Science/304332_a_305661]
-
preoții iranieni au încercat să combată învățăturile lui Zoroastru, au readus vechea adorare a lui Mitra, mitrarismul s-a întins în lungul și latul răsăritului și în alte regiuni mediteraneene, fiind pentru un timp contemporan cu iudaismul cât și cu creștinismul Numărul de zoroaștrii s-a redus mult în ultimele secole, dar această religie continuă să existe. Cea mai mare parte dintre membrii se găsesc în India și Iran. Există și alte asociații în lume. Zoroastrismul are o importanță unică în
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
se găsesc în India și Iran. Există și alte asociații în lume. Zoroastrismul are o importanță unică în istoria religiilor lumii datorită tradițiilor occidental avraamice și orientale dharmice. Învățăturile lui Zoroastru au lăsat urmă în cele trei mari religii: iudaismul, creștinism și prin aceste două a fost influențat și islamul. Exemplu de aceste urme sunt: îngerii, arhanghelii etc, la fel ca și personificarea răului ca "șarpe" sau "întuneric" și Dumnezeu ca "lumină". Unele studii (Boyce, 1987; Black and Rowley, 1987; Duchesne-Guillemin
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
ca și personificarea răului ca "șarpe" sau "întuneric" și Dumnezeu ca "lumină". Unele studii (Boyce, 1987; Black and Rowley, 1987; Duchesne-Guillemin, 1988) cred că un mare număr de elemente de eshatologie, angeologie și demonologie a iudaismului, o influență mare în creștinism, are originea în zoroastrism și a fost transferată iudaismului în timpul captivității babiloniene și erei persane. Cu toate acestea, există diferențe între sistemele de gândire. Prima referință a respectivei influențe se găsește în Isaia 45:5-7. Potrivit lui Mary Boyce, ""zoroastrismul este
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
p. 1). "Zoroastrismul a fost propus ca cea mai importantă sursă post-Torah , care s-a născut în timpul captivității babilonice". La un moment dat în secolul al III-lea d.C. zoroastrismul avea un număr similar de adepți ca și cei ai creștinismului. A fost o concurență pe muchie de cuțit, o situație de „pat”, până la urmă ieșind victorios creștinismul din această dispută ideologică. Zoroastrismul s-a format în jurul anilor 1600-1200 î.Hr. (în funcție de sursele folosite) în nord-estul Iranului de către profetul Zoroastru, ale cărui
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
captivității babilonice". La un moment dat în secolul al III-lea d.C. zoroastrismul avea un număr similar de adepți ca și cei ai creștinismului. A fost o concurență pe muchie de cuțit, o situație de „pat”, până la urmă ieșind victorios creștinismul din această dispută ideologică. Zoroastrismul s-a format în jurul anilor 1600-1200 î.Hr. (în funcție de sursele folosite) în nord-estul Iranului de către profetul Zoroastru, ale cărui învățături au fost scrise în Avesta. Se crede ca zoroastrismul este una dintre primele religii monoteiste din
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
1823-1900), din grecescul "henos"-unul și "teos"- dumnezeu. Divinitatea principală venerată are calitățile divinității supreme. Reprezintă o încercare de unificare a unui dumnezeu suprem, a religiilor politeiste comune în acele timpuri. Se crede că a influențat alte religii ca iudaismul, creștinismul și islamul. Ahura Mazda este dumnezeul principal. Membrii zoroastrismului venerează focul etern ca simbol divin. Zoroastru predica dualismul bazat în lupta dintre Bine și Rău, Lumina și Întuneric. Principiul lui Zoroastru este că există un spirit bun Spenta Mainyu, identificat
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
unei singure generații prin meme de schimb între prozeliți. Cei mai mulți oameni vor împărtăși religia învățată de la părinți pentru toată viața. Multe religii implică elemente contradictorii că pedepsirea apostaziei sau demonizarea necredincioșilor. În cartea Gândul contagios, Lynch identifica memele transmise în Creștinism ca fiind deosebit de puternice în aplicabilitate. Cei credincioși consideră procesul de convertire al celor necredincioși ca fiind atât datorie religioasă cât și act de altruism. Promisiunea paradisului pentru cei credincioși și amenințarea iadului pentru necredincioși constituie un stimulent puternic pentru
Memă () [Corola-website/Science/304443_a_305772]