10,048 matches
-
chiar mezofile. Dintre angiosperme întâlnim pe: Achillea collina, Agrostis tenuis, Anthoxanthum odoratum, Aspera spica-venti, Asperula cynanchica, Briza media, Cynosurus cristatus, Cypripedium calceolus papucul doamnei, Dactylis glomerata, Dorycnium herbaceum, Festuca pratensis, Festuca sulcata, Festuca valesiaca, Knautia arvensis, Koeleria gracilis, Lilium martagon crinul de pădure, Lolium perenne, Medicago falcata, Medicago lupulina, Melampyrum arvense, Onobrychis viciifolia, Orchis coriophora - ploșnițoasă, Orchis morio - untul vacii, Poa pratensis, Rhinanthus minor, Rhinanthus rumelicus, Serratula tinctoria, Teucrium chamaedrys, Trifolium campestre, Trifolium montanum, Trifolium ochroleucon, Trifolium pratense, Viola augustifolia, Viola
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
analizată pe trei paliere, și anume modernism - tradiționalism (faza literară), estetism - ortodoxism (faza estetică) și intelectualism - misticism (faza ideologică); reacțiile lui Pompiliu Constantinescu (Creștinismul folcloric, Reflexii polemice) la articolul Sensul tradiției, publicat de Nichifor Crainic în „Gândirea” sau la manifestul „Crinului Alb”, unele intervenții din rubrica „Revista faptelor literare” ș.a. K. promovează studii de critică și teorie literară de indiscutabilă valoare: Criza lirică de Tudor Vianu, Considerații asupra romanului românesc de Pompiliu Constantinescu (în serial), Scheme de suprafață de Paul Zarifopol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
simți față de cineva, atunci când nu-ți găsești cuvintele. Știai că și florile au un limbaj al lor? Urmărește tabelul de mai jos și vezi ce semnificație are fiecare floare: Floarea Semnificația ei Anemona așteptare, nerăbdare Bujor timiditate, sfiala Crizantema bucurie Crin frumusețe, eleganță Crin alb puritate Frezie inocenta Garoafă dragoste durabilă Gladiola generozitate Iasomie grație și eleganță Lalea faima, renume Magnolia frumusețe, dragoste de natură Margareta simplitate Mușcata preferință Narcisa respect Orhidee apreciere a frumuseții Buchet de trandafiri Trandafir alb Trandafir
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
atunci când nu-ți găsești cuvintele. Știai că și florile au un limbaj al lor? Urmărește tabelul de mai jos și vezi ce semnificație are fiecare floare: Floarea Semnificația ei Anemona așteptare, nerăbdare Bujor timiditate, sfiala Crizantema bucurie Crin frumusețe, eleganță Crin alb puritate Frezie inocenta Garoafă dragoste durabilă Gladiola generozitate Iasomie grație și eleganță Lalea faima, renume Magnolia frumusețe, dragoste de natură Margareta simplitate Mușcata preferință Narcisa respect Orhidee apreciere a frumuseții Buchet de trandafiri Trandafir alb Trandafir roz Trandafir galben
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
izvor, care cu curgerile cereștilor bunătăți adapă sfânta biserică și tot sufletul creștinesc; aleasă este, că este chiparos, carele cu nălțime covârșește cerurile, și pentru mirosul cel din fire s-au arătat departe de toată stricăciunea; aleasă este, că este crin, că măcar de-au și născut între mărăcinii nenorocirii cei de obște, iar nu și-au pierdut niciodată podoaba albiciunii; aleasă este, că este nor, care n-au ispitit nici o greime a păcatului; mai aleasă este, pentru că este fecioară mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în poezia Renașterii, spre a se reînnoi prin simboliști: Cât au călcat cu piciorul, N-au mai văzut crăișorul Câte flori împodobite, Câte râuri limpezite! Oh! câți trandafiri miroase Cu foi rumene, frumoase! Rosmarinii au verdeață Și garoafele roșeață. Aici crinul să albește, Colea nardul frumos crește. Chedrul ramurile-și tinde, Care mult văzduh cuprinde. Chiprul frunze înverzește, Și văzduhul le clătește. Izvoarele curg răcite, Ca cristalul limpezite. Barac are, în numeroasele lui prelucrări, un adevărat geniu al titlului analitic care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
une dame romaine de Vigny), care deschide seria poeziei indolenței pămîntene: Apoi din feredea iesă sprijinită de curtence, În crevat trufaș se culcă sub șalurile subțiri; Și jupineasa bătrână începe trupul să-i frece Cu spirturi de dânsa stoarse din crini și din trandafiri. Iar ca razele luminii să nu-i facă supărare, Fetele slobod perdele de un atlas argintit, Și lângă ea pun în glastre bucheturi mirositoare, Dar cucoana când adoarme la un consul au gândit. Prozatorul nu e mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rând Petică glorifică diafanitatea florilor, fragranța cărnurilor vegetale: Parfum din flori pălite și uitate, Poemă tăinuită-ntr-o petală, Te stingi în dureroasa-ți voluptate În seara singuratecă și pală, Parfum din flori pălite și uitate... fecioarele cu incarnat de crin ale lui Botticelli întristatul, Mult vestitul florentin... fecioarele pale trecând muzical: O, marile pasionate, O, tragicele Magdalene, Femei etern îndurerate Ca niște triste cantilene. Pe urmele îndepărtatului Radu Ionescu, poetul se cutremură de acordurile pianinelor funerare: Acorduri murmurate de negre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un ecou (prin Samain) al simbolismului mallarmean. Tema acestor poezii încărcate uneori de descripții și încercări de afabulație este intrarea în extaz sub valul edenic al mirosurilor: Ca o biserică miroasă seninul cucerit o clipă, Dar se trezesc în umbră crinii, vărsîndu-și boarea lor profană, Văzduhu-i greu cât n-ar fi-n stare vâslind să-l taie o aripă, Un trandafir murind se farmă pătând cuprinsul ca o rană. Și tot mai grea, mai tare crește naiva florilor urgie, Se-ntrec
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lungimi intolerabile, cele mai simple propoziții compli-cîndu-se printr-un cifru de convenții simbolice (azimă, vin, blid, năframă), cam în stilul liturgic al lui Claudel sau în maniera Roman de la rose. Poeta încearcă să tragă "lanțul avarelor tăceri", ca să ajungă la "crinii" care simbolizează ceva, însă e înțepată de "spinii" care și ei înseamnă ceva, intră în "cimitirul nădejdilor", unde dă de un chin ce-i prihănește "mirul prohodului din suflet", ori vorbește de "coasele toamnei" care trec prin "lunca nădejdilor", unde
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mi-l mănâncă; Și-n mine-ntemnițată ca-ntr-o cușcă Zbiară și mușcă... Apoi aspiră la voluptăți mai sublime, la topirea în flacăra solară. Spiritul îi e zbuciumat de duhuri negre, de "visul rău", și atunci scăparea este într-un Crin grandios, sau, bolnav, își caută vindecarea în extirpațiune: Mi-e bolnav cugetul și-aș vrea să-l rup - Cum rupi unui păianjen un picior! Aci întunecat, spiritul merge în noapte ca pe corăbii cu felinare verzi, aci purificat, alunecă pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vindecarea în extirpațiune: Mi-e bolnav cugetul și-aș vrea să-l rup - Cum rupi unui păianjen un picior! Aci întunecat, spiritul merge în noapte ca pe corăbii cu felinare verzi, aci purificat, alunecă pe o luntre serafică cu un crin la cârmă. Viața poetului este astfel o veșnică trecere din negru în alb (dispozițiune romantică), din crunte melancolii în extaze și jubilări. Vântul bătrân într-o clipă de umoare neagră capătă guri de câini lătrători, se înfurie ca un taur
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în care contemplarea metafizică, ortodoxismul raporturilor Orient-Occident erau criterii esențiale de afirmare, reprezintă o posibilitate, o soluție în marea criză a vremii noastre, ceea ce „aștepta Heidegger de la noi la ieșirea din răscrucea în care se găsește filosofia azi”. În Manifestul crinului de pădure sau Mărturia unui om al secolului, V. cuprinde într-o relevantă unitate toate elementele viziunii sale asupra destinului românesc în contextul realităților contemporane. Studiul e totodată o replică de readaptare a punctelor de vedere în raport cu o nouă revenire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
blîndă: „Cu vălul alb ca gazul, cu manta onduloasă, Cu părul tău de aur ca raze răsfirat, Vin’ scumpa mea Elvira, și sînu-ți Înfocat Lipește-l de-astă liră și mută, și duioasă. Cu degetu-ți de roze, d-albeața unui crin, Deșteaptă-n ea un sunet, Elviră-Înamorată; Cu-acel sunet imită pe coarda-nfiorată CÎntarea mea din urmă și ultimul suspin.” Două remarci putem face privitoare la aceste versuri: diafanitatea, Întîi, a portretului, și asocierea, apoi, a erosului cu simțul creației. Dragostea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spiritualizînd complet ideea de feminitate pînă ce amorul devine un „extaz angelic”. Să reținem, după ocolul făcut În mitologie, și această spaimă ipocrită, văcăresciană, exprimată Într-o limbă barbară: „A! bellă ești, dilecto! și capellura-ți blondă, De voluptate peplu, ca crinii lui Amor, Cu buclele lui Phebu te-mmantă, te circondă Electric radioasă. Te-acoperă, că mor!” Femeia provoacă nu numai un extaz spiritual, dar și delirul creațiunii, acel impavid nesațiu pe care l-am Întîlnit În multe versuri. SÎnt momentele (fericite
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prin ea Însăși. Poetul Îi spune, printr-o imagine, „icoană-a fericirii”. Alte referințe sînt tot atît de vagi, imateriale: inima ca o liră, „silf ce vine pe raza unei stele”, „zambila primăverii” ce Împarte „desfătător miros”, albeața și delicatețea crinului etc. Să urmărim puțin tehnica așteptării la Gr. Alexandrescu. Ca și parfumul zambilei, „ființa de iubire” se simte de departe. Pasul ușor „abia se Însemnează” pe iarba mlădioasă, privighetoarea o ia drept trandafir, zefirul sărută fruntea grațioasă, florile grădinii o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ființa de iubire” se simte de departe. Pasul ușor „abia se Însemnează” pe iarba mlădioasă, privighetoarea o ia drept trandafir, zefirul sărută fruntea grațioasă, florile grădinii o privesc cu pizmă, În făptura ci se unesc „cu grație cerească” garoafele și crinii (De ce suspin). Gr. Alexandrescu are preferință, se vede limpede, pentru domeniul floral. O predilecție manifestă poetul și pentru Îngeri, flori ale cerului. Acestea sînt chemate În poem pentru a da o dimensiune a perfecțiunii. O perfecțiune imaterială, o grație ce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
liric pe care Îl creează această imaginație destrăbălată În dorința de a-și purifica obiectul. Există, În fapt, mai multe peisaje În poezia lui Bolintineanu. Cel din primele versuri (O fată tînără pe patul morții) nu se remarcă prin nimic. Crin, plîngeri ca un „prefum de noapte”, lumina ce moare-n „sînul nopții”, „buze de rouă”, plăceri molatice, argil molatic, filomela și moartea dulce - arată tendința de a senzualiza elegia, În spiritul, dealtfel, al romantismului minor. Poetul este mai imprudent confesiv
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
specială a realului; imaginația vrea să-și apropie o lume mirifică În care cerul, pămîntul și marea fuzionează și participă la o existență virginală. CÎmpul este „Însmălțat”, aerul „Îmbălsămit”, raza (lumina) „beată”, femeile au fața albă ca mărgăritarul, gîtul de crin, ochii de foc, gura lor este un rubin grațios și mîna e subțire și dalbă. PÎnă și singurătatea este În acest ținut o fantasmă dulce, ca și durerea, melancolia, cuprinse, toate, de starea de delir a plăcerii. Sun-ul este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
subțire și dalbă. PÎnă și singurătatea este În acest ținut o fantasmă dulce, ca și durerea, melancolia, cuprinse, toate, de starea de delir a plăcerii. Sun-ul este, Încă o dată, dumnezeiesc, lunea doarme, amoroasă, peste un strat de roze și crini, sînii eroinei liliale sînt desfătători și parfumați ca niște „dragi gradine”... Se observă la Bolintineanu efortul de a implica Într-un chip mai direct sensibilitatea proprie În poezie și de a lărgi aria de referințe În sfera materiei. Bosforul său
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
regnurilor, Bolintineanu pune la un loc rozele și briliantele În bătaia muzicală a valurilor: „Valurile de roze, mărgăritare, RÎuri de aur și de briliant Ziua revarsă fără-ncetare Din cornu-i vesel de amarant...” Corespondentele lor florale sînt amarantul, roza și crinul. Roza este floarea preferată a lui Bolintineanu. Nu roza mistică a lui Nerval, ci roza profană, „drag simbol al vieții”. Crinul, introdus În toate comparațiile, are deja o tradiție În poezia română. Bolintineanu Îi alătură totdeauna iedera dulcelui („Un corp
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și de briliant Ziua revarsă fără-ncetare Din cornu-i vesel de amarant...” Corespondentele lor florale sînt amarantul, roza și crinul. Roza este floarea preferată a lui Bolintineanu. Nu roza mistică a lui Nerval, ci roza profană, „drag simbol al vieții”. Crinul, introdus În toate comparațiile, are deja o tradiție În poezia română. Bolintineanu Îi alătură totdeauna iedera dulcelui („Un corp dulce ca un crin”, „dulce crin din Ietnen”) sau pe aceea, mai abstractă a frumosului: corpul ei „un crin frumos”... Crinul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
preferată a lui Bolintineanu. Nu roza mistică a lui Nerval, ci roza profană, „drag simbol al vieții”. Crinul, introdus În toate comparațiile, are deja o tradiție În poezia română. Bolintineanu Îi alătură totdeauna iedera dulcelui („Un corp dulce ca un crin”, „dulce crin din Ietnen”) sau pe aceea, mai abstractă a frumosului: corpul ei „un crin frumos”... Crinul devine, la rîndul lui, un determinant de preț pentru obiectul erotic: gîtul, corpul, sînul (Îndeosebi sînul) primesc atributele aristocratice ale crinului: „adu-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui Bolintineanu. Nu roza mistică a lui Nerval, ci roza profană, „drag simbol al vieții”. Crinul, introdus În toate comparațiile, are deja o tradiție În poezia română. Bolintineanu Îi alătură totdeauna iedera dulcelui („Un corp dulce ca un crin”, „dulce crin din Ietnen”) sau pe aceea, mai abstractă a frumosului: corpul ei „un crin frumos”... Crinul devine, la rîndul lui, un determinant de preț pentru obiectul erotic: gîtul, corpul, sînul (Îndeosebi sînul) primesc atributele aristocratice ale crinului: „adu-mi sînul tău
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al vieții”. Crinul, introdus În toate comparațiile, are deja o tradiție În poezia română. Bolintineanu Îi alătură totdeauna iedera dulcelui („Un corp dulce ca un crin”, „dulce crin din Ietnen”) sau pe aceea, mai abstractă a frumosului: corpul ei „un crin frumos”... Crinul devine, la rîndul lui, un determinant de preț pentru obiectul erotic: gîtul, corpul, sînul (Îndeosebi sînul) primesc atributele aristocratice ale crinului: „adu-mi sînul tău ca crinul Unde dulci dorințe cresc” oftează poetul și, tot el, În delirul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]