11,537 matches
-
îi definește cu pregnanță arta: "Obiectul artei și al teoriei lui despre artă este (...Ă nuditatea psihologică, cultivată până la voința de anulare a stilului. El scrie cum ar sfâșia bluza de pe un sân tânăr, ca să divulge de sub vestmântul istoric nudul etern; (...Ă scrisul lui palpită ca gușa unei șopârle speriate." Scriind despre proza lui Mateiu I. Caragiale, Vladimir Streinu observă ritos: "Prin niciuna din liniile literaturii sale, Mateiu Caragiale nu se dovedește fiul lui I. L. Caragiale." Propoziție discutabilă, ca orice judecată
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
din temporal, fixând-o în eternitate: "...cu ideea artei ca stabilitate a mobilismului existențial, ne aflăm chiar între antinomiile estetice ale viziunii proustiene, organizată în spațiul dintre "modern" și "străvechi", dintre "fluctuant" și "imuabil", dintre "particular" și "general", "temporal" și "etern", "subiectiv" și "obiectiv", opoziția cea mai de seamă, care își asumă pe toate celelalte și devine astfel cheia creației proustiene întregi, fiind "natura" și "cultura" cu dubla lor mișcare de a se transmite concomitent una în alta." Pagini pătrunzătoare scrie
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Călinescu, și pentru Vladimir Streinu literatura română reprezintă o realitate spirituală, configurându-l totodată ca personalitate creatoare. Odobescu, Maiorescu, Eminescu, Creangă, Coșbuc, Macedonski, Hogaș, Arghezi, Sadoveanu, Blaga, Bacovia, confrații săi întru critică, reprezintă pilonii de susținere ai spiritualității românești în eterna ei devenire. Dealtfel, întreaga umanitate românească este așezată de critic sub semnul privilegiat al eternității: "Din punctul cel mai înalt de vedere, umanitatea carpatodunăreană se specifică mai întâi printr-o nezdruncinată liniște de cuget, care ar putea fi luată greșit
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
toate momentele culturale culminante, refuzând evenimentul accidental și nu suma istorică, după cum în stilul vieții proprii elimină individualul și face loc spiței, adică felului colectiv de conduită. El s-ar defini de aceea și mai curând prin încrederea în rânduieli eterne. Nu este vorba de viața de apoi, deși există și aceasta ca formă a ideii de veșnicie în folclorul nostru și ar fi necritic să se ignore; e vorba de încadrarea individului în societate și în neam, care îi apar
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
ca formă a ideii de veșnicie în folclorul nostru și ar fi necritic să se ignore; e vorba de încadrarea individului în societate și în neam, care îi apar drept forme ale eternității; e vorba de înrudirea lui cu valorile eterne, de mișcarea sufletească lentă și ordonată după ritmul anotimpurilor, după ciclul rodniciei. Aceasta e cauza care face ca viața morală să i se miște gradual ca marile roți dințate, care adoptă parcă rotația înaltă, ca și imperceptibilă, a zodiilor, în timp ce
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
a zodiilor, în timp ce alături de ele, rotițele altor psihologii etnice se învârtesc de sute de ori pe minut ca sfârlezele. E o psihologie pe care fenomenele întâmplătoare n-o alarmează, în compunerea ei intrând numai fenomene ce se înscriu în legea eternă." Dacă ar fi să-l căutăm pe Vladimir Streinu - marele critic, acesta poate fi găsit, așa cum am demonstrat în cuprinsul eseului de față, în câmpul exegezei poetice. Comentând poezia clasică, modernă și contemporană, românească sau universală, Vladimir Streinu a dovedit
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
spirite, în nobile confrerii spirituale. Creatorul Luceafărului este proiectat pe ecranul universalității: "Eminescu propune lumii ca nimeni altul suma lirică a întregului romantism european pe care, luminând-o dinlăuntru, ca și pirosferic, cu o dramă spirituală proprie, aspirație crucișă a Eternului la Efemer și a Efemerului la Eden, o învăluie muzical în dulcele aesthesis al baștinii sale carpatodunărene." Arghezi este egalul marilor poeți ai secolului și în viitorul îndepărtat al limbii și literaturii române nimeni "nu va mai deosebi geniul poetului
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
una e prea mare, alta e prea mică. Totuși, într-un târziu, o cheie din șirag intră în broască. Înăuntru, nimic. Doar pe peretele din fundul cămării goale, o fereastră. Lipinduși ochiul de geam, bărbatul vede un peisaj de primăvară eternă, cu pomi înfloriți și păsări. Nici nu apucă să se mire de acest spectacol (afară era, în acest timp, o zi urâtă de toamnăă, că pomii încep să-și piardă frunzele, stolurile de păsări își iau zborul și toamna de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
acesta o metaforă pentru critică? Tăietorul de lemne fiind criticul, femeia privighetoare e opera. Atât timp cât se mulțumește să primească hrana din cele unsprezece cămări de provizii fără neapărat să le descuie, criticul întreține iluzia artei, metamorfoza realului într-o imagine eternă, a privighetorii într-o fată cu obraz alb sub umbrela de soare. A douăsprezecea cămară, cea goală, conține secretul; a-l vulnera înseamnă a-l risipi. Există totdeauna în artă un secret pe care materia ei îl presupune, dar care
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
a mediului înconjurător, contribuind la editarea unor ghiduri geografice și la scrierea unor articole despre ocrotirea naturii și echilibrul biologic în unele ținuturi ale Moldovei. A făcut parte dintre acei puțini oameni care, pe patul de suferință, se împacă cu eternul neant și nu se cutremură de el. Cum am putea spune altfel, când în ultimele luni ale vieții făcea haz de momentul trecerii în neființă, cu foștii colegi care îl vizitau. Din analiza îndelungatei activități la catedră a profesorului Eugen
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107364]
-
ar mai putea subzista ca atare în determinarea unor unghiuri definite, ci într-o figură circulară, astfel că nu ar mai avea o figură subzistentă proprie, o figură care să mai poată fi distinsă în intelect de figura circulară și eternă. Tradițiile spirituale situează omul într-o asemenea intimitate de principiu cu Dumnezeu încît Omul originar constituie modelul creației, proiectul ei integral, structura posibilităților divine de manifestare. Cînd divinul se manifestă, auroral, sie însuși, se spune că el își dă chip
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
care concepem, printre altele, trupul. A-l clasa drept un rest opresiv, iremediabil muritor, de care trebuie să te distanțezi ori să te lepezi ar condamna persoana la incompletitudine metafizică : Corpul face parte din configurația totală a omului, din configurația eternă a persoanei Creștinismul crede în reînvierea omului total, în reconstituirea completă a persoanei. Excludere sau integrare a trupului în întreprinderea spirituală? Libertatea ca separare sau ca înglobare, completitudine? Pentru a marca, în ce privește atitudinea față de trup, noutatea creștină, Peter Brown menționează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ar fi proprie geniului religios iudaic, pentru care Dumnezeu lucrează dinamic, prin istorie și în istorie, pentru ca, în cele din urmă, să aducă istoria la împlinire în cetatea lui cerească. în schimb, gîndirea greacă antică, pentru care cosmosul este co etern cu principiul său, privilegiază o transcendență de tip spațial, vertical : un dincolo care depășește universul. Creștinismul a asimilat ambele modele, în coprezența lor paradoxală pe care, de altfel, crucea o figurează cu simbolismul ei geometric. Evident că, în funcție de tipul lor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
rapidă în această istorie, scop în care bagajele tradiției răsăritene trebuiau abandonate. Intelectualii interbelici, printre care Mircea Eliade și Constantin Noica, au resimțit acut atît necesitatea, cît și dificultățile de a articula istoria/cultura Occidentului european și tradițiile locului. Sîntem eternii țărani ai istoriei, exclama Noica, în vreme ce Eliade vorbea despre teroarea istoriei care apasă peste Europa de Răsărit. Totuși, pentru a se integra în istorie și în modernitate, ortodoxia oficială a găsit un mijloc foarte la îndemînă, care nici în Occident
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cadru civilizațional)? să nu ignorăm calitatea contingentă a polarelor noastre cotidiene, ciudata lor versatilitate în practica socială, negociabilitatea relației dintre ele. E cît se poate de sănătos să nu le transformăm în mituri, încremenindu-le fantasmatic sau cinic în opoziții eterne, absolute, eschatologice, așa cum procedează ideologia fundamentalistă sau cea totalitară. E firesc să le gîndim potrivit unei cauzalități realiste, cu un bun-simț care ține seama de complexitatea banală a imediatului. Dar, odată situate la locul ce li se cuvine, le putem
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
vertebrată de axa verticală. Despre acest copac se spune în Bhagavad-Gșt‡ (XV, 3) : De aici (din planul nostru de existență) nu i se vede forma, nici capătul, nici începutul, nici cît ține. în poemul indian, acest arbore e un smochin etern, cu rădăcina în sus și crengile în jos (Bhagavad-Gșt‡, XV, 1). Solul în care se fixează el e realitatea supremă, Principiul realului. Trunchiul și ramurile sînt desfășurarea posibilităților cuprinse în rădăcina lui metafizică. Copacul acesta este, potrivit uneia dintre numirile
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sau interiorizării lui Dumnezeu, absorbit de Infinitul lui radical. în termenii lui Meister Eckhart, creatura apare în teritoriul făcut posibil prin transcenderea de sine a lui Dumnezeu, care se retrage în străfundul Deității sale, unde își are locul propriu nașterea eternă a Fiului din Tatăl, unde Tatăl îl naște pe Fiul în abisul increat al sufletului. Alături de doctrinele metafizice ale altor tradiții, teologia creștină mistică se concentrează și ea pe misterul divinului, pe realitatea lui supra-esențială, față de care ființa și actele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sau (2) obligații pur formale, ca atunci când magistratul impune lucruri indiferente față de legea divină și limitează numai libertatea voinței. Atunci când magistratul impune (3) obligații materiale care nu sunt anterioare legii umane, forțând libertatea de conștiință ca și cum acele obligații ar fi eterne, el acționează injust. În acest fel, Locke revizuiește poziția hobbistului Edward Bagshaw și respinge argumentele puritanilor independenți care revendicau libertatea de conștiință în chestiuni care priveau numai libertatea voinței. S-a spus că aceasta însemna asumarea unei "poziții care stă
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
47. Nimeni nu se poate sustrage legii naturale, pentru că există o armonie între lege și natura rațională a oamenilor. Pentru a o schimba, ar trebui ca Dumnezeu să schimbe însăși natura umană 48. Legea naturală depinde, în general, de ordinea eternă a lucrurilor și, în particular, de natura omului. Locke merge până la a susține că necesitatea legii naturale decurge din natura umană, așa cum proprietățile triunghiului decurg din conceptul de triunghi. Se trece, astfel, de la legea înțeleasă ca expresie a unei voințe
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
societate, ci, în multe cazuri, sunt numai adaptate acesteia, adăugându-li-se prin legile omenești pedepse recunoscute, pentru a întări ascultarea lor"61. Așadar, legea naturală subzistă în societatea civilă, impunându-se atât poporului, cât și guvernanților, ca o regulă eternă, ca un criteriu unic al raționalității și al moralității acțiunilor și legilor pozitive. Contractul social este moral și rațional numai în măsura în care răspunde exigențelor legii naturale. Prin acest contract oamenii renunță la dreptul de a hotărî singuri ce anume reprezintă dreptatea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
5-40. Jackson, Nicholas D., Hobbes, Bramhall and the Politics of Liberty and Necessity: A Quarrel of the Civil Wars and Interregnum, Cambridge University Press, Cambridge, 2007. Kant, Immanuel, Metafizica moravurilor, traducere de Rodica Croitoru, Editura Antaios, București, 1999. , Spre pacea eternă. Un proiect filosofic. Înștiințare asupra încheierii apropiate a unui tratat în vederea păcii eterne în filosofie. Încercare asupra unor considerații privind optimismul, traducere de Rodica Croitoru, Editura All, București, 2008. Kramer, Mathew, John Locke and the Origins of the Private Propriety
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
A Quarrel of the Civil Wars and Interregnum, Cambridge University Press, Cambridge, 2007. Kant, Immanuel, Metafizica moravurilor, traducere de Rodica Croitoru, Editura Antaios, București, 1999. , Spre pacea eternă. Un proiect filosofic. Înștiințare asupra încheierii apropiate a unui tratat în vederea păcii eterne în filosofie. Încercare asupra unor considerații privind optimismul, traducere de Rodica Croitoru, Editura All, București, 2008. Kramer, Mathew, John Locke and the Origins of the Private Propriety, Cambridge University Press, Cambridge, 1959. Laski, Harold J., Le liberalisme européen du moyen
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de la ea (XXI, p. 147); "puterea civilă care este sufletul comunității" (XXIX, p. 218); "suveranul este sufletul public, care dă viață și mișcare comunității" (XXIX, p. 221). 2 Locke, Al doilea tratat, § 212, p. 187. 3 Immanuel Kant, Spre pacea eternă. Un proiect filosofic, traducere de Rodica Croitoru, Editura All, București, 2008, p. 64. 4 Ibidem. 5 Construcția societății în teoria politică a lui Locke urmează modelul celor patru tipuri de cauze de la Aristotel. Astfel, cauza materială este puterea, cauza eficientă
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
sau alte discipline ale spiritului ar fi dus, dacă ar mai fi trăit, la o scădere valorică a creației poetice, tot așa cum aceasta din urmă și-ar fi diminuat tensiunea la un Eminescu care s-ar fi desprins de hipostaza eternului îndrăgostit și s-ar fi căsătorit (era prejudecata lui Maiorescu, dar poate nu numai a lui). Nimic mai eronat decît ideile sau opiniile din atare conjecturi. Și asta pentru că puțini, foarte puțini exegeți au văzut pînă la capăt marele proiect
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
organ. Apoi nu au fost receptate, în sensul și intenționalitatea lor, decît cu una sau două excepții, textele (în ghinda cărora, ar zice Hegel, se pot întrezări stejarii de mai tîrziu): Încercare de metafizică idealistă a raporturilor constante în mișcarea eternă (probabil o replică la creația din epocă a lui Vasile Conta: Încercări de metafizică materialistă) și Despre nemurirea sufletului și a formei individuale, unde avem o abordare filosofică a relației formă-fond (un fel de marotă a epocii lui Eminescu), plecînd
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]