12,059 matches
-
și el. Tomislav Nikolić a câștigat mult prin politică să de departizare a țării, astfel, după ce a devenit președintele Șerbiei, s-a autosuspendat din partid, acesta nefiind la ora actuală membru al niciunui partid politic. Partide politice: Partidul Democrat, Partidul Democrat din Șerbia, Partidul Socialist etc. În ciuda faptului că economia Șerbiei s-a confruntat în ultimele decenii ale secolului XX cu sancțiuni economice, cu dezintegrarea Iugoslaviei, cu războaie interetnice,a șomajului ridicat, cu agresiunea NATO, ce a afectat puternic infrastructură statului
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
se spune ca punea aviz pe toate documentele; pe toate le citea. Cea mai stabilă instituție din vremea lui Franco era guvernul, al cărui conducător era el însuși.Se spune chiar că în discuțiile purtate în guvern, el era mai democrat decât mulți democrați.Multiplele calități de această natură au fost evidențiate de Jose Antonio Giron, unul din miniștrii săi: „pas de bou, privire de soim, dintre de lup (diente de lobo) și făcea pe prostul”.A fost numit chiar El
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
de vedere opinia social-democraților (revoluție atinsă prin compromis cu burghezia și câștigarea prin mijloace electorale a puterii) nefiind mai puțin marxistă decât aceea a comuniștilor (revoluție violentă și confruntare directă între proletari și burghezie). Social-democrația a apărut în interiorul Partidului Social Democrat German și a avut drept rezultat abandonarea rădăcinilor marxiste, în vreme ce comunismul a dus la formarea a numeroase partide comuniste. Deși mai sunt încă multe mișcări sociale și partide politice revoluționare marxiste în toată lumea, de la prăbușirea Uniunii Sovietice și a statelor
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
ideolog socialist rus, de naționalitate evreu. A devenit liderul menșevicilor din Rusia la începutului de secol XX. Era fiul unor evrei din clasa de mijloc. A trăit în exil împreună cu alte personalități politice radicale. Martov a aderat la Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR). La al doilea congres al PSDMR, ținut la Londra în 1903, a avut cu Lenin o dispută asupra politicii de recrutare de noi membri. Lenin și-a publicat ideile despre cum trebuie ajutat partidul să
Iulius Martov () [Corola-website/Science/298471_a_299800]
-
ideea calității de membru acordată numai militanților total dedicați cauzei (revoluționarii profesioniști), și de Martov, care pleda în favoarea unei interpretări mai largi a noțiunii. Atât Martov cât și Lenin își bazau ideile de organizare pe tendințele dominante în partidele social democrate europene, în special în cel din Germania. Când s-a votat asupra chestiunii în discuție, grupul lui Lenin a pierdut și a provocat scindarea partidului. Deși numeric erau minoritari, ei au fost numiți bolșevici (majoritari) pe durata congresului și ulterior
Iulius Martov () [Corola-website/Science/298471_a_299800]
-
prin temele expuse în acele documente și filme. Asemenea publicații abundă pe plan internațional și astăzi. Comunismul se opune de asemeni francmasoneriei, pe care o consideră "mișcare burghezo-moșierească, cosmopolită și antipatriotică". Faptul că francmasonii pot fi de orice convingere politică democrată fără discriminări, lăsând politica "la poarta lojei" și păstrând pentru adversarii politici stimă și respect, nu este compatibil cu așa-zisa "luptă de clasă". Incompatibil cu idealurile masonice este și naționalismul de tip nedemocrat, care își promovează neamul nu prin
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
important să se mobilizeze toate resursele intelectuale de care aceasta dispune, ceea ce constituie baza metodei de "Predare prin Învățare". Din moment ce capacitatea de comunicare este condiția necesară pentru a împărtăși cunoștințele și a reconstrui, metoda favorizează în egală măsură o atitudine democrată.<br> În ceea ce privește componenta didactică, cel puțin referitor la învățarea limbilor străine, "Învățarea prin Predare" reduce contradicția aparentă între cele trei direcții diferite care s-au opus de-a lungul istoricului predării limbilor străine: direcția comportamentală (automatizarea structurilor lingvistice), cea cognitivistă
Învățare prin predare () [Corola-website/Science/298488_a_299817]
-
resentimentele oamenilor săraci, împreună cu idei revoluționare ce luptă pentru libertatea lor din mâna tiraniei străine și autohtone, lirica sa e influențată de democrații revoluționari ruși și personalități pariziene. Sub această influență Botev se remarcă și ca poet și ca revoluționar democrat. Multe dintre poeziile sale sunt îmbibate cu zel revoluționar și determinare cum ar fi “Rugăciunea mea” ("Moyata molitva"), “La revedere” ("Na proshtavane"), “Hajduks” ("Haiduci"), “În tavernă” ("V mehanata"), sau, “Lupta” ("Borba"). Altele sunt romantice, balade (Hadzhi Dimitar, poate cea mai
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
21 decembrie 2014 președintele României. Iohannis a fost profesor de fizică și inspector școlar înainte de a deveni primar al municipiului Sibiu în anul 2000, funcție în care a fost reales în 2004, 2008 și 2012, de fiecare dată din partea Forumului Democrat al Germanilor din România. În 2007 Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană, lui Iohannis fiindu-i atribuit meritul de fi modernizat infrastructura și pus în valoare potențialul economic și turistic al orașului. În 2009, după căderea primului guvern Emil Boc
Klaus Iohannis () [Corola-website/Science/298483_a_299812]
-
lui Iohannis fiindu-i atribuit meritul de fi modernizat infrastructura și pus în valoare potențialul economic și turistic al orașului. În 2009, după căderea primului guvern Emil Boc, Iohannis a fost propus de către Partidul Național Liberal (PNL) și Partidul Social Democrat (PSD) pentru funcția de premier, însă președintele Traian Băsescu a refuzat să-l nominalizeze. În 2013 Iohannis a devenit membru al PNL, dobândind funcția de prim-vicepreședinte, iar pe 28 iunie 2014 a devenit președintele partidului. În scurtul său mandat
Klaus Iohannis () [Corola-website/Science/298483_a_299812]
-
refuzat să-l nominalizeze. În 2013 Iohannis a devenit membru al PNL, dobândind funcția de prim-vicepreședinte, iar pe 28 iunie 2014 a devenit președintele partidului. În scurtul său mandat de președinte al partidului, a format o alianță cu Partidul Democrat Liberal (PDL) și a pus bazele unei viitoare fuziuni între cele două partide. Alianța, denumită Alianța Creștin Liberală (ACL), l-a promovat drept candidat la alegerile prezidențiale din 2014, pe care le-a câștigat în al doilea tur de scrutin
Klaus Iohannis () [Corola-website/Science/298483_a_299812]
-
Bisericii Române Unite de către autoritățile comuniste, Carmen Iohannis participa la slujbele clandestine oficiate de protopopul Pompeiu Onofreiu în locuința sa din strada Șelarilor, slujbe la care a fost prezent și Klaus Iohannis. În anul 1990 s-a înscris în Forumul Democrat al Germanilor din România, al cărui președinte a devenit 12 ani mai târziu. În anul 2000 FDGR a decis să participe cu un candidat propriu la alegerile de primar al municipiului Sibiu și l-a desemnat în această poziție pe
Klaus Iohannis () [Corola-website/Science/298483_a_299812]
-
Iohannis este primul etnic german în funcția de primar al Sibiului, după Albert Dörr, care a condus orașul în perioada 1940-1945. În timpul primului mandat de primar, între 2000-2004, a lucrat în consiliul municipal cu o majoritate constituită de Partidul Social Democrat. În anul 2004 a fost reales primar cu 88,7% din voturi, obținând unul dintre cele mai mari scoruri din țară. La alegerile locale din 2008 a obținut un nou mandat de primar, întrunind 83,26% din voturi, iar la
Klaus Iohannis () [Corola-website/Science/298483_a_299812]
-
refuzat candidatura lui Iohannis, dar este nevoit să numească un prim-ministru din cel mai mare partid din Parlament (PDL la acea vreme). Opoziția a criticat decizia președintelui țării de a nu-l numi pe Iohannis prim-ministru. Liderul social democrat, Mircea Geoană, l-a acuzat pe Traian Băsescu că încearcă să influențeze alegerile prezidențiale din acel an, avându-le organizate de un guvern care îl susține drept candidat. Liderul național liberal, Crin Antonescu, a declarat că partidul său va refuza
Klaus Iohannis () [Corola-website/Science/298483_a_299812]
-
dar acesta nu a reușit să primească votul de încredere al Parlamentului. În urma acestui vot, guvernul Boc a asigurat interimatul până la alegerile prezidențiale din decembrie. În turul doi al alegerilor prezidențiale au candidat fostul președinte, Traian Băsescu, și liderul social democrat, Mircea Geoană. PNL și PSD au semnat o înțelegere politică prin care susțineau candidatura lui Iohannis la funcția de prim-ministru al țării în cazul în care Mircea Geoană este ales președinte. Alegerile din 6 decembrie sunt însă câștigate de
Klaus Iohannis () [Corola-website/Science/298483_a_299812]
-
pentru Parlamentul European. PDL a obținut doar cinci mandate de europarlamentar, iar Forța Civică (FC) nici unul. PNL și PDL au hotărât să înceapă un proiect de unificare a dreptei și să se alieze. Klaus Iohannis a condus negocierile cu liderul democrat liberal, Vasile Blaga, în privința unei alianțe politice, iar apoi chiar a unei fuziuni între cele două partide. La negocieri a participat și Mihai Răzvan Ungureanu, președintele FC. În urma negocierilor s-a decis că: Pentru candidatul ACL la prezidențiale, PNL l-
Klaus Iohannis () [Corola-website/Science/298483_a_299812]
-
de blam cu avertisment, în toamna anului 1985. După revoluția din 1989, s-a retras pentru scurt timp din viața publică, dar din 1992 a fost membru al Partidului Socialist al Muncii (de orientare socialistă, absorbit ulterior de Partidul Social Democrat), căruia i-a devenit vicepreședinte în 1993 și prim-vicepreședinte și purtător de cuvânt în 1994; în legislatura 1992-1996 a fost senator de din partea acestui partid. Ca senator, a fost președinte al Comisiei senatoriale de cultură, artă și mass-media și
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
voturi, pierzând alegerile în primul tur de scrutin. Tot la alegerile din 1996, PSM nu a mai intrat în parlament, iar din 1998, Păunescu a devenit membru al Partidului Democrației Sociale din România (devenit, din 16 iunie 2001, Partidul Social Democrat), partid cu care fosta sa grupare, PSM, avea să fuzioneze ulterior. Ca membru al PSD, a fost ales din nou senator de Dolj, pentru legislatura 2000-2004. În această nouă legislatură, a îndeplinit din nou funcția de Președinte al Comisiei Senatului
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
în amintirea lui 1 mai 1890, când, în pofida interdicției manifestațiilor de către "Sozialistengesetz", militanții Internaționalei au convenit să se întâlnească în parcuri purtând o astfel de panglică. Intrată în uitare în Germania de Vest, ea a fost mare sărbătoare în Republica Democrată Germană. În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în 1890. În perioada regimului comunist, de 1 mai autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile bulevarde. Coloane de oameni, în ținute festive, scandau lozinci și purtau
Ziua Muncii () [Corola-website/Science/307015_a_308344]
-
A devenit membru al Uniunii Scriitorilor și și-a reluat activitățile sale jurnalistice. Din 1917 a lucrat ca redactor la Ziarul Național, cateva texte au contribuit și la manifestele lui Bassov. În februarie 1918 a participat la crearea Partidului Național Democrat de dreapta. După 28 octombrie 1918 a devenit membru al Comitetului Serviciilor Armate. A lucrat ca oponent al președintelui Masaryk. În 1928 s-a căsătorit cu scriitoarea Zdenka Háskova. Viktor Dyk a călătorit foarte mult în străinătate. A vizitat Germania
Viktor Dyk () [Corola-website/Science/307013_a_308342]
-
extinderea drepturilor civile și pentru non-creștini. Comunitatea musulmană dobrogeană a suferit represalii culturale din partea regimului comunist. Astăzi, 85% din musulmanii din România locuiesc în Județul Constanța, formând 6% din populația totală a județului, și fiind reprezentați în Parlament de "Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România". Orașul Constanța este centrul Islamului românesc; în Mangalia se află o moschee monumentală (Esmahan Sultan), construită în anul 1525. O mică comunitate musulmană s-a aflat pe insula Ada Kaleh, o enclavă otomană care a
Islamul în România () [Corola-website/Science/307041_a_308370]
-
politici de la Galata - Iași, Chișinău, Doftana și Târgu Jiu. După răsturnarea guvernului antonescian la 23 august 1944, i se încredințează diverse funcții în partid și în stat. În urma alegerilor parlamentare din noiembrie 1946, este ales ca deputat al Blocului Național Democrat, îndeplinind funcția de vicepreședinte al Camerei Deputaților. După proclamarea Republicii Populare Române la 30 decembrie 1947, Ion Niculi a fost ales membru (vicepreședinte) al Prezidiumului Republicii Populare Române (30 decembrie 1947 - 13 aprilie 1948), alături de Constantin Ion Parhon, Mihail Sadoveanu
Ion Niculi () [Corola-website/Science/307332_a_308661]
-
a fi german (în germană: "deutsch") și politica RFG față de țările din estul ei inclusiv RDG ("Ostpolitik") nu au reprezentat un conflict, însă el a vrut o reinterpretare a lor. Era nevoie de cumpătare în negocierile cu URSS și Republica Democrată Germană (RDG), deoarece, după încheierea tratatelor, acestea au arătat din ce în ce mai puțină solicitudine față de cererile politice ale RFG. URSS a fost intransigentă mai ales față de ideea extinderii relațiilor externe ale RFG. În RDG s-a încercat pe parcursul anilor 1970 o revenire
Helmut Schmidt () [Corola-website/Science/308571_a_309900]
-
pe care el păstrat până în anul 1987, mai mult decât orice alt președinte al partidului de la înființarea să în august Bebel. Brandt a fost candidatul SPD pentru cancelar în 1961, dar a pierdut la conservator Uniunea Konrad Adenauer a Creștin Democrat din Germania (CDU). În 1965, a fugit din nou Brandt, dar a pierdut la popularul Ludwig Erhard. Guvernul Erhard a fost de scurtă durată, cu toate acestea, și în 1966 a fost format o coaliție mare între SPD și CDU
Willy Brandt () [Corola-website/Science/308570_a_309899]
-
(n. 6 aprilie 1957, Brătușeni, Edineț) este un compozitor și om politic din Republica Moldova, care a fost Ministru al Culturii al Republicii Moldova (1997 - 2001) și a îndeplinit funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova în fracțiunea Partidului Liberal Democrat din Moldova între 2010 și 2014. A compus simfonii, lucrări scrise pentru ansambluri camerale (instrumentale), creații corale, de muzică pentru teatru și film etc. s-a născut la data de 6 aprilie 1957, în Brătușeni, Edineț, RSS Moldovenească. A absolvit
Ghenadie Ciobanu () [Corola-website/Science/308603_a_309932]