10,070 matches
-
se află în exploatare, în lungime de 2,3 kilometri, care pornește de la stația Carnot și se conectează cu tunelul axei nord-sud între stațiile Handel și Schijnpoort. Ramura de 2,3 km a fost construită cu scopul de a fi deservită de tramvaiele liniei . Stația Stuivenberg are două niveluri, nivelul -1 destinat sălii pentru bilete și nivelul -2 pentru peroane și cele două linii de tramvai. Peroanele au 60 de metri lungime și sunt situate de o parte și de alta
Stuivenberg (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335467_a_336796]
-
este singura stație fantomă a premetroului din Antwerpen care a fost placată cu marmură de culoare maronie. În 2009, în cadrul planului LIRA ("Lightrail Antwerpen"), se prevedea darea în exploatare în 2017 a stației Stuivenberg și tunelului de premetrou care o deservește. Deschiderea acestui tunel era sugerată și într-o amplă lucrare privind mobilitatea în Antwerpen, publicată în 2010. În 2015, guvernul provinciei Antwerpen propunea deschiderea liniei în cadrul unui plan privind coridoarele de transport în comun dintre Antwerpen și Turnhout, iar în
Stuivenberg (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335467_a_336796]
-
că aeroport militar în anul 1980 ca urmare a retragerii Israelului din peninsulă Sinai conform clauzelor tratatului de pace dintre Israel și Egipt, cănd aviația militară israeliană necesită aerodromuri alternative celor din bazele sale din Sinai. În zilele noastre aeroportul deservește ca destinație a multor zboruri comerciale spre portul Eilat, mai ales pentru avioane mari care nu pot utiliza piștele scurte al aeroportului Eilat. Este vorba mai ales de zboruri charter dinspre Europa și fosta URSS și zboruri regulate care îl
Aeroportul Ovda () [Corola-website/Science/335491_a_336820]
-
Linkeroever. Deși stația este echipată cu sisteme de pompare a aerului de mare putere, totuși suferă de acumulări de condens deasupra peroanelor. Din 1 septembrie 2012, tramvaiul care circula prin stație a fost înlocuit de tramvaiul . În total, stația este deservită de tramvaiele liniilor, , și .
Van Eeden (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335511_a_336840]
-
Artelor), "Nijverheidslei" (Aleea Industriei) și "Zuiderlei" (Aleea de Sud). La sfârșitul Primului Război Mondial ele au fost redenumite "Italiëlei", "Frankrijklei", "Britselei" și "Amerikalei", după numele țărilor învingătoare. "Amerikalei" începe în sud, de la "Bolivarplaats" (Piața Bolivar). Pe sub această piață traversează Tunelul Bolivar, care deservește autostrada A112, pe care "de Leien" o conectează cu inelul de ocolire a Antwerpenului și cu autostrada A12. "Amerikalei" și "Britselei" poartă numărul drumului național N113, în timp ce "Frankrijklei" și "Italiëlei" sunt parte a drumului național N1. Până în anii 1930, "de
De Leien () [Corola-website/Science/335509_a_336838]
-
terminată, au fost construite câteva stații. În august 1961, guvernul Republicii Democrate Germane a ordonat construirea Zidului Berlinului, tăind complet libertatea de circulație între Berlinul de Est și Berlinul de Vest. Drept rezultat, rețeaua de transport public din Berlin, care deservea anterior ambele zone ale orașului, a fost de asemenea împărțită în două. Unele linii U- și S-Bahn au rămas pe de-a întregul într-una sau cealaltă din părțile orașului; alte linii au fost divizate între cele două jurisdicții, cu
Stație fantomă () [Corola-website/Science/335521_a_336850]
-
cu grijă, pentru a avea siguranța că nu există legături personale între ei. În plus, ofițerii superiori puteau efectua oricând inspecții surpriză, contribuind astfel la menținerea securității maxime. Unele stații erau păzite de trupele de frontieră. Gara Berlin Friedrichstraße, deși deservită de liniile vest-berlineze și situată pe teritoriul Berlinului de Est, nu era o "Geisterbahnhof". Ea servea ca punct de transfer între U6 și anumite linii S-Bahn. Pasagerii vest-berlinezi puteau trece de la un peron la altul fără a părăsi gara și
Stație fantomă () [Corola-website/Science/335521_a_336850]
-
oprească. Trenurile S-Bahn treceau prin aceeași gară, dar pe șine diferite. Liniile folosite de vest și est-berlinezi erau despărțite unele de altele printr-un gard înalt. Alt caz particular a fost Gara Wollankstraße. Precum Bornholmer Straße, era o stație S-Bahn deservită de trenurile vest-berlineze, dar situată în Berlinul de Est, imediat după graniță. Totuși, Wollankstraße era în uz și accesibilă călătorilor vest-germani, deoarece una din ieșirile din gară dădea într-o stradă din Berlinul de Vest. Această ieșire se afla exact
Stație fantomă () [Corola-website/Science/335521_a_336850]
-
de Est prin care trenurile din Berlinul de Vest treceau fără să oprească. Au existat și alte stații de o parte și de alta a Zidului Berlinului care erau închise în perioada divizării orașului deoarece porțiunile de linii care le deserveau nu erau în uz. Puncte de control temporare au fost instalate în stațiile cu acces în Berlinul de Est care au fost redeschise înainte de 1 iulie 1990. Punctele de control nu au mai fost necesare după această dată și au
Stație fantomă () [Corola-website/Science/335521_a_336850]
-
colțul de nord-est a grădinii a fost o dată o plantație de citrice care a fost demolată la începutul domniei lui Reza Khan. În 1959, un nou complex de dormitoare și clădiri administrative a fost construit pe acest loc, pentru a deservi vizitei Reginei Elisabeta ÎI. Ulterior, această clădire a fost folosită pentru a găzdui șefi de state. Ultima dată când a fost utilizat ca atare, a fost în 1979, în timpul monarhului chinez. Există mai multe săli și camere spectaculoase de la est
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
servi drept depozit pentru cadouri. Clădirea albă din secolul al XVIII-lea în stil european, a fost numită astfel datorită culorii stucului și a pietrele din marmură albă care au acoperit holul și scară acestuia. De la bun început clădirea a deservit cabinetului Primului Ministru. În 1965, aripa de vest și parterul au fost modificate cu ocazia încoronării lui Mohammad Reza Pahlavi. Din 1968, clădirea a devenit „Muzeul de Antropologie” și afișează unele dintre cele mai vechi artefacte din Iran. Această clădire
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
țara, precum cele din Măgurele, Tunari, Băneasa, Snagov sau Malul Roșu. Unitățile agricole exportau legume, fructe, flori, conserve, carne, țesături, covoare etc; 7. Unități de Cazare și Alimentație (UCA); 8. Întreprinderea de Aprovizionare și Desfacere (IAD); 9. Sectorul Special , care deservea familia Ceaușescu și membrii Comitetului Politic Executiv cu produse alimentare ; 10. Întreprinderea de Comerț Exterior , care se ocupă cu exportul produselor întreprinderilor Gospodăriei de Partid și al altor produse finite ale industriei românești. Această întreprindere reprezenta principala sursă valutar; 11
Instituția care a funcționat ca stat în stat în România. Numai Securitatea avea acces la ceea ce se petrecea acolo () [Corola-website/Journalistic/101275_a_102567]
-
duminici și sărbători și pentru primirea sfintelor sacramente, cu mari jertfe, trebuiau să se deplaseze până la Drobeta Turnu Severin sau Târgu Jiu, după matură gândire și rugăciune, am hotărât să înființăm Parohia Romano-Catolică Motru”. Până la anul 1992 parohia a fost deservită de preoții de la Turnu Severin. Primul paroh a fost pr. Francisc Petruț (1992-2013) și în actualitate este pr. Iosif Balint. Parohia are ca filiale Mătăsari. Au lăsat o urmă adâncă surorile irlandeze din Congregația Fiicelor a carități care au lucrat
Biserica romano-catolică „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” din Motru () [Corola-website/Science/336952_a_338281]
-
gestionate de sfaturi sătești) și districte urbane (sau sectoare). Pot fi înființate și primării de sate, prin deciziui ale Consiliului Local al comunei, după consultarea cu locuitorii din unul sau mai multe sate, acolo unde acea primărie sătească urmează să deservească mai mult de 250 de locuitori. Districte urbane există organizate doar la nivelul capitalei Sofia și al orașelor Plovdiv și Varna.
Comunele Bulgariei () [Corola-website/Science/330485_a_331814]
-
prin lucrări de salubrizare, igienizare și amenajarea unei punți pietonale peste pârâu. Cel de-al doilea proiect viza amenajarea unei parcări în zona Ansamblului Brâncovenesc, pe latura din față și zona laterală, pe o suprafață de 1.000 m². Parcarea deservește atât autoturismele de tonaj mic, cât și autocarele turistice. După patru ani de lucrări, în cursul cărora palatul a fost renovat și mobilat cu obiecte autentice din patrimoniul Complexului Național Muzeal Curtea Domnească, iar o parte dintre clădirile din curte
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
relicve ale Patimilor. Capela de la Vincennes a fost fondată de Carol al V-lea în 1379 pentru a găzdui un spin a Sfintei Coroane de spini. A fost pusă sub dublul patronaj al Fecioarei Maria și al Sfintei Treimi și deservită de un colegiu de cincisprezece canonici. Totuși, lucrările au devenit efectiv operaționale numai în 1390, sub domnia lui Carol al VI-lea, dar s-au suspendat prin 1410. Timp de un secol, slujbele religioase au avut locul într-o capelă
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
a doua cale ferată transcontinentală în decembrie 1881. Porțiunea din Arizona s-a aflat la început predominant în teritoriul primit prin Achiziția Gadsden, dar partea vestică a fost în mare parte redirecționată pe malul nordic al râului Gila pentru a deservi orașul Phoenix. Porțiunea din New Mexico trece mai ales prin teritoriul ce fusese disputat între Mexic și Statele Unite după intrarea în vigoare a Tratatului de la Guadalupe Hidalgo, și înainte de Achiziția Gadsden. Compania feroviară Santa Fe a terminat și ea o
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
pare că nu au fost puse la distanța corespunzătoare față de stâlpul capitonat cu burete. Erau numai 3 metri între scenă și stâlp, iar jerba de scântei, aruncată cu forță de la 2 artificii, ajunge la unul dintre stâlpii schelei tehnice, care deservea scena, și el ia foc. Scânteile rezultate de la acest stâlp sunt orientate direct către alt stâlp de susținere al imobilului, aflat pe partea stângă a scenei în imediata apropiere a ei. Stâlpii erau acoperiți cu un strat de burete (ușor
Incendiul din clubul Colectiv () [Corola-website/Science/335029_a_336358]
-
au fost doborâte în luptele aeriene sau ca victime ale focului propriei artilerii antiaeriene mai înainte ca să ajungă la obiectiv. Raidul german a lovit puternic aeroportul Melsbroek. Conform raportului lui Emil Clade (comandantul III./JG 27), bateriile antiaeriene nu erau deservite de artileriști, iar avioanele erau aliniate pe pistă sau în dreptul hangarelor, ceea ce le-a făcut ținte perfecte. Atacul a provocat distrugeri considerabiile unităților de aici și a fost considerat un mare succes. Grupul „Recce” a pierdut o escadrilă completă. Escadrila
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
multe rute, dar mai multe din acestea au fost respinse de Parlament. Planurile pentru tunele pe sub au fost autorizate în pofida opoziției multor rezidenți care considerau că va fi afectată ecologia regiunii. Când a fost deschisă în 1907, linia CCE&HR deservea 16 stații și avea o lungime de 12,34 km între capătul sudic de la și cele două capete nordice de la și . Extensiile din 1914 și mijlocul anilor 1920 au dus traseul până la și pe sub Tamisa la , deservind 23 de stații
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
linia CCE&HR deservea 16 stații și avea o lungime de 12,34 km între capătul sudic de la și cele două capete nordice de la și . Extensiile din 1914 și mijlocul anilor 1920 au dus traseul până la și pe sub Tamisa la , deservind 23 de stații pe o lungime de 22,84 km. În anii 1920, ruta a fost legată de o altă cale ferată subterană din Londra, City and South London Railway (C&SLR), iar serviciile celor două au fost reunite în cadrul
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
până la Euston. Continua apoi spre sud, urmărind drumul Tottenham Court, Charing Cross și strada King William (azi numită William IV) până lângă Strand. La nord de drumul Euston, o ramură urma să meargă spre est pe sub strada Drummond pentru a deservi stațiile Euston, St Pancras și King's Cross. Erau planificate stații la Hampstead, Belsize Park, Chalk Farm, Camden Town, Seymour Street, Euston Road, Tottenham Court Road, Oxford Street, Agar Street, Euston și King's Cross. Deși nu fusese luată o
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
obiectase inițial față de linie, dar până la urmă și-a dat acordul cu condiția construirii unei noi stații între Hampstead și Golders Green pentru a oferi o modalitate de acces vizitatorilor landei. A fost adăugată planurilor stația North End, unde putea deservi și noile zone rezidențiale planificate în vecinătate. O dată ce Parlamentul a fost convins că landa nu va avea de suferit, legile propuse de CCE&HR au fost aprobate împreună pe 18 noiembrie 1902 ca "Charing Cross, Euston and Hampstead Railway Act
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
este numele rețelei de trenuri de suburbie a operatorului SNCF Mobilités (parte a Grupului SNCF responsabilă cu exploatarea trenurilor), ce deservește în principal gările din Île-de-France. Zona acoperită nu corespunde complet cu limitele administrative ale regiunii: trenurile deservesc de asemenea unele gări din Haute-Normandie, Picardie și chiar din regiunea Centre-Val de Loire. De asemenea, unele gări de la marginea regiunii nu sunt
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
este numele rețelei de trenuri de suburbie a operatorului SNCF Mobilités (parte a Grupului SNCF responsabilă cu exploatarea trenurilor), ce deservește în principal gările din Île-de-France. Zona acoperită nu corespunde complet cu limitele administrative ale regiunii: trenurile deservesc de asemenea unele gări din Haute-Normandie, Picardie și chiar din regiunea Centre-Val de Loire. De asemenea, unele gări de la marginea regiunii nu sunt deservite de această rețea, ci doar de rețeaua TER a regiunilor vecine. este „moștenitorul” trenurilor de suburbie
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]